Pastorala de Paşti a PS Eugen Schönberger

Mesaj cu ocazia Paștilor 2015
al PS Eugen Schönberger de Satu Mare

Dragi Frați și Surori!

Cristos a înviat! Aceasta este marea veste bună a Bisericii. Aceasta este Evanghelia creștină! Cristos a fost răstignit pe cruce și a murit, dar Dumnezeu L-a înviat. Îl sărbătorim cu entuziasm și mare bucurie pe Domnul cel învingător.

Dar răscumpărarea noastră n-a înfăptuit-o Cristos singur, nu este un act de eroism solitar, ci este opera comună a Tatălui și Fiului.

Vreau să afirm, Frați și Surori, că răscumpărarea este în primul rând opera Tatălui care, pentru a-și mântui copiii păcătoși, își sacrifică pentru aceștia fiul nevinovat. Nu este vorba aici de cruzime, ci de ceea ce Isus însuși a exprimat în cadrul discuției pe care a avut-o cu Nicodim: „…[atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut…” (Ioan 3, 16). Cât de mare este această iubire!

„Sub acoperișul uriaș al unei gări, unde mulțimi de oameni veneau și plecau, un copilaș a izbucnit dintr-odată într-un plâns amar. Căci nimeni nu putea să treacă pe lângă copilul hohotind, iar cei mai mulți s-au și oprit ca să încerce să-i aducă mângâiere.
– Care-i necazul băiețele? – l-au întrebat. Te putem ajuta? Ce s-a întâmplat?
Băiețelul nu le-a dat nicio atenție. Cu cât doreau mai mulți să-l ajute, cu atât plângea mai tare. În cele din urmă a apărut un polițist. S-a aplecat și a luat copilul în brațe.
– Ei bine, tinere – a spus cu un glas prietenos polițistul – nu vrei să-mi povestești ce s-a întâmplat? De ce plângi? Ai pierdut-o pe mama ta?
Băiețelul a amuțit pentru o clipă, apoi a început să strige cât îl ținea gura:
– Nu! Nu eu mi-am pierdut mama, ci mama m-a pierdut pe mine!” (B. Ferrero: Întotdeauna va fi o nouă zi, pag.76)

L-am pierdut pe Dumnezeu? Nu. Dumnezeu ne-a pierdut pe noi și nu-și va găsi liniștea până când nu ne va regăsi! Să-i mulțumim pentru aceasta Tatălui!

Răscumpăra este, în al doilea rând, jertfa Fiului, care își iubește atât demult Tatăl, încât devenit om, se supune în totalitate voinței Tatălui, fiind ascultător până la moarte. Dar nu a vrut să ne aibă pentru sine, ci pentru Tatăl, întrucât suntem ai Săi și să-L întâlnești pe Tatăl este fericirea cea mai mare. Ca răsplată a ascultării sale, Tatăl ceresc a ridicat și natura umană a Fiului Său în gloria Sa dumnezeiască prin minunea Învierii.

Cristos a înviat! Adevărat a înviat! Deși nu pentru această viață, ci pentru una de neînchipuit pentru noi, a înviat totuși pentru o autentică nouă viață. De asta s-au convins martorii oculari, care vestesc că prin Cristos cel înviat avem cale liberă spre Tatăl din ceruri. Să-i mulțumim pentru aceasta lui Isus Cristos!

Frați și Surori! Pentru darul mântuirii, dincolo de mulțumiri, ce-i putem da în schimb lui Dumnezeu? Parohul din Ars, Sfântul Ioan Maria Vianney, a fost de părere că: „Dumnezeu ne-a creat pe noi și lumea pentru că ne iubește. Cât de frumos și extraordinar este că-L putem cunoaște, iubi și sluji pe Dumnezeu! Este misiunea noastră în această lume. Orice altceva este timp pierdut.” (Liturghierul mic, anul B, pag. 316)

Pentru ca timpul care ne-a mai rămas de trăit să nu fie unul irosit, să ne străduim cu toții să-L cunoaștem, iubim și să-L slujim pe Dumnezeu, acolo unde ne este locul, cu și mai mare ardoare și dăruire totală.

Cu aceste gânduri le urez tuturor oamenilor de bunăvoință sărbători pascale pline de bucurie și bogate în haruri.

Satu Mare, în Sărbătoarea Învierii Domnului 2015
† Eugen
episcop

Autor: PS Jenő Schönberger
Copyright: Szatmariegyhazmegye.ro
Publicarea în original: 02.04.2015
Publicarea pe acest sit: 07.04.2015
Etichete: ,

Comentariile sunt închise.