Mesajul de Paști 2006 al Episcopului Eugen Schönberger
Dragi frați și surori!
În introducerea enciclicei sale, papa Benedict al XVI-lea citează din scrisoarea Sfântului Apostol Ioan: „Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste, în Dumnezeu rămâne, și Dumnezeu rămâne în el” (1 In 4, 16). Mai frumos de atât, spune Sfântul Părinte, nici nu s-ar putea exprima esența credinței noastre. Cuprinde tot ceea ce credem despre Dumnezeu – iubire este Dumnezeu, și ceea ce mărturisim despre menirea omului – că este născut să trăiască întru Dumnezeu. Tot în acest verset, Sfântul Ioan ne dă și un motto al vieții noastre creștinești: „Am cunoscut dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi și am crezut în ea”.
Frați și surori! Noi creștinii credem în Iubire! Ne-am dăruit lui Dumnezeu care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, ca oricine crede în el… să aibă viața de veci”(In 3, 16). La baza existenței noastre de creștini nu stă o decizie etică sau o mare idee, ci întâlnirea cu o persoană, care oferă vieții un nou orizont și o direcție bine definită. Aceasta este decizia fundamentală a vieții noastre. De aceea ne străduim să ne modelăm viața conform legii lui Dumnezeu, să trăim potrivit învățăturii Bisericii, pentru că am hotărât să fim alături de Isus.
Dacă spunem că misterul pascal – moartea și învierea lui Isus – este fundamentul și inima credinței noastre, atunci putem spune și că la temelia credinței noastre stă iubirea, că în centrul vieții noastre creștinești pulsează dragostea.
Dar cum se poate vorbi de iubire văzând singurătatea lui Isus, asudând sânge, în grădina Ghetsemani, loviturile de bici, batjocorirea, calea crucii însângerată, agonia și moartea rușinoasă din vinerea mare? Dumnezeu Tatăl a văzut și îngăduit toate acestea? – Vă înșelați Fraților și Surorilor! Din dragoste pentru noi, Tatăl nu numai că a îngăduit, dar L-a dat pe Fiul Său unul-născut ca să ne salveze pe noi. Pentru păcatele noastre L-a hărăzit morții și pentru îndreptarea noastră L-a înviat. Dreptatea și puterea Tatălui ceresc precum și dragostea Sa pentru Isus s-au manifestat prin învierea Fiului Său unul-născut.
– Dreptatea Sa, pentru că Isus nu a comis nici un păcat personal, deci era îndreptățit să-L învie dintre cei morți;
– Puterea Sa, pentru că numai El poate da viață, care este însuși Viața;
– Dragostea Sa, pentru că iubirii pline de sacrificiu al lui Isus față de omenire – care este cea mai puternică în întregul univers – Tatăl i-a răspuns cu dragostea Sa dătătoare de viață.
Sfântul Augustin spune ca nu cumva să ne gândim că pe Isus cuiele l-au ținut pe cruce. El, care i-a redat orbului vederea, i-a vindecat pe surdomuți, paralitici, leproși, i-a înviat pe morți, a poruncit diavolilor, furtunii și mării, El să nu poată coborî de pe cruce, dacă ar fi vrut? Pe Isus nu cuiele l-au țintuit pe cruce, ci iubirea manifestată față de noi; pentru ca celui care dorește cu adevărat să se elibereze de păcate și merită mântuirea, să i-o ofere în dar.
Obișnuim să numim Crăciunul sărbătoarea iubirii, dar mai degrabă putem să afirmăm acest lucru despre Paști. În cele trei zile sfinte putem să trăim evenimentele mântuirii noastre, în care Isus a mers până la capăt din dragoste pentru noi. În mod deosebit în celebrarea plină de bucurie a învierii din sâmbăta mare, dar și la celelalte liturghii, Îl așezăm lângă altar pe Cristos înviat și Îl primim acolo în inimi împreună cu sfânta împărtășanie. Nu vă temeți! – ne spune El, eu sunt cu voi în fiecare zi până la sfârșitul veacurilor.
Mesajul fundamental al Evangheliei de astăzi este că Isus trăiește! Nu i-au luat trupul din mormânt, ci a înviat, pentru că Isus trebuia să învie din morți! Iubirea nu poate fi închisă într-un mormânt, iubirea este veșnică, iubirea trăiește!
Sfânta Tereza Mică luptând cu moartea spunea: nu-mi pare rău că m-am oferit Iubirii. Ea a cunoscut dragostea lui Dumnezeu, a crezut în ea, I s-a dat pe sine în dar. Acest lucru îl așteaptă Dumnezeu și de la noi. Oare ne-ar părea rău? Cu siguranță nu!
Dragi frați și surori în Cristos! Acum vă pun întrebarea: Am cunoscut noi iubirea cu care Dumnezeu ne iubește? Și am crezut noi în Iubire? Să nu uităm că Dumnezeu ne-a iubit mai înainte. După toate acestea, iubirea este nu numai o „poruncă”, ci este răspunsul nostru la marele dar al lui Dumnezeu, cu care El se apropie de noi prin opera minunată a răscumpărării. Răspunsul nu trebuie să-l dăm prin spusele noastre, ci prin faptele noastre. Ceea ce au făcut pentru noi Tatăl și Fiul Său unul-născut Isus, din dragoste au făcut. Ei așteaptă pe bună dreptate, ca ceea ce trebuie să facem noi, să facem din dragoste față de Dumnezeu. Astfel și cea mai mică faptă a noastră va fi neprețuită în fața lui Dumnezeu.
