Scrisoarea pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului
a Preasfințitului Alexandru Mesian,
Episcop de Lugoj
ALEXANDRU
Din mila lui Dumnezeu
și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic,
al Eparhiei Lugojului
Onoratului cler
și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Hristos
Hristos a înviat!
Iubiți frați întru preoție și iubiți credincioși,
Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns să petrecem împreună luminata zi a Învierii Domnului nostru Isus Hristos.
Astăzi este ziua triumfului veșnic al Învierii lui Isus. Minunea minunilor, praznicul praznicelor, sărbătoarea sărbătorilor și cel mai mare act al începutului istoriei creștinismului: Învierea Mântuitorului nostru.
Învierea lui Hristos este temelia învierii noastre, este descoperirea supremă a puterii divine, este împlinirea profețiilor, ca argument convingător al lucrării Providenței în lume, este împlinirea și desăvârșirea credinței drepților Vechiului Testament.
Învierea Domnului este lumina care luminează conștiințele credincioșilor, curățindu-le de idei preconcepute; este lumina care înlătură mitul și legenda.
Credința în înviere este viața Bisericii, este existența ei bazată pe faptul Învierii lui Hristos. Fără Înviere n-ar exista Biserica: „Dacă Hristos n-ar fi înviat, zadarnică ar fi propovăduirea noastră, fără rost credința noastră … am fi tot în păcat … iar acum Hristos s-a sculat din morți, începătură celor adormiți s-a făcut, că de vreme ce printr-un om a intrat moartea în lume, tot printr-un om și învierea morților. Căci precum întru Adam toți mor, așa întru Hristos toți vor învia” (cf. 1 Cor 15, 17-22).
Învierea lui Hristos este permanenta bucurie a credincioșilor; este un fapt unic ce nu se repetă. Despre Înviere nu se poate vorbi înafara Bisericii lui Hristos, pentru că Învierea lui Hristos a fost temelia credinței Apostolilor. pentru ei și pentru noi Isus este Mesia cel așteptat, iar Spiritul Sfânt ne luminează să înțelegem acest adevăr dumnezeiesc. Biserica creștină din primele veacuri se numea Biserica Învierii pentru că temelia predicării Apostolilor era despre Învierea Domnului și învierea noastră.
Iubiți credincioși,
Sărbătoarea Sfintelor Paști ne aduce aminte de mironosițele femei, care împreună cu Sfinții Apostoli au însoțit în toată vremea pe Domnul nostru Isus Hristos la propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu. După moartea Dumnezeiescului Învățător și după punerea Lui în mormânt, aceste femei, deși obosite și adânc mâhnite de cele petrecute cu trei zile înainte pe Calvar, după ce au pregătit miresme și miruri, vin degrabă la mormânt a treia zi ca să îmbălsămeze după obiceiul ebraic trupul Domnului.
În drum spre locul unde se afla mormântul pecetluit, sfintele femei se întrebau între ele și ziceau: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de pe ușa mormântului ca să putem unge cu miresme trupul Celui răstignit și îngropat?” (cf. Mc 16, 3).
Ajungând la mormânt au văzut Îngerul Domnului șezând pe piatră, în veșminte strălucitoare și s-au îngrijorat. Îngerul le-a grăit: „Nu vă temeți, știu că pe Isus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici, căci s-a sculat pe cum a zis. Veniți de vedeți locul unde a zăcut Domnul. Și mergeți în grabă de spuneți ucenicilor Lui că s-a sculat din morți, și iată merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veți vedea” (cf. Mt 28, 5-7).
Vestea aceasta a transformat dintr-o dată tristețea și durerea femeilor mironosițe în bucurie negrăită, în curaj, și le-a ajutat să-și reamintească faptul că Însuși Domnul le spusese mai înainte de patimile și de moartea Sa că se va scula din morți a treia zi.
Și iată că pentru fidelitatea lor, pentru devotamentul și atașamentul lor cu care L-au urmat pe Isus, până pe Calvar, au asistat apoi până la înmormântare iar acum s-au întors la mormânt cu riscul de a fi oprite și de a fi pedepsite de ostașii puși de pază la mormânt, pentru aceasta Isus le răsplătește ca ele să fie cele dintâi martore la apariția Sa după Înviere. Lor le încredințează misiunea de a vesti Apostolilor Învierea Lui.
Firește că femeile purtătoare de mir, deși au fost cele dintâi cărora Hristos Înviat s-a arătat, nu ele au fost destinate exclusiv vestirii Învierii, ci au fost doar mesagerele Învierii.
Este foarte cunoscut și logic ca Fiul Înviat să se arate mai întâi Mamei Sale care a fost strâns unită cu Fiul Său toată viața, în timpul patimilor fiind prezentă și sub Cruce, până la punerea în mormânt.
Ea, Maica Domnului, trebuia să fie în unire cu Fiul Său și în bucuria învierii din primul moment. Căci ea singură, Maica Domnului, nu se îndoise de faptul că Hristos va învia. Ea avea credința fermă…
Această convingere că Isus Înviat s-a arătat mai întâi Mamei Sale este descrisă cu atâta bucurie în cântarea bisericească a Sfintei Liturghii: „Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară, bucură-te! Și iarăși zic: Bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt, și pe morți i-a ridicat. Popoare, veseliți-vă!”.
Era important ca Biserica formată din Apostoli în jurul lui Petru să afle de cele întâmplate. De aceea Îngerul le spune femeilor: „Mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru, spuneți-le că Isus va merge în Galileea, acolo Îl vor vedea”.
Apostolii, de fapt, erau dinainte rânduiți de Dumnezeu a fi martorii Învierii, cum spune Sfântul Petru: „noi care am mâncat și am băut cu El, după Învierea Lui din morți”. De fapt, după mai multe apariții ale lui Isus, Apostolii se conving de Învierea Lui. De aceea ei propovăduiesc în principal Învierea Domnului, mărturisindu-și această credință, chiar dându-și viața pentru Hristos cel Înviat.
Iubiți credincioși,
Astăzi sunt Sfintele Paști! Astăzi a înviat Hristos din morți și ne-a izbăvit de moarte, de robia păcatului și de osânda iadului.
Astăzi iadul a fost golit și raiul s-a deschis. Astăzi îngerii cântă împreună cu oamenii biruința vieții asupra morții. Astăzi și noi cu toții să ne veselim împreună cu Biserica lui Hristos că nu mai suntem sub legăturile morții și ale întunericului. Să lepădăm, dar, întristarea și răutatea și grijile cele trecătoare, că Hristos a înnoit lumea prin Înviere.
Deci, să ne bucurăm, mulțumind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem Sfintele Paști și în anul acesta și să cântăm cu bucurie această frumoasă cântare: „Ziua Învierii și să ne luminăm cu prăznuirea și unul cu altul să ne îmbrățișăm și să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere”.
Sărbători fericite!
Hristos a înviat!
Harul Domnului nostru Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Spirit să fie cu voi, cu toți. Amin!
+ ALEXANDRU
Episcop de Lugoj
Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj
la Praznicul Învierii Domnului 2002
Copyright: BRU.ro
Publicarea în original: 01.05.2002
Publicarea pe acest sit: 01.05.2002
Etichete: Pastorale de Paști, PS Alexandru Mesian