Scrisoare Pastorală
La Sărbătoarea Învierii Domnului
2013
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim…”
(Utrenia Învierii, Stih)
Dragi credincioși,
Ziua Învierii Domnului este o zi de bucurie indiferent după care calendar este sărbătorită. Să nu uităm, însă, că de fiecare dată când celebrăm Sfânta Liturghie comemorăm, de fapt, Învierea Domnului, trecerea de la moarte la viață, deci și învierea noastră împreună cu El.
În acest an, de Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Hristos, doresc să medităm și să interpretăm împreună două evenimente recente care au marcat viața Bisericii Catolice: retragerea Papei Benedict al XVI-lea și alegerea noului Papă – Papa Francisc, și să înțelegem rostul acestei schimbări.
Vorbind despre Biserică, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a spus: „m-am simțit precum Sfântul Petru cu Apostolii în corabie pe Marea Galileei: Domnul ne-a dăruit multe zile însorite și cu vânticel bun, zile în care pescuitul era din plin; au fost și momente în care apele erau agitate și vântul potrivnic, …, iar Domnul părea că doarme. Dar, am știut că în acea corabie era Domnul și am știut mereu că, corabia Bisericii, nu este a mea, nu este a noastră, ci a Lui, a Domnului. Iar Domnul nu o va lăsa să se scufunde: este El cel care o conduce, prin oameni, pentru că așa a hotărât Domnul” [1].
De asemenea, în primul său discurs public după alegere, actualul Papă Francisc a vorbit despre „biserica Romei care prezidează în caritate peste toate Bisericile” [2].
Iubiți frați în Hristos,
Menționarea lui Petru și a Romei în discursurile celor doi Papi nu este întâmplătoare. Lui Petru i-a spus Isus: „Și Eu îți zic ție, că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. Și îți voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri” (Mt. 16, 18-19). Tot lui Petru i-a repetat Isus de trei ori: „Paște mielușeii Mei”, „Păstorește oile Mele”, „Paște oile Mele” (cf. In. 21, 15-17). Și tot pentru Petru s-a rugat Isus pentru ca să nu „piară credința ta; Și tu, oarecând, întorcându-te, întărește pe frații tăi” (Lc. 22, 32).
În momentul în care Isus a înviat iar apostolii stăteau închiși de „frica iudeilor”, Petru a fost cel care „s-a ridicat și a alergat la mormânt” (Lc. 24, 12) ca să cerceteze mărturia femeilor mironosițe. Iar, apoi, tot Petru a fost cel care a predicat primul în public: „Pe Isus Nazarineanul, …, pe care,…, voi L-ați luat și, pironindu-L, …, L-ați omorât. Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morții, deoarece nu era cu putință ca El să fie ținut de ea. … Căruia noi toți îi suntem martori” (cf. Fapte 2, 22-32)
Iată-l așadar pe Petru în momente cheie din viața lui Isus și a Bisericii primare, predicând, întărind pe frați, păstorind. Aceasta e vocația încredințată lui Petru, care e transmisă din urmaș în urmaș până astăzi; aceasta este vocația Romei de a „prezida în caritate peste toate Bisericile”.
Dragii mei,
În lumina cuvintelor Papei Benedict despre „corabia lui Petru”, și noi putem spune astăzi, în Sfânta zi a Învierii, că și corabia Bisericii Greco-Catolice a avut zile bune, momentele mari în care soarele strălucea și vântul era lin. Astfel de momente au fost: Unirea cu Roma, care a creat redeșteptarea națională și spirituală a românilor, Școlile Blajului, care au pus bazele culturii române; Suplex Libelus Valahorum și Memorandul, care cereau drepturile românilor din Transilvania; adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj din 1848, când s-a strigat „vrem să ne unim cu țara”; reînvierea din 1989 și ridicarea Bisericii noastre la rangul de Arhiepiscopie Majoră.
La aceste zile însorite, însă, s-au adăugat zilele înnourate ale desființării Bisericii Greco-Catolice din 1948 de către comuniști, arestarea episcopilor, a preoților și a credincioșilor, pușcăriile și canalul, moartea și cimitirele fără cruci. Tot la aceste zile negre aș adăuga și perioada de după căderea „cortinei de fier”, când Bisericii noastre nu i s-au redat drepturile confiscate, iar credincioșii greco-catolici continuă să sufere.
