Predica IPS Lucian Mureșan,
Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș,
Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică,
la a XIX-a Zi Mondială a Tineretului, la nivel diecezan
Sibiu, Biserica Ursulinelor, 18 aprilie 2004, Duminica Tomii
„Și s-au bucurat ucenicii că au văzut pe Domnul”, spune Evanghelia despre cei zece, fără Toma (In 20,20);
„Am văzut pe Domnul!” i-au spus confrații apostoli lui Toma, care a lipsit de la apariția lui Isus din seara primei zile a săptămânii, după ce a înviat din morți (In 20,25);
„Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor… nu voi crede”, a replicat Toma celor zece apostoli (In 20,25);
„Adu degetul tău încoace și vezi mâinile mele… și nu fii necredincios, ci credincios”, i-a spus Isus lui Toma, la apariția Sa, după opt zile de la glorioasa-i Înviere (In 20,27);
„Vrem să-L vedem pe Isus”, cereau acei greci, altădată, apostolului Filip (In 12,21).
Preacucernice Părinte Protopop al Sibiului,
Preacucernici frați preoți,
Dragi prieteni tineri din Arhidieceza Blajului,
Iubiți credincioși,
La această Celebrare Euharistică, ce încheie cea de-a XIX-a Zi Mondială a Tineretului, care anul acesta se ține la nivel diecezan, și care pentru Arhidieceza noastră am decretat să aibă loc la Sibiu, Vă întâmpin pe toți cu salutul bucuriei și al biruinței: Cristos a înviat!
Celebrăm Duminica a doua a Paștelui, numită Duminica Tomii, a cărei temă este cea a mărturiei credinței în Isus cel înviat, după ce El se certifică în fața apostolilor adunați, cu rănile deschise pe trupul Său de piroane și de suliță. Observăm că Isus Cel înviat ține să dovedească apostolilor înfricoșați și puternic tulburați, realitatea prezenței Sale, cu rănile care I-au fost provocate de crucificare. Rănile lui Isus devin, în felul acesta, un argument pentru învierea Sa, un argument în favoarea imposibilității separării Crucii de Înviere, dar și un motiv de bucurie pentru ucenici: „Isus a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă! Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Și s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul” (In 20, 19-20). Nu mai erau triști, nu se mai temeau, pentru că Învățătorul este viu, este prezent, le-a adus pacea.
Evanghelia spune că Toma, care nu era prezent la apariția din înseratul primei zile a săptămânii, a rămas îndoielnic la ceea ce i-au mărturisit confrații întru apostolie și, cum era firesc, dorea să se convingă nemijlocit, propunând probe. Dacă celor zece Isus „le-a arătat mâinile și coasta Sa”, atunci de ce nu s-ar convinge și el nemijlocit. Dorea să aibă și el parte de aceeași bucurie. Isus înviat nu întârzie ca, după opt zile, să revină din nou între ucenicii Săi, cu același atât de încărcat de semnificații salut pascal: „Pace vouă!” dar de data aceasta voind să se adreseze numai lui Toma: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios” (In 20,27).
Nu este vorba de necredința lui Toma în Isus, ci de neîncrederea lui în ceea ce i-au spus ceilalți confrați. Prin această neîncredere în spusa celorlalți, Toma se dovedește a fi „apostolul evidenței” Celui înviat; el devine reprezentantul tuturor acelora care, de atunci încoace cer probe de prezență, iar Isus nu întârzie să-și manifeste din belșug semnele prezenței Sale. Prin atitudinea sa, Toma smulge de pe buzele lui Isus o nouă fericire: „Fericiți cei ce n-au văzut, dar au crezut!” Această fericire îi are în vedere pe toți creștinii din toate timpurile, ne are în vedere și pe noi cei de aici. Suntem în posesia aceleiași realități precum atunci apostolii și femeile mironosițe, iar credința noastră pascală nu este altceva decât un alt mod de a-L vedea pe Isus și de a-I simți prezența.
Vederea este un mod de a cunoaște, un mod empiric. Dar Isus asociază vederii naturale, cu ochiul trupului, vederea supranaturală, cu ochiul credinței. „Vederea prin credință” este modul superior al cunoașterii. Toma, dacă a văzut, a crezut!
