Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată pentru
Corpul Jandarmeriei din Cetatea Vaticanului
sâmbătă, 1 octombrie 2022
Este interesant spiritul acestei celebrări. Este interesant a-l vedea ca o reînnoire, a-l vedea ca o reluare… ce anume? Vocația noastră, a voastră de jandarmi, slujirea. Astăzi cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește tocmai despre asta: „Reînflăcărează” – spune el -, reînflăcărează darul, reînflăcărează vocația ta (cf. 2Tim 1,6); „mărește”, fă să crească (cf. Lc 17,6). Adică, aceasta este o celebrare pentru a ne ruga în așa fel încât Domnul să înflăcăreze vocația fiecăruia dintre noi, astăzi a voastră de jandarmi, și s-o facă să crească.
Când un lucru nu se reînflăcărează se stinge, când un lucru nu crește, nu se mișcă, se strică. Apa stătută este prima care se strică. Pentru aceasta în viață mereu trebuie să mergem înainte, trebuie să creștem, să reînflăcărăm, să reluăm, să reluăm „iluzia” [visul, dorința] vocației. Aproape voi toți, fiecare – vreau să se gândească bine -, a intrat în Jandarmerie printr-o vocație, o voință de a face ceva bun, ca slujire, creștere. Și apoi, așa cum ni se întâmplă și nouă, preoților, tuturor, unul se obișnuiește; și când unul se obișnuiește, în loc să crească, merge în jos, coboară, coboară… Și acolo se naște acel lucru atât de urât în viața noastră de preoți, care este de slujire: să naște lâncezeala, faptul de a fi lâncezi. Ne obișnuim. Și se întâmplă același lucru și vouă. Dacă nu reînflăcărați vocația voastră, dacă voi n-o faceți să crească în toate zilele, acea vocație de slujire care este foarte frumoasă, la sfârșit – acesta nu este un blestem, nu, se întâmplă tuturor – la sfârșit lucrurile care nu cresc se strică. Pentru aceasta mi-a plăcut, când am citit lecturile. Aceasta va fi o invitație de a reînnoi: în toate zilele a fi mai bun, în toate zilele a face un pas înainte în propria vocație la care am fost chemați.
Și Paul îi spune discipolului: „Reînflăcărează” (cf. v. 6), „păstrează” (v. 7), ia asupra ta darul care ți-a fost dat, ia asupra ta vocația ta – spun asta vouă, jandarmilor – nu cu spirit de timiditate, nu cu spiritul care te duce în jos, nu, cu spirit de credință, de caritate și de forță (cf. v. 7). Trei lucruri care sunt importante. Credința. Viața noastră, dacă noi n-o trăim în lumina credinței, este mai bine să mergem să facem o altă meserie. Viața mea, viața tuturor preoților, și viața voastră de jandarmi. Pentru că voi mergeți înainte cu un spirit de credință; important este de a trăi această credință în slujire, o adevărată slujire. Apoi de caritate și de forță. Este dificil, în meserii cum este a voastră, să ai în toate zilele acea caritate a slujirii: există nerăbdarea, furia pentru ceva ce nu merge, nedreptățile care se văd și nu se pot aranja… Și asta poate să stingă caritatea și ne dă acel spirit de timiditate, de a coborî lucrurile… Nu. Domnul ne cere un spirit de forță, să reînflăcărăm cu forță, cu caritate și cu forță, nu cu timiditate, așa îi spune Paul discipolului. Aceasta vă urez vouă: să nu aveți timiditatea care te aruncă jos. Una este teama de Dumnezeu, aceea da. Dar timiditatea nu. Înainte, curaj, se fac lucrurile. „Și dacă greșesc?”. Ceri iertare și mergi înainte, pentru că greșeala nu este definitivă. Toți greșim, toți! Dacă vreunul nu greșește să ridice mâna, pentru că așa îl chem ca să predice. Toți greșim. Și să nu ne fie frică de asta, ci să mergem cu forță în slujire, și mereu înainte. A reînflăcăra vocația voastră de slujire, de jandarmi, de jandarmerie este un lucru bun. Este adevărat că de atâtea ori voi trebuie să faceți lucruri care nu sunt frumoase: a face ordine aici, a alunga de acolo… Atâtea lucruri. Dar faceți asta din iubire și pentru a găsi o armonie mai mare, faceți asta din slujire. Întoarceți-vă la rădăcinile vocațiilor voastre. Slujirea. A sluji, așa, fără timiditate, cu caritate, cu forță, cu „iluzie”, slujirea mereu în acest mod.
Și apoi, la sfârșit, ce trebuie să fac? Trec contul pentru slujirea mea? Asta se poate face, salariul există, este puțin, se plâng dar există, dar acesta nu este premiul, aceasta nu este atitudinea, orgoliul. Atitudinea este acea frază atât de frumoasă: „Suntem slujitori inutili” (Lc 17,10). Asta se naște din umilință. Am făcut ceea ce trebuia, am făcut să crească vocația mea, am făcut-o să meargă înainte.
Astăzi îi cer Sfântului Arhanghel Mihail, pentru voi toți jandarmii, harul de a putea reînflăcăra vocația voastră, de a relua cu forță darul pe care l-ați avut, pentru că fiecare vocație este un dar. Și de a-l relua cu autenticitate, cu voință de a merge mai înainte. De a reînflăcăra darul pe care l-ați primit, cu spirit de caritate, de forță de slujire și nu de timiditate, siguri pe voi înșivă. Și astfel diferitele probleme pe care voi le veți găsi în viață, trăind astfel o vocație în plinătate, se vor rezolva singure. Problemele se rezolvă când există o forță care duce înainte.
Astăzi în mod special mă rog pentru voi și cer ca Sfântul Mihail să vă dea harul, harul de a merge înainte în slujire: slujire cu forță, cu caritate, fără comportament dublu, clar, direct. Și dacă greșesc? Greșesc, mă ridic și înainte. Dar totul în plinătate, totul cu bucurie. Domnul să vă dea acest har de a reînnoi vocația pe care o aveți, de a reînnoi slujirea voastră. Și asta crem noi toți însoțind pe frații noștri jandarmi. Mulțumesc.