Da, Biserica noastră a trecut prin vremuri bune și vremuri de restriște dar, și noi, am știut întotdeauna că suntem „în corabie cu Sfântul Petru și cu Apostolii” și că Domnul era acolo, chiar dacă „părea că doarme câteodată”. El a fost mereu la cârmă și nu a lăsat Biserica să se scufunde, iar acum Domnul o face să strălucească prin martirii ei care, rând pe rând, vin ridicați la cinstea altarelor. „A iubi Biserica înseamnă și a avea curajul să iei decizii dificile, încărcate de suferință” [3], a accepta martiriul, a renunța la putere, la totul pentru binele Bisericii și din iubire față de Hristos cel Înviat. Mare este Papa Benedict prin curajul său și prin renunțarea de sine pentru binele Bisericii.
Dragi credincioși,
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul” – 13 martie 2013 – una dintre zilele pe care le-a făcut Domnul. În această zi cardinalii au ales, dintre cei care erau „în corabie cu Sfântul Petru și cu Apostolii”, un om „de la capătul lumii” [4], pentru a deveni noul episcop al Romei și Păstor al turmei Bisericii. Un om „de la capătul lumii” care în umbra crucii dorește să fie chemat Francisc, un om „de la capătul lumii” care în lumina lui Hristos merge la altar pentru a duce un buchet de flori Maicii Domnului. Sfântul Părinte ne îndeamnă pe toți „să mergem în prezența și lumina lui Hristos”; „să construim Biserica din pietre vii” prin puterea și lucrarea Spiritului Sfânt și „să mărturisim împreună cu Sfântul Petru pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu” [5].
Mare om este Papa Francisc prin umilința și înțelepciunea sa. Părinții și bunicii acestui Papă au emigrat în Argentina „pentru un codru de pâine mai bun”, iar el se întoarce la Roma cu o extraordinară „bogăție”, cu o bogăție spirituală. După modelul Papei, românii noștri au mers, au emigrat prin lumea largă, în lumina lui Hristos și, cu siguranță, pe acolo pe unde sunt vor reuși să zidească multe lucruri bune și vor zidi și Biserica cea din pietre vii, mărturisindu-l pe Fiul lui Dumnezeu, iar la vremea potrivită poate ei, poate copii sau nepoții lor se vor întoarce acasă cu alte bogății și daruri pentru România.
„Ziua Învierii, să ne luminăm și să ne îmbrățișăm unii pe alții și să ne zicem fraților” cu tot omul de bunăînvoire! Mari, minunate și uneori misterioase și neînțelese lucruri s-au întâmplat la umbra crucii în corabia Bisericii! Să nu uităm că și noi, Biserica noastră, suntem într-un alt capăt de lume iar crucea când ne-a luminat, când ne-a umbrit existența de-a lungul vremii. Dar, în lumina și în umbra crucii am fost mereu cu Maica Sfântă, iar în buchetul de flori pe care Sfântul Părinte, Papa Francisc, l-a depus pe altar înaintea icoanei Maicii Domnului eram și noi, fiecare cu bucuriile și necazurile sale. Domnul ne-a fost maestru și stăpân al sufletelor, ne-a condus pe drumul crucii și am fost împreună cu El răstigniți și, tot împreună cu El, celebrăm biruința vieții asupra morții la fiecare Sfântă Liturghie.
Dragii mei,
Învierea Domnului să vă aducă în suflet și în inimă:
– curajul de „a merge” prin viață la umbra și în lumina crucii lui Hristos;
– tăria de „a construi”, de „a zidi” mereu Biserica pe sângele lui Hristos vărsat pe cruce;
– capacitatea de „a-L mărturisi pe Hristos” [6] lumii în care trăim.
Vă îndemn cu Hristos cel înviat: „Nu vă temeți! mergeți și vestiți!” (cfr. Mt 28, 10) lumii învierea, ziceți fraților tuturor, iertați toate pentru Înviere! Și să nu uitați că, pe marea vieții, sunteți „în corabie împreună cu Petru și cu Apostolii, iar Hristos Domnul este acolo”!
Tuturor vă doresc sărbători sfinte și binecuvântate!
Hristos a înviat!
Note
[1] Benedict al XVI-lea, Audiența Generală, miercuri 27 februarie 2013
[2] Papa Francisc, Binecuvântarea „Urbi et Orbi”, miercuri 13 martie 2013
[3] Benedict al XVI-lea, Audiența Generală, miercuri 27 februarie 2013
[4] Papa Francisc, Binecuvântarea „Urbi et Orbi”, 13 martie 2013
[5] Papa Francisc, Predica la Sfânta Liturghie cu Cardinalii, 14 martie 2013
[6] Ibid.
Copyright: EGCO.ro
Publicarea în original: 01.05.2013
Publicarea pe acest sit: 01.05.2013
Etichete: Pastorale de Paști, PS Virgil Bercea