Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată în parohia
„Sfinții Elisabeta și Zaharia”
duminică, 26 mai 2013
Sfântul Părinte la începutul celebrării euharistice, după salutul parohului, a spus liber următoarele cuvinte:
Dragă primă santinelă, dragă a doua santinelă, preaiubite santinele, îmi place ceea ce tu ai spus: că periferie are un sens negativ, dar și un sens pozitiv. Știi de ce? Pentru că realitatea o înțelegem împreună mai bine nu din centru, ci de la periferii. Se înțelege mai bine. Și acest lucru l-ai spus: a deveni santinele, nu-i așa?
Vă mulțumesc pentru această funcție, pentru această muncă de a fi santinele. Mulțumesc și pentru primire, în această zi de sărbătoare. Aici sunt preoții pe care voi îi cunoașteți bine, care sunt cei doi secretari ai Papei, Papa care este în Vatican, nu-i așa? Astăzi a venit aici Episcopul. Și aceștia doi lucrează bine. Însă unul dintre ei, părintele Alfred, astăzi are aniversarea hirotonirii sale sacerdotale: 29 de ani. Să îl aplaudăm! Să ne rugăm pentru el și să cerem măcar alți 29 de ani. Așa-i? Astfel începem Liturghia, cu spirit de evlavie, în tăcere, rugându-ne cu toții împreună pentru toți.
Sfântul Părinte a ținut omilia, dezvoltând un dialog cu băieții și fetele de la Prima Împărtășanie.
Iubiți frați și surori,
Parohul, în cuvintele sale, m-a făcut să îmi amintesc de un lucru frumos despre Sfânta Fecioară Maria. Când Sfânta Fecioară Maria, imediat după ce a primit vestea că avea să fie mama lui Isus, de asemenea și vestea că verișoara sa Elisabeta era însărcinată – spune Evanghelia – a plecat în grabă; nu a așteptat. Nu a spus: „Dar acum eu sunt însărcinată, trebuie să mă îngrijesc de sănătate. Verișoara mea va avea prietene care probabil o vor ajuta”. Ea a simțit ceva și „a plecat în grabă”. Este frumos să credem aceasta despre Sfânta Fecioară Maria, despre Mama noastră, care merge în grabă, pentru că are acest lucru înlăuntrul ei: să ajute.
Merge pentru a ajuta, nu pentru a se lăuda și a-i spune verișoarei: „Ascultă, acum comand eu, pentru că sunt Mama lui Dumnezeu!” Nu, nu a făcut așa ceva. A mers ca să ajute! Și Sfânta Fecioară Maria este așa mereu. Este Mama noastră, care mereu vine în grabă atunci când noi avem nevoie. Ar fi frumos să se adauge la Litaniile Sfintei Fecioare Maria o invocație care să sune așa: „Stăpână care mergi în grabă, roagă-te pentru noi!” Este frumos acest lucru, nu e adevărat? Pentru că ea mereu merge în grabă, ea nu uită de copiii săi. Și atunci când copiii săi sunt în dificultăți, au o nevoie și o invocă, ea merge în grabă. Acest lucru ne dă o siguranță, siguranța că avem o Mamă lângă noi, alături mereu. Mergem mai bine în viață atunci când o avem pe mama aproape. Să ne gândim la acest har al Sfintei Fecioare Maria, acest har pe care ni-l dă: de a fi aproape de noi, dar fără a ne face să așteptăm. Mereu! Ea este – să avem încredere în aceasta – pentru a ne ajuta. Sfânta Fecioară Maria care mereu merge în grabă, pentru noi.
Sfânta Fecioară Maria ne ajută și să îl înțelegem bine pe Dumnezeu, pe Isus, să înțelegem bine viața lui Isus, viața lui Dumnezeu, să înțelegem bine ce anume este Domnul, cum este Domnul, cine este Dumnezeu. Pe voi copii, vă întreb: Cine știe: cine este Dumnezeu? Să ridice mâna. Spune-mi? Iată! Creator al pământului. Și câți Dumnezei sunt? Unul? Dar mie mi-au spus că sunt trei: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh! Cum se explică aceasta? Există unul și sunt trei? Unul? Unul? Și cum se explică faptul că unul este Tatăl, celălalt este Fiul și celălalt este Duhul Sfânt? Tare, tare! Este bine așa. Sunt trei în unul, trei persoane în unul. Și ce face Tatăl? Tatăl este începutul, Tatăl care a creat toate, ne-a creat pe noi. Ce face Fiul? Ce face Isus? Cine știe să spună ce face Isus? Ne iubește? Și după aceea? Aduce Cuvântul lui Dumnezeu! Isus vine să ne învețe Cuvântul lui Dumnezeu. Foarte bine! Și după aceea? Ce a făcut Isus pe pământ? Ne-a mântuit! Și Isus a venit ca să își dea viața pentru noi. Tatăl creează lumea; Isus ne mântuiește. Și Duhul Sfânt ce face? Ne iubește! Îți dă iubirea! Toți copiii împreună: Tatăl îi creează pe toți, creează lumea; Isus ne mântuiește; și Duhul Sfânt? Ne iubește! Și aceasta este viața creștină: a vorbi cu Tatăl, a vorbi cu Fiul și a vorbi cu Duhul Sfânt.
Isus ne-a mântuit, dar și merge cu noi în viață. Este adevărat acest lucru? Și cum merge? Ce face atunci când merge cu noi în viață? Acest lucru este dificil. Cine reușește câștigă meciul! Ce face Isus când merge cu noi? Bine! Mai întâi: ne ajută. Ne conduce! Foarte bine! Merge cu noi, ne ajută, ne conduce și ne învață să mergem înainte. Și Isus ne dă și forța pentru a merge. Este adevărat? Ne susține! Bine! În dificultăți, e adevărat? Și chiar la temele de la școală! Ne susține, ne ajută, ne conduce ne susține. Iată! Isus merge mereu cu noi. Bine. Dar, auzi, Isus ne dă forța. Cum ne dă Isus forța? Voi știți cum ne dă forță! Bine, nu aud! În Împărtășanie ne dă forța, chiar ne ajută cu forța. El vine la noi. Dar când voi spuneți „ne dă Împărtășania”, o bucată de pâine dă atâta forță? Nu este pâine aceea? Pare pâine! Nu este chiar pâine. Dar ce este? Este Trupul lui Isus. Isus vine în inima noastră.
Iată, să ne gândim la aceasta, cu toții: Tatăl ne-a dat viața; Isus ne-a dat mântuirea, ne însoțește, ne conduce, ne susține, ne învață; și Duhul Sfânt? Ne iubește! Ne dă iubirea. Să ne gândim astfel la Dumnezeu și să îi cerem Sfintei Fecioare Maria, Mama noastră, mereu în grabă pentru a ne ajuta, să ne învețe să înțelegem bine cum este Dumnezeu: cum este Tatăl, cum este Fiul și cum este Duhul Sfânt. Așa să fie.