Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Sfânta Liturghie de la miezul nopții
24 decembrie 2003
1. „Puer natus est nobis, filius datus est nobis” (Is 9,5). În cuvintele profetului Isaia, proclamate în prima Lectură, este cuprins adevărul Crăciunului, pe care în această noapte îl retrăim împreună. Se naște un Prunc. Aparent, unul dintre atâția copii din lume. Se naște un Prunc într-un grajd din Betleem. Se naște așadar într-o situație de sărăcie extremă: sărac printre săraci. Însă Cel care se naște este „Fiul” prin excelență: Filius datus est nobis. Acest Prunc este Fiul lui Dumnezeu, consubstanțial cu Tatăl. Prevestit de profeți, prin lucrarea Duhului Sfânt s-a făcut om în sânul unei Fecioare, Maria. Atunci când, peste puțin timp, vom cânta în Crez „… et incarnatus est de Spiritu Sancto ex Maria Virgine et homo factus est„, ne vom îngenunchea toți. Vom medita în tăcere misterul care se împlinește: „Et homo factus est!„. Vine în mijlocul nostru Fiul lui Dumnezeu iar noi îl primim în genunchi.
2. „Și Cuvântul s-a făcut trup” (In 1,14). În această noapte extraordinară Cuvântul veșnic, „Principele păcii” (Is 9,5), se naște în sărăcia și frigul din grota din Betleem. „Nu vă temeți, le spune îngerul păstorilor, astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Lc 2,11). Și noi, asemenea păstorilor anonimi și norocoși, alergăm să-l întâlnim pe Cel care a schimbat cursul istoriei. În sărăcia nobilă a ieslei contemplăm „un copil înfășat și culcat în iesle” (Lc 2,12). În nou-născutul fragil și lipsit de apărare, care scâncește în brațele Mariei, „harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toți oamenii” (Tit 2,11). Să rămânem în tăcere și să adorăm!
3. O Copile, care ai vrut să ai ca leagăn o iesle; o Creator al universului, care te-ai despuiat de gloria divină; o Mântuitorul nostru, care ți-ai dat trupul lipsit de apărare ca jertfă spre mântuirea omenirii! Strălucirea nașterii tale să lumineze noaptea lumii. Puterea mesajului tău de iubire să distrugă uneltirile orgolioase ale celui rău. Darul vieții tale să ne facă să înțelegem tot mai mult cât valorează viața fiecărei ființe umane. Prea mult sânge curge încă pe pământ! Prea multă violență și prea multe conflicte tulbură conviețuirea liniștită a popoarelor! Tu vii să ne aduci pacea. Tu ești pacea noastră! Numai tu poți face din noi „un popor curat” care să-ți aparțină pentru totdeauna, un popor „plin de zel pentru fapte bune” (Tit 2,14).
4. Puer natus est nobis, filius datus est nobis! Ce mister de nepătruns ascunde umilința acestui Prunc! Am vrea într-un fel să-l atingem; am vrea să-l îmbrățișăm. Tu, Maria, care veghezi asupra Fiului tău atotputernic, dă-ne ochii tăi pentru a-l contempla cu credință; dă-ne inima ta pentru a-l adora cu iubire. În simplitatea sa, Pruncul din Beteem ne învață să redescoperim sensul adevărat al existenței noastre; ne învață să „trăim în veacul de acum cu înțelepciune, cu dreptate și cu evlavie” (Tit 2,12).
5. O Noapte Sfântă, mult așteptată, care i-ai unit pe Dumnezeu și pe om pentru totdeauna! Tu reaprinzi în noi speranța. Tu ne umpli de uimire entuziastă. Tu ne asiguri triumful iubirii asupra urii, triumful vieții asupra morții. De aceea rămânem cuprinși de uimire și ne rugăm. În tăcerea luminoasă a Nașterii tale Tu, Emanuel, continui să ne vorbești. Iar noi suntem gata să te ascultăm. Amin!