Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la sărbătoarea Corpus Christi
joi, 26 mai 2016
„Faceți aceasta în amintirea mea” (1Cor 11,24.25).
De două ori apostolul Paul, scriind comunității din Corint, prezintă această poruncă a lui Isus în relatarea instituirii Euharistiei. Este mărturia cea mai veche despre cuvintele lui Cristos de la Ultima Cină.
„Faceți aceasta”. Adică luați pâinea, aduceți mulțumire și frângeți-o; luați potirul, aduceți mulțumire și împărțiți-l. Isus poruncește să se repete gestul cu care a instituit memorialul Paștelui său, prin care ne-a dăruit trupul său și sângele său. Și acest gest a ajuns până la noi: înseamnă „a face” Euharistia, care îl are mereu pe Isus ca subiect, dar se realizează prin sărmanele noastre mâini unse de Duh Sfânt.
„Faceți aceasta”. Deja anterior Isus le ceruse discipolilor să „facă” ceea ce el avea deja clar în sufletul său, ascultând de voința Tatălui. Am ascultat asta puțin mai înainte în Evanghelie. În fața mulțimilor obosite și înfometate, Isus le spune discipolilor: „Dați-le voi să mănânce” (Lc 9,13). În realitate, Isus este cel care binecuvântează și frânge pâinile până la săturarea acelei întregi mulțimi, dar cele cinci pâini și cei doi pești sunt oferite de discipoli și Isus voia tocmai asta: ca, în loc să dea drumul mulțimii, ei să pună la dispoziție acel puțin pe care-l aveau. Și apoi este un alt gest: bucățile de pâine, frânte de mâinile sfinte și preacinstite ale Domnului, trec în sărmanele mâini ale discipolilor, care le împart mulțimii. Și acesta înseamnă „a face” cu Isus, înseamnă „a da de mâncare” împreună cu el. Este clar că această minune nu vrea numai să sature foamea de o zi, ci este semn a ceea ce Isus intenționează să facă pentru mântuirea întregii omeniri dăruind trupul său și sângele său (cf. In 6,48-58). Și totuși trebuie trecut mereu prin acele două gesturi mici: a oferi puținele pâini și pești pe care le avem; a primi pâinea frântă din mâinile lui Isus și a o împărți tuturor. A face și a frânge!
A frânge: acesta este celălalt cuvânt care explică sensul acelui „faceți aceasta în amintirea mea”. Isus s-a frânt, se frânge pentru noi. Și ne cere să ne dăruim, să ne frângem pentru alții. Tocmai acest „a frânge pâinea” a devenit icoana, semnul de recunoaștere a lui Cristos și a creștinilor. Să ne amintim de Emaus: l-au recunoscut „la frângerea pâinii” (Lc 24,35). Să ne amintim de prima comunitate din Ierusalim: „Erau stăruitori […] la frângerea pâinii” (Fap 2,42). Este Euharistia, care devine încă de la început centrul și forma vieții Bisericii. Dar să ne gândim și la toți sfinții și sfintele – vestiți sau anonimi – care s-au „frânt” pe ei înșiși, propria viață, pentru „a da să mănânce” fraților. Câte mame, câți tați, împreună cu pâinea de toate zilele, tăiată pe masa din casă, au frânt inima lor pentru a-i crește pe copii și a-i crește bine! Câți creștini, ca cetățeni responsabili, și-au frânt propria viață pentru a apăra demnitatea tuturor, în special a celor mai săraci, marginalizați și discriminați! Unde găsesc forța pentru a face toate acestea? Tocmai în Euharistie: în puterea de iubire a Domnului înviat, care și astăzi frânge pâinea pentru noi și repetă: „Faceți aceasta în amintirea mea”.
Fie ca și gestul procesiunii euharistice, pe care-l vom face imediat, să răspundă la acest mandat al lui Isus. Un gest pentru a face amintirea lui; un gest pentru a da să mănânce mulțimii de astăzi; un gest pentru a frânge credința noastră și viața noastră ca semn al iubirii lui Cristos pentru acest oraș și pentru lumea întreagă.