Pastorala de Paşti a PS Virgil Bercea

Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului 2005

„Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând
și celor din morminte viață dăruindu-le!”

Iubiți credincioși,

Sărbătoarea Sfântă a Paștelui din acest an a fost marcată de întoarcerea la Tatăl, de moartea Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea. Doresc să leg Scrisoarea Pastorală din anul Domnului 2005 de acest important moment și de unele din învățămintele pe care Sfântul Părinte, în timpul pontificatului, ni le-a transmis nouă tuturor.

„Nu vă temeți! Deschideți porțile lui Cristos! În fața puterii Sale mântuitoare, deschideți frontierele statelor, ale sistemelor economice și politice, ale culturii și civilizației. Nu vă temeți! Cristos știe „ce este în sufletul omului”. Numai El știe! Numai El are cuvintele vieții, da! ale vieții veșnice!” Cuvinte profetice, rostite de Papa în 1978, când și-a început ministerul pastoral, cuvinte care în timp au devenit realitate, cuvinte care au făcut să cadă „zidul Berlinului” și „cortina de fier”, cuvinte care au făcut să se nască speranța și dorința de libertate în cei care au trăit prin gulaguri și temnițe comuniste, cuvinte care au zdruncinat ideologii și sisteme, cuvinte care le-am trăit și noi la căderea comunismului și la reînvierea Bisericii noastre. Nu trebuie să uităm anumite lucruri, fraților, nu putem să le uităm. Aduceți-vă aminte de temnițele comuniste, de Sighet și de Aiud, de Râmnicu Sărat și de Jilava, de Gherla și de canal, de Poarta Albă și de Periprava: pe acolo s-a prăpădit floarea intelectualității românești și a Bisericii Greco-Catolice. Aduceți-vă aminte de duba neagră și de securitate, aduceți-vă aminte cum eram urmăriți și de frica cu care eram terorizați, aduceți-vă aminte de cozile și de pâinea dată pe cartelă. Aduceți-vă aminte de momentul când v-au luat pământurile și bisericile, de colectiv și de defilările obligatorii, aduceți-vă aminte de frigul din case și de apa raționalizată. Nu uitați acestea, ci povestiți-le copiilor voștri. Dacă nu le veți spune voi, pietrele vor striga, morții noștri cei fără o cruce la căpătâi se vor răsuci în morminte și ne vor blestema că i-am uitat. Nu vă temeți, vă repet și eu cu Papa, care acum este în mormânt dar și în ceruri, în casa Tatălui ceresc, nu vă temeți! Cristos cel Înviat este cu noi!

Dacă astăzi suntem liberi, dacă astăzi Biserica noastră s-a întors la viață, dacă avem parohii și preoți, dacă avem credincioși și seminariști, dacă astăzi călugări și călugărițe, tineri și vârstnici pot merge la biserică fără frică, dacă putem trece frontierele, dacă nu ne mai este teamă și spaimele nu ne mai bântuie, trebuie să-i mulțumim Papei Ioan Paul al II-lea. Da, dânsul ne-a îndemnat să nu ne fie teamă și să ne deschidem porțile sufletelor și ale statelor lui Cristos, și să iertăm totul pentru Înviere. Cristos a Înviat, Cristos este cu noi! De cine ne vom teme dacă Domnul este cu noi?

Dragi credincioși,

„Îl căutați pe Isus cel Răstignit? Da. Îl căutăm … înainte de răsăritul soarelui, … îl căutăm pe cel Răstignit. Și am văzut mormântul gol și pe înger spunându-ne, precum femeilor mironosițe: „Nu este aici …” (cfr. Mt. 28,6).

