Predica IPS Lucian Mureşan la încheierea INTC

Predica IPS Lucian Mureșan
Mitropolitul Bisericii Române Unite
cu Roma, Greco-Catolică
Oradea, duminică, 10 august 2003
Întâlnirea Națională a Tineretului Catolic

Iubiți tineri,

Iubiți frați episcopi, preoți și persoane consacrate
care în aceste zile ați stat alături de aceste speranțe ale Bisericii și ale societății,
Preasfințite episcop Virgil, gazda acestei întâlniri,
Dragi organizatori și ostenitori,

Frumoase zile s-au petrecut la Oradea, cu voi, miile de tineri prezenți pentru a spune Da! misiunii Bisericii în lumea în care trăim, pentru a spune Da! Împărăției lui Dumnezeu care a ajuns la noi.

Împărăția lui Dumnezeu, așa cum s-a anunțat în tema întâlnirii, este, mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic, adică, împărăția lui Dumnezeu este dinamism de viață creștină conștientă și angajată pentru a obține rodul de care este atâta nevoie, în susținerea și sublinierea acestui dinamism de viață creștină, pascală, voi, tinerii, sunteți partea atât de importantă, spre care se privește cu încredere și speranță.

Împreună cu Isus, cu frământările, propunerile, întrebările, neliniștile, bucuriile, realizările și frumusețea voastră, ați urcat pe muntele Schimbării la Față, pe acest loc de comuniune în iubire cu El și cu toți cei prezenți, prin Cuvântul Lui și Euharistie, în acest „univers liturgic” unde cu o singură gură și cu o singură inimă ați preamărit pe Domnul cu bucuria și pacea care anunță și face prezentă împărăția lui Dumnezeu în noi și pentru noi.

Ați meditat aici la atâtea mistere ale credinței, la atâta necesar de bine precum și la respingerea cu curaj a tot ceea ce este rău. Dar nu este suficientă numai o meditare a misterelor, cât mai ales este necesară implicarea noastră generoasă în mister. La început de mileniu trei suntem invitați să „contemplăm chipul lui Cristos” printr-un „reînnoit elan de viață creștină” (cf NMI, 16 și 29); suntem invitați la contemplație și acțiune. Nu este suficient să descrii sau să povestești etapele bobului de grâu care încolțește, crește, se ridică în pai, iar în spic aduce rodul deplin, cât este necesar ca însuți să parcurgi aceste etape, cu Isus „bobul în două firi”, cu sârg, jertfă și generozitate neșovăielnică, pentru ca să devii grâu vrednic de a ajunge în hambarul Împărăției.

Aceasta este aventura spirituală la care sunteți îndemnați. Acesta este sensul urcușului spiritual pe muntele Taborului. Se impune ca, aici pe muntele întâlnirii, să ne asumăm toate defectele și scăpările noastre, manifestate în lipsa bucuriei și a entuziasmului că suntem copiii lui Dumnezeu, apoi în faptul că, prea adesea, inima și viața noastră se predă în fața evidenței răului, că se stinge, se degradează sau chiar lipsește elanul vieții de credință și nu mai strălucește în noi fervoarea celui ce crede și-L urmează pe Domnul.

Ce s-a întâmplat cu fiecare după ce a stat pe acest munte câteva zile? A văzut fiecare fața lui Isus, fața Lui totdeauna frumoasă și strălucitoare! Isus stălucește la față numai în măsura în care noi ne schimbăm în bine fața vieții și dobândim strălucire.

Când se cobora Moise de pe Muntele Sinai, cu cele două table ale Legii, deși a văzut doar spatele Domnului care a trecut, „el nu știa că fața lui strălucea, pentru că grăise cu Domnul” (Ieș 34,29). Așa este și cu voi, dragii tineri. Fețele voastre strălucesc pentru că ați văzut Fața lui Isus; fețele voastre strălucesc pentru că v-ați hotărât de partea cui sunteți și ce cărare trebuie să urmați; fețele voastre strălucesc pentru că știți să dați răspunsul potrivit tuturor acelora care vă întreabă cine este speranța voastră (1 Pt 3,15); fețele voastre strălucesc pentru că sunteți grâul deplin în spic; fețele voastre strălucesc pentru că strălucirea o aveți de la Isus, Soarele dreptății, pentru ca voi să fiți soarele zilei de mâine.

Cu aceste și cu alte multe alese, generoase și sfinte gânduri „coborâți” de pe acest munte al Întâlnirii, rămânând ancorați în Crucea lui Isus, izvor de bucurie, de speranță și de strălucită Înviere, precum și în Maria, Mama Răscumpărătorului.

Pentru că la 27 iunie, anul acesta, l-am comemorat pe episcopul martir loan Suciu, la al cincizecilea an al „trecerii” sale la Tatăl, pentru că a fost păstor și la Oradea și la Blaj, pentru că este supranumit „Episcopul tineretului”, îmi permit să închei aceste gânduri ale mele pentru voi, cu îndemnul amintitului episcop adresat tinerilor în octombrie 1948, îndemn actual și pentru zilele noastre: „Luptați pentru ceea ce avem mai scump pe acest pământ. Luptați pentru patrimoniul de Adevăr veșnic și de Lumină; luptați pentru singurul mijloc de mântuire: Biserica lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu trădați credința, nici un iscariotean să nu fie între voi, ci cultivați-vă credința prin studiu și rugăciune și trăiți-o prin fapte vrednice de un creștin și prin cercetarea Sfintelor Taine. Răspândiți evlavia către Inima Neprihănită a Maicii Domnului, înmulțiți altarele ei în familii, duceți mai departe vestirea ei. Rugați-vă Sfântul Rozariu și faceți și pe alții să se roage”.

Cu Maica Sfântă, ridicată cu trupul și cu sufletul la cer, Isus, Soarele dreptății, să rămână totdeauna cu voi! Voi sunteți soarele zilei de mâine! Amin.