Cu aceste gânduri le urez fraților mei întru preoție și dragilor credincioși sărbători pascale pline de haruri. Sfânta bucurie și pace a Paștelui să ne umple tuturor inimile, ca să putem fi în toate zilele vieții noastre mărturisitorii în credință și iubire a celui Înviat. Amin.
Satu Mare, în sărbătoarea Paștelui
Eugen Schönberger
episcop
Húsvéti Üzenet
Kedves Testvérek! XVI. Benedek pápa, enciklikájának bevezetőjében szent János levelét idézi: „Szeretet az Isten: és aki kitart a szeretetben, az Istenben él, s az Isten is benne marad”(1Jn 4,16). Ennél szebben – mondja Szentatyánk – nem is lehetne megfogalmazni hitünk lényegét. Benne van, amit Istenről hiszünk: szeretet az Isten; és amit az ember hivatásáról vallunk: arra született, hogy Istenben éljen. Ugyanebben a versben szent János a keresztény létünk mottóját is megadja: „Megismertük a szeretetet, amelyet Isten oltott belénk, és hittünk benne”.
Testvéreim! Mi keresztények hiszünk a Szeretetben! A keresztség szentségében elköteleztük magunkat Istennek, aki „úgy szeretette a világot, hogy egyszülött Fiát adta oda, hogy mindaz, aki hisz benne (…) örökké éljen” (Jn 3,16). Keresztény létünk kezdetén nem egy etikai döntés, vagy egy nagy eszme áll, hanem a találkozás egy személlyel, a feltámadt Jézus Krisztussal, aki életünknek új horizontot, s ezáltal meghatározott irányt ad.
Ha azt mondjuk, hogy a húsvéti misztérium – Jézus halála és feltámadása – hitünk alapja és szíve, akkor azt is mondhatjuk: hitünk alapja a szeretet, és keresztény életünk középpontjában a szeretet dobog.
De hogyan lehet szeretetről beszélni a getszemáni kert vért izzasztó magányában, a nagypénteki ostorcsapások, gúnyolódások, véres keresztút, halálhörgés és csúfos halál láttán? Az Atyaisten mindezt látta és hagyta?! – Tévedés, Testvérek! Az Atya irántunk való szeretetből nemcsak hagyta, hanem odaadta egyszülött Fiát, hogy megmentsen minket. A mi bűneinkért adta Őt halálra és a mi megigazulásunkért támasztotta fel. A mennyei Atya igazsága, hatalma és Jézus iránti szeretete is megnyilvánult egyszülött Fia feltámasztásában.
– Igazsága, mert Jézus egyetlen személyes bűnt sem követett el, tehát jogos volt a halottak közül feltámasztania;
– Hatalma, mert csak Ő tud életet adni, aki maga az Élet; és
– Szeretete, mert Krisztusnak az emberiség iránti önfeláldozó szeretetére – amely a leghatalmasabb az egész világmindenségben – az Atya feltámasztó szeretetével válaszolt. Szent Ágoston mondja, nehogy azt gondoljuk, hogy Jézust a szegek tartották a kereszten! Ő, aki a vaknak visszaadta a szeme világát, süketnémákat, bénákat, leprásokat meggyógyított, halottakat feltámasztott, az ördögöknek, a viharnak és a tengernek parancsolt, Ő ne szállhatott volna le a keresztről, ha akar? Jézust nem a szegek tartották a kereszten, hanem a szeretete. Vállalta a halált, hogy megajándékozhassa a bűnbocsánattal és az örök élettel mindazokat, akik vágyakoznak rá.
A húsvéti szent Háromnapban átélhettük megváltásunk eseményeit, amelyben Jézus irántunk való szeretete a végsőkig elment. A Nagyszombat esti allelujás ünneplésben, és minden szentmisében, a feltámadt Krisztussal üljük körül a húsvéti oltárt, és Őt fogadjuk szívünkbe a szentáldozással.
A mai evangélium alapvető üzenete, hogy: Jézus él! Nem elvitték a testét a sírból, hanem feltámadt, mert Jézusnak fel kellett támadnia a halálból! A szeretetet nem lehet sírba zárni, a szeretet örök, a szeretet él!
Kis szent Teréz haldokolva mondta: „Nem bántam meg, hogy odaadtam magam a Szeretetnek.” Ő megismerte Isten szeretetét, hitt benne, önmagát odaajándékozta neki. Ezt várja tőlünk is az Isten. Vajon mi megbánnánk? – Biztosan nem!
Krisztusban szeretett Testvérek! Fölteszem a kérdést: Megismertük a szeretetet, amellyel Isten szeret bennünket? És mi hittünk a Szeretetnek? Ne feledjük, Isten előbb szeretett minket! Ezek után a szeretet többé már nemcsak egy „parancsolat” számunkra, hanem válasz részünkről az Isten nagy ajándékára, amellyel a megváltás csodálatos művében közeledik felénk. Kereszténynek lenni annyit jelent: engedni, hogy Isten megajándékozzon minket. Ezt kell, hogy igazolják szavaink és cselekedeteink.
Ezekkel a gondolatokkal kívánok paptestvéreimnek és a kedves Híveknek kegyelemteljes húsvéti ünnepeket. Húsvét szent öröme és békéje töltse el mindannyiunk szívét, hogy a Feltámadott tanúi lehessünk hitben és szeretetben életünk minden napján. Ámen.
Szatmárnémeti, 2006 Húsvétján
püspök
(Kérem a kedves paptestvéreket, hogy Húsvét első napján olvassák fel a szentmisén.)
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 11.04.2006
Publicarea pe acest sit: 11.04.2006
Etichete: Pastorale de Paști, Paști, PS Jenő Schönberger