Scrisoare Pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului
2010
ALEXANDRU
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei Lugojului
Onoratului cler și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Hristos
Cristos a înviat!
Iubiți frați întru preoție și iubiți credincioși,
Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns să petrecem împreună luminata zi a Învierii Domnului nostru Isus Cristos.
Astăzi este ziua triumfului veșnic al Învierii lui Isus. Minunea minunilor, praznicul praznicelor, sărbătoarea sărbătorilor și cel mai mare act al începutului istoriei creștinismului: Învierea Mântuitorului nostru.
Învierea lui Cristos este temelia învierii noastre, este descoperirea supremă a puterii divine, este împlinirea profețiilor, ca argument convingător al lucrării Providenței în lume, este împlinirea și desăvârșirea credinței drepților Vechiului Testament.
Învierea Domnului este lumina care luminează conștiințele credincioșilor, curățindu-le de idei preconcepute; este lumina care înlătură mitul și legenda.
Credința în Înviere este viața Bisericii, este existența ei bazată pe faptul Învierii lui Cristos. Fără Înviere n-ar exista Biserica: „Dacă Cristos n-ar fi înviat, zadarnică ar fi propovăduirea noastră, fără rost credința noastră … am fi tot în păcat … iar acum Cristos s-a sculat din morți, începătură celor adormiți s-a făcut, că de vreme ce printr-un om a intrat moartea în lume, tot printr-un om și învierea morților. Căci precum întru Adam toți mor, așa întru Cristos toți vor învia” (cf. 1 Cor 15, 17-22).
Învierea lui Cristos este permanenta bucurie a credincioșilor; este un fapt unic ce nu se repetă. Despre Înviere nu se poate vorbi înafara Bisericii lui Cristos, pentru că Învierea lui Cristos a fost temelia credinței Apostolilor, pentru ei și pentru noi Isus este Mesia cel așteptat, iar Spiritul Sfânt ne luminează să înțelegem acest adevăr dumnezeiesc. Biserica creștină din primele veacuri se numea Biserica Învierii pentru că temelia predicării Apostolilor era despre Învierea Domnului și învierea noastră.
Iubiți credincioși,
Pe cât de zguduitoare și întunecată a fost Vinerea Mare, pe atât de măreață, luminoasă și strălucitoare a fost ziua Învierii lui Cristos, ziua celei mai curate bucurii și a celei mai dulci mângâieri. În această zi, El, Stăpânul vieții și al morții, a zdrobit imperiul satanei și ne-a redat libertatea de fii ai lui Dumnezeu. Cu adevărat: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Dumnezeu ca să ne bucurăm și să ne veselim într-însa” (Ps 117,24).
Bucuria acestei zile a Învierii Domnului nostru Isus Cristos se răsfrânge în toate slujbele religioase care se celebrează în Biserică, mai ales în cele ale duminicilor. Învierea Domnului este temelia credinței noastre creștine, pe care o mărturisim cu toții în mod solemn, ori de câte ori rostim Crezul: „Și a înviat a treia zi, după Scripturi”.
Toate scrierile Noului Testament: Evangheliile, Faptele Apostolilor, Scrisorile Apostolilor, ne arată că toate profețiile mesianice ale Vechiului Testament, precum și cele ale Mântuitorului Isus referitoare la Învierea Sa, s-au împlinit până la ultima literă.
Dușmanii Învierii lui Cristos au încercat de-a lungul unei istorii de 2000 de ani și încearcă și astăzi să conteste și să combată prin toate mijloacele acest adevăr fundamental al Învierii Domnului, în speranța că, atacând temelia creștinismului, vor izbuti să dărâme întregul edificiu, adică Biserica lui Cristos.
Isus li se arată Apostolilor în Galileea, în cele patruzeci de zile până la Înălțarea Sa la cer, iar mai pe urmă i se arată lui Saul – Sfântul Pavel de mai târziu – pe drumul Damascului (I Cor 15,8) pe când Saul mergea în Damasc să-i prindă pe creștini și să-i aducă în Ierusalim pentru a fi judecați.
