Predica IPS Lucian Mureşan la înscăunarea PS Florentin Crihălmeanu

Predica IPS Lucian Mureșan,
Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș,
Mitropolit al Bisericii Române Unite
cu Roma, Greco-Catolică,
la sărbătoarea Schimbarea la Față
inscăunarea Episcopului Florentin

Înaltpreasfințiile Voastre,
Preasfințiile Voastre,
Stimați reprezentanți ai puterii de stat centrale și locale,
Preacucernici frați preoți,
Cuvioase surori,
Cinstiți credincioși,

„Să ne suim în muntele Domnului” este invitația Sfintei Maici Biserici pentru ziua aceasta de sărbătoare, în Catedrala Episcopiei de Cluj-Gherla, dedicată tocmai misterului mântuitor actualizat astăzi: Schimbarea la Față a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. Muntele Domnului este „casa Dumnezeului nostru”, adică Biserica, acest „cosmos liturgic”, unde „toată suflarea îl laudă pe Domnul” cu o bucurie și o pace care anunță și face prezentă Împărăția lui Dumnezeu în noi și pe pământ.

Să medităm la experiența apostolilor Petru, Iacob și Ioan făcută pe munte, în fața lui Isus transfigurat, în fața strălucirii Preafrumoasei Treimi care se descoperă. Nu este suficientă numai o meditare a misterului, cât este atât de necesară implicarea noastră în mister. Pentru Anul Jubiliar 2000, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea ne invita la a aduce laudă Preasfintei Treimi, prin reflexie matură asupra istoriei și asupra vieții proprii în lumina misterului Treimii: „Celebrând Întruparea, noi avem privirea ațintită asupra misterului Treimii. Isus din Nazaret, revelatorul Tatălui, a împlinit dorința ascunsă în inima fiecărui om de a-L cunoaște pe Dumnezeu” (IM 3). Iar la început de mileniu III, Papa ne invită să „contemplăm chipul lui Cristos” printr-un „reînnoit elan de viață creștină” (cf NMI 16 și 29). Aceasta este aventura spirituală, urmare a urcușului ostenitor pe Munte. Mobilul este Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru mântuirea noastră. Evanghelia de astăzi spune că, Isus „a luat” și „a dus” pe apostoli pe un munte înalt (cf Mt 17,1). Să ne lăsăm luați de Isus pe muntele Schimbării la Față, ducând cu noi toate frământările și întrebările noastre, pentru a ne transfigura.

Ar trebui, urcând astăzi pe munte cu Isus și cu apostolii, să ne asumăm toate defectele și scăpările noastre, manifestate în lipsa bucuriei și a entuziasmului că suntem copiii lui Dumnezeu, apoi în faptul că, prea adesea inima noastră se predă în fața evidenței răului, că se stinge sau ne lipsește elanul vieții de credință și nu mai strălucește în noi fervoarea celui ce crede și urmează pe Domnul, învingătorul răului și al morții.

Cu acest bagaj greu și neconfortabil ne găsim pe muntele Domnului. Apostolii, spune Evanghelia, „erau îngreuiați de somn” (Lc 9,32), ba erau și înspăimântați. Cum răspunde Isus frământărilor apostolilor și întrebărilor noastre? – Se schimbă la față înaintea lor, „strălucind fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui făcându-se albe ca lumina” (Mt 17,2).

Ne putem întreba: Isus avea fața altfel înainte și după minunea de pe munte? Nu era El totdeauna frumos și strălucitor, „mai frumos cu chipul decât oamenii toți”? Schimbarea nu a intervenit pe fața lui Isus decât în măsura în care ucenicii puteau cuprinde. Ei au văzut fața Lui plină de strălucire; au văzut „pe cât li s-a putut” frumusețea Preasfintei Treimi. Au văzut și s-au convins în așa măsură încât Petru putea scrie mai târziu: „Am văzut slava Lui cu ochii noștri…când un glas ca acesta a venit către El: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit! Și acest glas noi L-am auzit, coborându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt” (II Pt 1,16-18).

Apostolii, văzând fața strălucitoare a lui Isus, doreau să permanentizeze acel moment, acea stare fericitoare, acel „confort spiritual”. Apostolii rămân garanții transfigurării lui Isus nu atât la fața și la îmbrăcămintea Sa, cât mai ales a transfigurării feței și vieții noastre, cei ce sărbătorim, credem și mărturisim că Isus este „cu adevărat raza Tatălui”.

