Predica IPS Lucian Mureşan la sfinţirea bisericii din Satu Mare

Predica IPS Lucian Mureșan,
Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș,
Mitropolit al Bisericii Române Unite
cu Roma, Greco-Catolică,
la sfințirea bisericii din Satu Mare

Duminica Tuturor Sfinților, 30 iunie 2002
Sfințirea bisericii „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Satu Mare.

„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor,
voi mărturisi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.
Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor,
și Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”.
(Mt 10,32-33)

Excelența Voastră, Nunțiu Apostolic în România
Preasfințiile Voastre,
Preacucernici frați preoți,
Iubiți credincioși

Trăim o duminică de concentrată bucurie și mulțumire la Satu Mare: Biserica îi sărbătorește astăzi pe toți sfinții împreună, mai vechi sau mai noi, știuți și neștiuți. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că: „Unde este sfințenie, acolo este și curaj”. Admițând aceasta înseamnă că, la Satu Mare este sfințenie multă, fiindcă preoții și credincioșii de aici au dat dovadă, de mai bine de 10 ani, de mult curaj și perseverență în susținerea cauzei lor drepte de a-și recupera vechea lor biserică, pentru care s-a pronunțat o sentință favorabilă executorie și irevocabilă, întârziată cu bună știința cuiva de a fi pusă în aplicare, construind, în același timp, acest frumos și spațios loc nou de rugăciune, spre mărirea lui Dumnezeu, a Sfinților Apostoli Petru și Pavel și a tuturor sfinților. Iar acesta este un motiv în plus pentru ca să trăim aici o particulară bucurie.

La 29 iunie 1991 s-a sfințit locul și piatra de temelie de către Cardinalul Alexandru Todea, asistat de mine, ca episcop diecezan și de alți mulți preoți, cu participarea numeroasă a bunilor credincioși de aici. A trecut de atunci o vreme, în care curajul și răbdarea voastră au fost verificate și călite prin statornica participare la Sfintele Liturghii, vară iarnă, în parcul cu statuia vrednicului erou român și greco-catolic, Dr.Vasile Lucaciu. Dar și pentru acestea să vă bucurați și să mulțumiți lui Dumnezeu.

Dar, de ce îi sărbătorim, în prima duminică după Rusalii pe toți sfinții? Biserica, în înțelepciunea sa, dorește să arate oamenilor că nu poate fi nimeni sfânt fără ca să nu fie născut din apă și din Spirit (cf In 3,2), spre învierea la o viață nouă. Spune Sfântul Pavel: „Dacă Spiritul Celui ce a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Isus Cristos din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, prin Spiritul Său care locuiește în voi…căci câți sunt mânați de Spiritul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu” (Rom 8,11.14).

Nu poate fi sfânt cel ce nu este locuință a Spiritului Sfânt; nu poate fi sfânt cel ce nu are Spiritul lui Dumnezeu. Toți sfinții au trăit după legea Spiritului, care este iubirea. Spiritul Sfânt însuși, Persoana a treia a Sfintei Treimi, este iubirea desăvârșită dintre Tatăl și Fiul. Același Ioan Gură de Aur spune că: „Sfințenia vine din dragoste. Toți cei ce cred și iubesc cu adevărat sunt sfinți”. Dacă îi sărbătorim astăzi pe toți sfinții, chiar îndată după ce Sfântul Spirit s-a coborât peste apostolii adunați împreună cu Maica Domnului și peste lume, este semn că Spiritul Sfânt face sfinți.

Când îl ai pe Spiritul Sfânt? Când poți fi sfânt? Când ești curat cu inima și trăiești iubirea. „Dacă tu ești curat, cerul este în tine, înlăuntrul tău; vei vedea lumina, pe îngeri și pe Domnul însuși”, spune sf. Macarie cel Mare.

Un sfânt este o țesătură de lumină; el îl urmează pe Cristos, îi reproduce chipul. Ca și Cristos, sufletul sfântului crește și înflorește într-o iubire totală; își asumă răul din lume, îl trece prin agonia din Ghetsimani, îl crucifică și îl înalță prin Înviere, lepădând orice judecată. „Când cineva socoate că toți oamenii sunt buni și când nimeni nu i se pare că este necurat, atunci se poate spune că este curat cu inima…Dacă tu vezi pe fratele tău că este gata să păcătuiască, pune-i pe umerii săi haina iubirii tale”, spune Sf. Isac Sirul. Aceasta este iubirea lucrătoare a Spiritului Sfânt, care schimbă fața lucrurilor, te face sfânt pe tine, și îl ajută și pe altul să fie sfânt.

