Predica IPS Lucian Mureşan la Jubileul a 150 de ani de Mitropolie la Blaj

Predica IPS Lucian Mureșan,
Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș,
Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică,
cu ocazia Jubileului a 150 de ani de Mitropolie la Blaj
sâmbătă, 12 iulie 2003, Catedrala Mitropolitană

„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi
și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți și roada voastră să rămână,
ca Tatăl să vă dea orice-i veți cere în numele Meu” (In 15, 16).

Excelența Voastră, Nunțiu Apostolic în România,
Înaltpreasfințiile Voastre,
Preasfințiile Voastre,
Stimate Domnule ministru,
Stimați reprezentanți ai autorităților de stat centrale și locale,
Mult stimate Domnule primar al municipiului Blaj,
Iubiți frați preoți, călugări, și călugărițe,
Preaiubiți fii, credincioși și credincioase,

Atunci când am trasat liniile generale ale programului pentru acest An Jubiliar al Provinciei Mitropolitane Greco-Catolice din România, am avut în vedere acest motto biblic, pe care l-am așezat pe afișul publicitar. Acest text este luat din Evanghelia după Ioan, capitolul 15, capitol ce creează imaginea viței de vie, cu butuc înrădăcinat puternic și mlădițe prin care circulă seva de viață, și care face ca mlădițele rămase în butuc să rodească din belșug. Isus se folosește de această imagine simbolică pentru a se identifica pe Sine cu butucul viței, iar pe noi, credincioșii Săi, cu mlădițele.

Aceasta este imaginea Bisericii, în care Cristos, vița cea adevărată și mlădițele „sunt lucrate de Tatăl ceresc” (cf In 15,1) pentru a aduce rod făcând operantă și mereu actuală mântuirea; este imaginea Bisericii catolice, universale, în care mlădițele care au încins toată fața pământului, la toate neamurile și culturile de sub cer, unite în Cristos, aduc, fiecare după putere, rodul cuvenit.

Una dintre aceste mlădițe, crescute din Butucul viței pe pământul carpato-danubiano-pontic, unită în armonie, în comuniune și în lucrare deplină cu celelalte mlădițe, este și Biserica noastră Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.

Această Biserică este mandatată de Cristos să aducă roade, iar roadele să rămână. Dar ce roade a adus?

Istoria de bunăcuviință a subliniat și subliniază în continuare binefacerile pe care Biserica noastră le-a atras asupra întregului popor român de pretutindeni. Dacă Cronicarii descopereau izvorul „Râmului”, adică al Romei, Biserica Unită ne-a dus să ne adăpăm direct din acest izvor. Hărțuiți de valurile istoriei, deseori atât de neprielnice nouă, românii ajunși la Roma prin Sfânta Unire, și-au înviorat forțele și vitejește au început opera deșteptării de conștiință creștinească și de neam. S-a întemeiat o cetate, Blajul, de către un episcop vizionar și carismatic, de unde seva unității, sfințeniei, catolicității și apostolicității s-a pus în mișcare, deșteptând alți și alți bărbați vrednici, episcopi, preoți, călugări și laici care au fost răspânditori de lumină și de viață. S-a format un „spirit al Blajului”!

Aici, la Blaj, pe Câmpia Libertății, s-a înfiripat gândul restaurării vechii Mitropolii românești de la Alba Iulia, dorință ce s-a împlinit în urmă cu 150 de ani, aniversare pe care o comemorăm acum. Aici s-a fundamentat și s-a concretizat programul Unirii celei mari de la Alba Iulia, din 1918.

De aici, de la Blaj, au trecut peste munți, în Muntenia și Moldova, apostoli ai deșteptării. De aici a plecat și nobilul gând al întemeierii Academiei Române. Și câte alte multe binefaceri și vrednicii au fost amintite de competențele în materie, mari oameni de cultură și credință, care au conferențiat la Simpozionul jubiliar desfășurat la Casa Municipală de cultură din Blaj, între 19-20 iunie, anul acesta.

Nu pot trece cu vederea pe Inocențiu Micu, pe Petru Pavel Aron deschizătorul de școli, pe corifeii Școlii Blăjene, pe blândul prim mitropolit, Alexandru Șterca Șuluțiu, pe Ioan Vancea, renumit teolog, participant la Conciliul Ecumenic Vatican I, pe Vasile-vodă Suciu, faimos prin cele patru tomuri de teologie dogmatică și mare întemeietor de școli, pe angelicul Alexandru Nicolescu și mărturisitorul Ioan Suciu, precum și pe acest munte de entuziasm și de speranță, Cardinalul Alexandru Todea.

Așa cum spuneam la celebrarea solemnă a Jubileului de 300 de ani de la Sfânta Unire cu Biserica Romei, spun și acum, cu toată convingerea: restaurarea Mitropoliei Bisericii Române Unite cu Roma în anul 1853, prin Bulla Rationi congruit a papei Pius al IX-lea, prin acceptarea înalților dregători ai timpului, dar mai ales prin voința și lupta clerului și poporului dreptcredincios, a fost după voia Preasfintei Treimi. Părinții noștri de atunci au fost „mânați de Spiritul Sfânt”, iar autoritatea bisericească supremă a fost un „instrument al Spiritului Sfânt”, care a înțeles, a binecuvântat dorințele, ostenelile și jertfele acestui popor care dorea să se alăture concertului statelor civilizate ale Europei. Iar dacă se tot vorbește despre integrare europeană, noi, uniții putem spune și dovedi că am făcut pași concreți, cu sute de ani în urmă, pentru aceasta.

Cunoscând faptul că, odată cu ridicarea scaunului episcopal de la Blaj la rang de Mitropolie, au luat ființă alte două episcopii, cea de la Gherla și cea de la Lugoj, care împreună cu episcopia de Oradea au devenit sufragane ale arhiepiscopiei mitropolii cu centrul la Blaj. Ne dăm seama, acum, după 150 de ani, de înțelepciunea Sfântului Scaun al Romei, care a adunat sub o singură oblăduire pe toți credincioșii români din aceste regiuni istorice, regiuni care, în 1918 s-au unit cu Patria-mamă.

Ce dorim? Să putem lucra în liniște, în pace, în respect față de alte Biserici și comunități ecleziale din țară și din lume pentru a-L face prezent pe Cristos, unicul Domn și Mântuitor în societatea în care suntem chemați să aducem roadă, și unde roadele noastre sunt, trebuie să rămână și să fie recunoscute.

Ce-i cerem Tatălui în numele lui Cristos? Să fim demni de vrednicii înaintași; să fim demni de cinstiții noștri mărturisitori ai credinței și pentru care ne rugăm să-i avem ridicați la cinstea altarelor.

Dorința noastră, a clerului și a credincioșilor uniți, din întreaga Provincie Mitropolitană, o integrăm în dorința rugăciune a Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, pe care a exprimat-o cu ocazia semnării Exortației Apostolice Ecclesia in Europa, la vecernia sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel:Să ne reînnoim adeziunea față de Cristos și Evanghelia Sa. Numai Tu, Isuse Cristoase, viu în Biserica Ta, ești izvor de speranță! Te proclamăm prezent pe continentul european, te proclamăm prezent în Romania. Împreună ne angajăm să dăm mărturie despre Tine. Din cer să ne sprijine, Maria, Regina Apostolilor și Maica lui Cristos, ocrotitoarea noastră. Amin!