Îl căutăm pe Isus cel Răstignit pentru că „omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El … pentru a nu mai fi robi ai păcatului” (Rm. 6,6); îl căutăm pentru că noi ne considerăm „morți păcatului, dar vii pentru Dumnezeu” (Rm. 6,11), „căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu” (Rm. 6,10); îl căutăm pentru că „prin botez … ne-am îngropat cu El, în moarte, pentru ca precum Cristos a înviat din morți, prin mărirea Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții” (Rm. 6,4). Cu adevărat îl căutăm pe cel Răstignit deoarece „dacă am fost altoiți pe El, prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi și părtași ai învierii Lui” (Rm. 6,5); îl căutăm pe El deoarece credem că „dacă am murit împreună cu Cristos, … vom și viețui împreună cu El” (Rm. 6,8); și deoarece credem că dacă „Cristos a înviat din morți, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui” (Rm. 6,9). Tocmai de aceea suntem astăzi aici. Pentru a veghea la mormântul Lui. Biserica întreagă veghează (cfr. Veglia Pasquale, 1982).

Cât de mărețe sunt cuvintele Sfântului Pavel și cât de bine se potrivesc Bisericii noastre. Am vegheat, am suferit și am murit împreună cu Cristos, dar astăzi nu mai suntem în mormânt. Alții au pregătit mormântul lui Isus, alții au pregătit și mormântul Bisericii noastre. Priviți cu toții: mormântul este gol! Cristos a Înviat! Priviți cu toții și vă minunați, Biserica este vie, ea a înviat odată cu Mântuitorul.

Dragi credincioși,

Biserica Greco-Catolică din România – spunea Sfântul Părinte în anul 2000 – , își înfige rădăcinile în Cuvântul lui Dumnezeu, în învățătura Sfinților Părinți și în tradiția bizantină, dar găsește, în afară de aceasta, o expresie a sa specifică în unire cu Scaunul Apostolic și în rănile persecuțiilor din secolul XX, pe lângă latinitatea poporului său. Din toate aceste elemente rezultă identitatea Bisericii voastre, a cărei rădăcină ultimă este Preasfânta Treime. Aceasta este originea primară, izvorul „de apă vie” (Ioan 7,38), la care trebuie să se recurgă necontenit. «Nu vă fie frică! Deschideți, deschide-ți-i larg porțile lui Isus!

În aceste zile Biserica Catolică, și noi toți, am pierdut pe unul dintre cei mai deosebiți oameni, dar am câștigat un mare sfânt în ceruri. Exemplul vieții Sfântului Părinte, angajamentul său pentru o mai bună înțelegere între religii, neobosita lui luptă pentru o lume mai pașnică, iubirea cu care s-a dedicat Bisericii precum și puternica legătură cu Dumnezeu în rugăciune și imitarea Mântuitorului impun un respect deosebit și îndeamnă cu stăruință la meditație și rugăciune.

Voi parafraza pe Sfântul Părinte și voi spune:

– Biserică Greco-Catolică din România, Nu te teme! Evanghelia nu este împotriva ta, ci în favoarea ta. Ai încredere! În Evanghelie vei afla speranța solidă și durabilă la care aspiri. Este o speranță întemeiată pe biruința lui Cristos asupra păcatului și a morții. Această izbândă El a dorit să fie spre mântuirea și bucuria ta (cfr. Ecclesia in Europa).

– Biserică Greco-Catolică din România, Fii sigură! Evanghelia speranței nu dezamăgește! În vicisitudinile istoriei tale, de ieri și de astăzi, ea este lumina care-ți luminează și-ți orientează drumul tău; este forța care te sprijină în încercări; este profeția unei lumi noi; este indicarea unui nou început … plin de bucuria vieții. „Iată, eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor” (Mt 28,20) (cfr. Ecclesia in Europa).

„După aceasta vă vor cunoaște toți că sunteți discipolii mei, dacă aveți dragoste unii față de alții” (In 13,35). Dacă noi am căutat pe cel răstignit, dacă am contemplat într-adevăr chipul lui Cristos cel Înviat vom ști să punem în practică „porunca nouă” pe care El ne-a dat-o: „Precum v-am iubit eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (In 13,34). (cfr. Novo Millenio Ineunte).

Acesta este testamentul pe care Sfântul Părinte, Papa Ioan Paul al II-lea, l-a lăsat Bisericii noastre: nu vă temeți, credeți, speranța să nu moară, să vă iubiți unul pe altul.

Cristos a Înviat! Sărbători Fericite tuturor!

+ Virgil BERCEA
Episcop