Pentru aceasta, dragi tineri, Sfântul Părinte Papa, în mesajul său, adresat vouă cu ocazia acestei zile, argumentează dorința acelor greci de a-L vedea pe Isus, că ei nu doreau doar să-L vadă pentru o simplă satisfacere a unei curiozități, cât doreau să știe, să cunoască cine este Isus. Așa și căutarea sau „sfânta încăpățânare” a lui Toma de a-L vedea, cu semnele răstignirii Sale, nu vrea să însemne doar satisfacerea unei curiozități intelectuale sau empirice, cât mai ales împlinirea unei dorințe mult mai profunde, a stâmpărării setei interioare de a „vedea” cine este Isus, de a se apropia de El pentru a-i pune întrebările și a primi răspunsurile care privesc cele ce sunt dincolo de simpla cunoaștere prin vederea naturală sau intelectuală. Numai așa se explică cum, Toma face o asemenea mărturisire de credință în Isus cel înviat: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Și voi, dragii mei, căutați un mod, sau moduri de comunicare cu Dumnezeu, în condițiile societății actuale, în care libertinajul caută să schimonosească frumosul dar al libertății, să răstoarne valorile veșnice și să le întronizeze pe cele vremelnice și schimbătoare, să desconsidere dreptul lui Dumnezeu asupra lumii, asupra întregii creații și asupra istoriei. Și nu vă este ușor! De aceea, este necesar acel zbucium interior, acea căutare tinerească și încrezătoare, deseori atât de frământată, acea intersectare a drumului vieții voastre cu drumul prezenței lui Isus, precum altădată în întâmplarea cu Luca și Cleopa, spre Emaus. Isus Cel înviat merge alături de voi, iar voi doriți să-L vedeți și să-L cunoașteți!
De aceea, nu vă mulțumiți cu mediocritatea, nici în cunoașterea umană, nici în cea a credinței. „Deșteptați eroul din voi!” v-ar spune maeștrii înaintași întru cele ale credinței: episcopul mărturisitor Ioan Suciu, cardinalul Alexandru Todea sau părintele canonic Nicolae Pura. „Este specific condiției umane și în mod deosebit tinerilor să caute absolutul, sensul și plinătatea existenței”, de aceea, nimic altceva să nu vă mulțumească decât să stați sub cele mai înalte idealuri! Nu vă reduceți viața doar la a vă consuma, sau doar la a consuma, nici la a vă corupe și a favoriza corupția, ci creșteți în frumusețe și în generozitatea inimii, așa încât să fiți tot mai asemenea la chip și asemănare cu Cel ce a zis, chiar de la începutul începuturilor: „Să strălucească lumina în întuneric!”
„Vederea lui Isus” vă umple de lumină, vă menține mereu pe drumul cel bun și vă angajează pentru a fi mărturisitori, vă menține tonusul plinătății vieții, capabili de a lua decizii eroice și capabili de a spune NU diferitelor forme de religiozitate irațională, sau diferitelor curente de orice factură, străine de credința curată și de spiritul Evangheliei. Sunteți chemați să mențineți și să arătați tuturor „o mentalitate creștină în toate sectoarele vieții, inclusiv în cele de divertisment și de distracție” (EE,62).
Dragii mei, v-aș mai lega ceva de suflet. Trăim acest fenomen al emigrării în țări, unde, se pare că se pot câștiga mult mai ușor bunuri materiale. Voi toți vă străduiți să dobândiți cunoștințe cât mai vaste și mai de actualitate, pentru a putea fi de folos societății și pentru a putea trăi o viață decentă. Nu e potrivit, nu e folositor nici Bisericii noastre, nici neamului nostru, ca, după ce ați crescut aici și v-ați format, să plecați în alte părți. Vechea noastră zicală: „Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în țara ta”, se potrivește în asemenea situație. Noi, cei mai în vârstă, avem nevoie de voi, pentru a purta mai departe dulcea povară a restaurării Bisericii noastre și a redeșteptării neamului.
Mă bucur de voi! Mă bucur și mulțumesc lui Dumnezeu pentru că vă avem și pentru că ne întrețineți vie speranța.
Cred că în aceste zile l-ați văzut pe Isus în cel de lângă voi, tânăr și prieten, în omul de pe stradă, care așteaptă un semn al generozității și al dragostei; dar, mai ales, L-ați întâlnit în celebrarea Euharistiei și a Cuvântului Său viu, în rugăciune, în meditație și în bucuria întâlnirii.
Mulțumesc părintelui Olivo Bosa din Societatea lui Isus, atât de experimentat în problemele tinerilor, pentru meditații și coordonare, preoților care v-au stat la îndemână pentru direcțiune spirituală și pentru spovezi; și nu în ultimul rând, particulare mulțumiri, părintelui protopop al Sibiului, Nicolae Popa, pentru găzduire, pentru tot efortul și preocuparea de care a dat dovadă în pregătirea și desfășurarea acestei întâlniri.
L-ați văzut pe Isus! L-am văzut pe Isus! Împreună cu Toma exclamăm, plini de credință și uimire: Domnul meu și Dumnezeul meu! Adică, Tu, Isuse, ești Domn și Mesia, Rege și Uns, Stăpân și Răscumpărător!
Preacurata Fecioară Maria să cultive în voi, cu delicatețea-i maternă, dorința de a-L vedea pe Isus, de a-L contempla. Ea să educe speranța voastră, iubirea voastră, generozitatea voastră, viața voastră.
Isuse, Biruitor al păcatului, al morții și al iadului, îți încredințez pe acești tineri care doresc să Te vadă, să Te cunoască și să Te iubească. Amin!
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 18.04.2004
Publicarea pe acest sit: 20.04.2004
Etichete: Predici, IPS Lucian Mureșan