Expresia iubirii nemărginite a lui Isus, manifestată în jertfa de pe Cruce, se actualizează și operează rodnic și mereu în jertfa sfintei Liturghii, mai ales în primirea cu vrednicie a sfintei Cuminecături. Prin aceasta, credinciosul răspunde cu iubire iubirii lui Cristos care i se dăruiește în totalitate, lucrând în el mântuirea sufletului, pentru a fi sfânt. La Sfânta Liturghie auziți cum preotul, cu glas înalt, exclamă, înălțând Trupul lui Cristos, pentru a-L arăta credincioșilor: „Să luăm aminte! Sfintele sfinților!” Adică, cu maximă băgare de seamă, „cu frică de Dumnezeu și cu credință” să ne apropiem, să ne împărtășim cu cele sfinte, pentru a fi sfinți. Să ne împărtășim mereu, cu inimă curată și cu iubire, cu Trupul și Sângele lui Cristos, pentru a fi sfinți. În felul acesta împlinim cele ce spunea Sfântul Augustin: „Sfântul se ascunde în Dumnezeu, pe când cel păcătos se ascunde de Dumnezeu”.

Iubiții mei

Tema Duminicii Tuturor Sfinților este mărturia pe care cu toții trebuie să o depunem pentru Cristos: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri” (Mt 10,32). Mărturia pentru Cristos și Biserica Sa i-a urcat pe mulți la demnitatea sfințeniei. Biserica consacrată astăzi este pusă sub patronajul a doi corifei apostoli, Petru și Pavel, care au mărturisit pe Cristos cu prețul vieții lor. Să punem hotărâre în inimile noastre, chiar în clipa aceasta, pentru a merge pe calea mărturiei creștine în lumea în care trăim și care are nevoie, mai mult ca oricând, de creștini adevărați.

Sfântul Părinte Papa afirma, vizitându-ne țara: „Regimul comunist a suprimat Biserica de rit bizantin român, Unită cu Roma, și a persecutat episcopi și preoți, călugări, călugărițe și credincioși, dintre care nu puțini au plătit cu sângele fidelitatea lor față de Cristos”. Pe unul dintre acești mărturisitori, Cardinalul Alexandru Todea, l-am condus pe drumul veșniciei la sfârșitul lunii mai a anului acestuia. Episcopul nostru, al Maramureșului, Alexandru Rusu, depune mărturia de credință, trecând la cele veșnice, după ce i-a binecuvântat pe toți cei din jur, la Penitenciarul din Gherla, la 9 mai 1963.

Zilele trecute, mai precis, pe 27 iunie, s-au împlinit 49 de ani de când episcopul arhanghel, Ioan Suciu, moare la Penitenciarul din Sighet, fiind înmormântat în Cimitirul săracilor din marginea orașului, fără să i se cunoască mormântul. Îmi permit să citez dintr-o scrisoare trimisă credincioșilor Arhidiecezei Blajului, la 5 octombrie 1948. Îndemnurile făcute de episcopul Ioan Suciu atunci, sunt, în cea mai mare parte, actuale și astăzi: „Nu vă lăsați amăgiți de vorbe, de comitete, de vești, de minciuni, ci stați tari, neclintiți, statornici în credința pentru care au sângerat moșii și strămoșii noștri. Nu puneți iscălitura pe nici un fel de hârtie prin care vi s-ar cere să vă lepădați de legea părinților voștri. Vă vor amenința, vă vor bate, vă vor duce la judecăți și înaintea judecătorilor. Nu vă înfricați! Dumnezeu este în fiecare din noi și nu ne va lăsa să fim ispitiți și să suferim mai mult decât putem. Lumea se uită la noi, la credincioșii Bisericii Unite…Nu este decât o singură Biserică întemeiată de Isus, Biserica ale cărei chei Isus le-a dat lui Petru Pescarul și prin el urmașilor lui, Episcopilor din Roma… Corabia Bisericii este lovită de furtuni și de valuri; nu săriți din ea căci valurile pot să vă înghită, ea însă nu se scufundă… Să luptăm tari în credință prin rugăciune și ajun… Numai cu jertfe pentru credință se îmblânzește Dumnezeu… Luptați-vă lupta dreaptă a credinței, până în temnițe și lanțuri, ca milioanele de mucenici. Luptați în unire cu Inima Neprihănită a Maicii Domnului, cu speranța neclintită în Biruința Bisericii”.

Să luăm seama la pildele martirilor pentru a fi statornici în mărturisirea credinței curate și drepte.

Am petrecut o duminică înălțătoare la Satu Mare; o meritau preoții și credincioșii sătmăreni. Bucurați-vă cu bucurie sfântă!

Mulțumesc Preasfințitului Ioan al Maramureșului pentru dorința stăruitoare de a participa la această bucurie a diecezei pe care o păstorește. Vă doresc, Preasfințite, să aveți mereu parte, dimpreună cu credincioșii acestei părți de țară, de dese bucurii ca și cea de astăzi. Doresc frumoase realizări protopopiatului de Satu Mare.

Vă încredințez pe toți participanții grijii Preacuratei Fecioare Maria, Regina tuturor sfinților, pe care-I sărbătorim astăzi. Amin.