Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
în Duminica Învierii
duminică, 1 aprilie 2018
După ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, din acest text al evangheliei, îmi vine să spun trei lucruri.
Primul: vestea. Acolo este o veste: Domnul a înviat. Acea veste care din primele timpuri ale creștinilor mergea din gură în gură; era salutul: Domnul a înviat. Și femeile, care au mers pentru a unge trupul Domnului, s-au aflat în fața unei surprize. Surpriza… Veștile lui Dumnezeu sunt întotdeauna surprize, pentru că Dumnezeul nostru este Dumnezeul surprizelor. Așa este încă de la începutul istoriei mântuirii, de la părintele nostru Abraham, Dumnezeu te surprinde: „Dar, du-te, du-te, lasă, pleacă din țara ta și du-te”. Și mereu este o surpriză în urma alteia. Dumnezeu nu știe să dea o veste fără să ne surprindă. Și surpriza este ceea ce îți înduioșează inima, ceea ce te atinge chiar acolo, unde tu nu te aștepți. Ca s-o spunem un pic cu limbajul tinerilor: surpriza este o lovitură sub centură; tu nu te aștepți. Și el merge și te înduioșează. Primul: vestea făcută surpriză.
Al doilea: graba. Femeile aleargă, merg în grabă ca să spună: „Dar, am găsit asta!” Surprizele lui Dumnezeu ne pun la drum, imediat, fără a aștepta. Și astfel aleargă pentru a vedea. Și Petru și Ioan aleargă. Păstorii, în acea noapte de Crăciun, aleargă: „Să mergem la Betleem ca să vedem asta ce ne-au spus îngerii”. Și samariteana aleargă pentru a spune oamenilor: „Aceasta este o noutate: am găsit un om care mi-a spus tot ceea ce eu am făcut”. Și oamenii știau lucrurile pe care aceasta le făcuse. Și acei oameni aleargă, lasă ceea ce făceau, chiar și casnica lasă cartofii în cratiță – le va găsi arse –, dar important este să meargă, să alerge, pentru a vedea acea surpriză, acea veste. Și astăzi se întâmplă. În cartierele noastre, în sate, când se întâmplă ceva extraordinar, oamenii aleargă ca să vadă. A merge în grabă. Andrei n-a pierdut timp și în grabă a mers la Petru ca să-i spună: „L-am găsit pe Mesia”. Surprizele, veștile bune, se dau mereu așa: în grabă. În evanghelie este unul care își ia un pic de timp; nu vrea să riște. Însă Domnul e bun, îl așteaptă cu iubire, este Toma. „Eu voi crede când voi vedea rănile”, spune el. Și Domnul are răbdare față de cei care nu merg așa în grabă.
Vestea-surpriză, răspunsul în grabă și al treilea lucru pe care aș vrea să vi-l spun astăzi este o întrebare: Și eu? Am inima deschisă la surprizele lui Dumnezeu, sunt capabil să merg în grabă sau mereu cu acea melodie lentă: Dar, mâine voi vedea, mâine, mâine? Ce-mi spune mie surpriza? Ioan și Petru au alergat la mormânt. Despre Ioan ne spune evanghelia: „A crezut”. Și Petru: „a crezut”, dar în modul său, cu credința un pic amestecată cu remușcarea că l-a renegat pe Domnul. Vestea făcută surpriză, alergarea / a merge în grabă și întrebarea: Și eu, astăzi, la acest Paște 2018, eu ce fac? Tu, ce faci?