„Dumnezeu este iubire” (I In 4,8); „Dumnezeu este lumină” (In 1,9). Iubirea este comuniune și implică lumina. Sfântul Simeon Noul Teolog declară că: „Dumnezeu este Lumină și cei pe care El i-a învrednicit să-L vadă, Îl văd ca lumină…cei ce n-au văzut această Lumină nu L-au văzut pe Dumnezeu, că Dumnezeu este Lumină”. Noi, în sărbătoarea Schimbării la Față, cuprinși de Spiritul Sfânt, vedem dumnezeirea lui Cristos contemplată în mărirea Sa, așa cum va reveni la sfârșitul timpului. „Cristos transfigurat este chipul omului inundat de lumina divină, în întregime ochi și în întregime lumină, curățit de întunericul răului și al păcatului, restaurat în frumusețea primordială a creației. Această viziune a integrității firii omenești răscumpărate, condiție viitoare a fiilor lui Dumnezeu, ne este oferită de Isus însuși: Drepții vor străluci ca soarele!” (Michel Quenot). Acestea, prin patima, moartea, Învierea și glorificarea Sa. „Strălucească, așadar, și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, mărire Ție” (Troparul).

Înaltpreasfinția Voastră Arhiepiscop George,

Cu vrednicie și cu multă dragoste, timp de doisprezece ani, ați păstorit Dieceza de Cluj-Gherla, urmaș al Cardinalului Iuliu Hossu, despre care papa Paul al VI-lea spunea că este „ilustru servitor al Bisericii, preamerituos pentru fidelitatea sa și îndelungile suferințe și privațiuni pe care le-a îndurat pentru ea; simbol și reprezentant el însuși al fidelității multor episcopi, preoți, călugări, călugărițe și credincioși ai Bisericii de rit bizantin din România”.

Urmașul lui Paul al VI-lea, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, în omilia rostită la Liturghia greco-catolică din catedrala Sfântul Iosif din București, sâmbătă, 8 mai 1999, în care afirma că Cristos este libertatea noastră, pentru că El este adevărul și că, „dacă întunericul păcatului este biruit de lumina vieții, atunci nu există robie care să poată sufoca libertatea”, a găsit demn să vă dea drept exemplu de răbdare întru speranța bucuriei: „Tu cunoști bine acest adevăr, iubite frate Alexandru Todea, Cardinal al Sfintei Romane Biserici, și tu, Arhiepiscop George Guțiu, pentru că înaintea voastră, ca și înaintea lui Petru, s-a deschis de la sine poarta grea a robiei și ați fost redați Bisericilor voastre…”. Nu numai viața până la primirea episcopatului, cât mai ales acești doisprezece ani, au fost o neîntreruptă mărturie pentru credință și adevăr, în condițiile în care se afirma preades că am fi liberi.

Nu ați știut ce este compromisul în materie de adevăr de credință și de demnitate creștină. Ne-ați susținut cu îndemnul și ne-ați încurajat cu exemplul. De aceea, chiar dacă v-ați retras de la conducerea Diecezei de Cluj-Gherla, deveniți și rămâneți prezent în inimile și-n rugăciunile tuturor episcopilor noștri, ale tuturor preoților și credincioșilor noștri de pe cuprinsul întregii Provincii Mitropolitane. Vă încredințăm, Înaltpreasfinția Voastră, de toată dragostea, mulțumirea și respectul nostru.

Preasfințite Florentin,

În numele episcopilor, preoților, călugărilor, călugărițelor și credincioșilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică vă salut și vă doresc tot binele de la Domnul, pentru ca binecuvântat fiind să vă puteți îndeplini îndatorirea apostolică, fiind martor al lui Cristos în fața tuturor oamenilor, având grijă nu numai de aceia care deja îl urmează pe Păstorul cel mare, cât și de aceia care s-au îndepărtat în vreun fel de la calea adevărului sau nu cunosc Evanghelia și îndurarea mântuitoare a lui Cristos (cf Christus Dominus, 11).

Sunteți tânăr și plin de dorința de a face tot binele în ogorul Domnului care v-a fost încredințat. Vă asigurăm, Preasfințite, de toată colaborarea, înțelegerea și dragostea noastră.

Fie această sărbătoare măreață a Schimbării la Față, pentru Dieceza de Cluj, astăzi în specială sărbătoare, cât și pentru întreaga noastră Biserică, strălucire de lumină și de bucurie trăite în frumusețea iubirii trăite în comuniune, sub privirea ocrotitoare și plină de grijă a lui Dumnezeu, și pentru întrepunerea Neprihănitei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu. Amin.