Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia din Ziua Mondială a Bolnavilor
11 februarie 2004, Bazilica San Pietro
Iubiți frați și surori!
1. Pentru încă o dată Bazilica Sf. Petru le-a deschis larg porțile bolnavilor: vouă, care sunteți aici prezenți și, în mod simbolic, tuturor bolnavilor din lume. Vă salut cu o mare afecțiune, preaiubiților. Încă din această dimineață, rugăciunea mea v-a fost dedicată în mod special vouă, iar acum sunt bucuros să vă întâlnesc. Împreună cu voi, salut și pe rudele voastre, pe prietenii și voluntarii care vă însoțesc. Îi salut pe membrii UNITALSI, precum și pe responsabilii și operatorii din Opera Romana Pellegrinaggi, care în acest an celebrează 70 de ani de existență. Îl salut pe Cardinalul Camillo Ruini, și îi mulțumesc în mod deosebit că a prezidat Sfânta Liturghie, pe Episcopii și preoții concelebranți, pe persoanele consacrate și toți credincioșii prezenți.
2. Acum exact douăzeci de ani, în memoria liturgică a Sfintei Fecioare de la Lourdes, am publicat Scrisoarea Apostolică Salvifici doloris asupra sensului creștin al suferinței umane. Am ales atunci această dată gândindu-mă la mesajul deosebit pe care Fecioara l-a adresat de la Lourdes bolnavilor și tuturor celor suferinzi.
Și astăzi privirea noastră se îndreaptă spre venerata imagine a Mariei care se află în grota de la Massabielle. La picioarele ei sunt scrise cuvintele: „Eu sunt Neprihănita Zămislire”. Cuvinte care în acest an au o deosebită rezonanță aici, în Bazilica din Vatican, unde, acum o sută cincizeci de ani, fericitul Papă Pius al IX-lea a proclamat dogma Neprihănitei Zămisliri a Mariei. Și chiar din Neprihănita Zămislire, adevăr care ne introduce în centrul misterului creației și al răscumpărării, s-a inspirat Mesajul meu pentru Ziua Mondială a Bolnavului de astăzi.
3. Privind spre Maria, inima noastră se deschide spre speranță, pentru că vedem ce lucruri mari săvârșește Dumnezeu atunci când suntem dispuși să împlinim cu umilință voința lui. Neprihănita este un semn minunat al izbânzii vieții asupra morții, a iubirii asupra păcatului, a mântuirii asupra oricărei boli a trupului și a spiritului. Este semn de mângâiere și de speranță sigură (cf. Lumen gentium, 68). Ceea ce admirăm din ce s-a săvârșit în Ea este garanția a ceea ce Dumnezeu vrea să dea fiecărei creaturi umane: plinătate de viață, de bucurie și de pace.
Contemplarea acestui inefabil mister să vă umple de mângâiere pe voi, iubiți bolnavi; să lumineze munca voastră, iubiți medici, infirmieri și operatori sanitari; și să sprijine activitățile voastre prețioase, iubiți voluntari, care în fiecare persoană nevoiașă sunteți chemați să îl recunoașteți și să îl slujiți pe Isus. Asupra voastră a tuturor să vegheze Fecioara de la Lourdes. Vă mulțumesc pentru rugăciunile și jertfele pe care cu generozitate le oferiți și pentru mine! Eu vă asigur de pomenirea voastră constantă în rugăciune și vă binecuvântez cu afecțiune pe toți.