Iubiții mei fii sufletești,
Însuflețiți de convingerea Învierii lui Isus, Apostolii devin, după pogorârea peste ei a Spiritului Sfânt, propovăduitori neînfricați ai lui Isus cel Înviat, pentru care ei îndură bătăi, prigoniri și închisoare, declarând cu seninătate și curaj, în fața Sinedriului, că ei nu pot să nu vorbească despre ceea ce ei înșiși au văzut și au auzit, adică despre Cristos răstignit și înviat. Și prin această mărturie a lor, pecetluită cu sângele martiriului, ei au cucerit o lume întreagă.
Întreaga credință a Apostolilor, a tuturor sfinților și martirilor, precum și mărturia de douăzeci de veacuri a Bisericii este zidită pe temelia de nezdruncinat a Învierii, pe mormântul gol din care a țâșnit viața lumii.
Cristos a înviat – înseamnă că Dumnezeu există.
Cristos a înviat – înseamnă că există viață veșnică și Cristos este începutul învierii noastre la această viață.
Cristos a înviat – înseamnă că speranța omenirii este justificată.
Cristos a înviat – înseamnă că profețiile și minunile biblice sunt adevărate.
Cristos a înviat – înseamnă că Isus a încredințat Bisericii Sale misiunea de a-i învăța și de a-i sfinți pe oameni, misiune care trebuie îndeplinită până la sfârșitul veacurilor: „…mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt; învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit; și iată, eu cu voi sunt până la sfârșitul veacurilor” (Mt 28, 19-20).
Învierea lui Cristos este, pentru toți creștinii, prilej de bucurie, mângâiere și speranță. Pentru acest sfânt ideal al Învierii ne ducem povara grea a Crucii pe urmele lui Isus Cristos Crucificat și Înviat, știm că dacă trăim și murim cu Cristos, adică după învățătura Sa, și noi vom învia împreună cu Cristos întru mărire.
Iubiți credincioși,
În anul 2009 Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a adresat întregii Biserici chemarea de a celebra un an special – Anul Sfintei Preoții – an în care preoții din întreaga lume sunt chemați să redescopere și să aprofundeze vocația preotului de astăzi ca păstor de suflete într-o cultură profund secularizată.
Acest An al Sfintei Preoții trebuie să încurajeze drumul preoților spre perfecțiunea spirituală de care depinde ministerul lor sacerdotal, astfel încât întregul popor al lui Dumnezeu, împreună cu ei, să poată redescoperi darul extraordinar al Sfintei Preoții.
Acest an reprezintă o oportunitate de rugăciune pentru preoți și pentru vocații la preoție, pentru a-L sluji pe Dumnezeu și pe oameni pentru ca poporul lui Dumnezeu și societatea să conștientizeze rolul Sfintei Preoții.
*
* *
În cursul lunii februarie 2010, întreg episcopatul catolic, de ambele rituri, din România a fost în vizita ad limina Apostolorum la Roma. În discursul adresat cu această ocazie Episcopilor catolici din România, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a menționat, printre altele: „ … gândul meu se îndreaptă spre comunitățile voastre. Duceți preoților, călugărilor, călugărițelor, tuturor credincioșilor din România și Republica Moldova salutările mele și încurajarea mea, dându-le asigurarea afecțiunii mele. Invocând mijlocirea Maicii Domnului și a sfinților din ținuturile voastre, vă dau din inimă Binecuvântarea mea, vouă și tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu încredințați solicitudinii voastre pastorale”.
*
* *
Închei și eu această scrisoare pastorală dorind ca Învierea Mântuitorului să fie pentru toți creștinii prilej de bucurie, mângâiere și speranță.
Să ne bucurăm și noi, împreună cu Biserica, în această luminată zi a Învierii, așa cum ne îndeamnă ea prin Catavasiile Învierii:
„Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare. Paștile Domnului, paștile; căci din moarte la viață și de pe pământ la cer, Cristos Domnul ne-a trecut pe noi cei ce cântăm cântare de biruință”. Amin.
Sărbători fericite!
Cristos a înviat!
† Alexandru
Episcop de Lugoj
Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj la Praznicul Învierii Domnului 2010
Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Paști, iar în filii a doua zi.