Pastorala de Paşti a IPS Gyorgy Jakubinyi

Circulara de Paști a ÎPS dr. Jakubinyi György,
Arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia

Preacucernici confrați preoți!
Iubiți frați și surori în Cristos!

Învierea Domnului nostru Isus Cristos este adevărul fundamental al credinței noastre, chezășia vieții de zi cu zi și speranța fericirii veșnice. Mântuitorul nostru a venit pe această lume născându-se într-o familie, a crescut și a învățat o meserie, petrecând treizeci de ani în sânul Sfintei Familii din Nazaret. În momentul în care Sfântul apostol Petru acceptă în comunitatea Bisericii prima familie non-iudaică, pe soldatul roman, de origine păgână, Cornelius, îl botează și îl miruiește pe acesta împreună cu întreaga sa familie. (Fapte 10-11)

Sfântul Părinte Papa Francisc a convocat la Roma în această toamnă Sinodul Extraordinar al Episcopilor, având ca temă problematica familiei din punct de vedere pastoral și teologic. În scrisoarea sa adresată familiilor pe data de 2 februarie, cu ocazia sărbătorii Prezentării la Templu a Domnului nostru Isus Cristos, Papa a îndemnat familiile să se roage pentru succesul acestui sinod extraordinar, precum și pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor, organizată la Philadelphia în toamna anului 2015. Drept urmare e actual ca în această circulară să reflectăm asupra problematicii familiei creștine.

Doctrina Bisericii Catolice referitoare la Sacramentul Căsătoriei se află prezentată pe scurt în Catehismul Bisericii Catolice (Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, punctele 115-118, respectiv 337-350). Pe acestea mă voi axa și eu în cele ce urmează:

Dumnezeu, care este iubire și care l-a creat pe om din iubire, l-a chemat să iubească. Creând bărbatul și femeia, i-a chemat, în Căsătorie, la o intimă comuniune de viață și de iubire între ei, „astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup” (Mt 19,6). Legământul matrimonial dintre un bărbat și o femeie, întemeiat și structurat cu legi proprii de către Creator, este rânduit prin natura sa spre comuniunea și binele soților și spre nașterea și educarea copiilor. Unirea matrimonială, conform planului divin originar, este indisolubilă, așa cum afirmă Isus Cristos: „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă” (Mc 10,9).

Din cauza păcatului originar, care a provocat și ruptura comuniunii dintre bărbat și femeie, dăruită de Creator, căsătoria este amenințată adesea de discordie și de infidelitate. Totuși, Dumnezeu, în milostivirea sa infinită, dăruiește bărbatului și femeii harul său pentru a realiza unirea vieților lor conform planului divin originar. Dumnezeu, mai ales prin pedagogia legii și a profeților, ajută poporul său să maturizeze progresiv conștiința unicității și a indisolubilității Căsătoriei. Alianța nupțială a lui Dumnezeu cu Israelul pregătește și prefigurează alianța nouă realizată de Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cu mireasa sa, Biserica.

Isus Cristos nu numai că restabilește ordinea inițială voită de Dumnezeu, ci dăruiește harul pentru a trăi Căsătoria în noua demnitate de sacrament, care este semnul iubirii sale căsătorești față de Biserică: „Bărbaților, iubiți-vă soțiile așa cum Cristos a iubit Biserica” (Ef5,25). Căsătoria nu este o obligație pentru toți. Îndeosebi Dumnezeu cheamă bărbați și femei să-l urmeze pe Domnul Isus pe calea fecioriei sau a celibatului pentru împărăția lui Dumnezeu, renunțând la marele bine al Căsătoriei pentru a se îngriji de cele ale Domnului și a căuta să-i placă, devenind semn al primatului absolut al iubirii lui Cristos și al așteptării arzătoare a venirii sale glorioase.

Deoarece Căsătoria stabilește pe soți într-o stare publică de viață în Biserică, celebrarea sa liturgică este publică, în prezența preotului (sau a martorului calificat al Bisericii) și a altor martori. Consimțământul matrimonial este voința, exprimată de un bărbat și de o femeie, de a se dărui reciproc și definitiv, cu scopul de a trăi o alianță de iubire fidelă și rodnică. Deoarece consimțământul face Căsătoria, el este indispensabil și de neînlocuit. Pentru a face validă Căsătoria, consimțământul trebuie să aibă ca obiect adevărata Căsătorie și să fie un act uman, conștient și liber, nu determinat de violență sau constrângeri. De aceea, Biserica dorește, ca părțile care doresc să se căsătorească, să se prezinte la oficiul parohial cu minim trei luni înaintea cununiei, pentru a se pregăti în cadrul unor cursuri organizate pentru logodnici, unde se discută pe larg întreaga problematică a sacramentului Căsătoriei. (Actele Sinodului Arhidiecezan, Cluj-Napoca 2001, punctele 55, 34)

Pentru a fi licite, căsătoriile mixte (dintre un catolic și un botezat necatolic) se cere permisiunea autorității ecleziastice. Cele cu disparitate de cult (dintre un catolic și un nebotezat) pentru a fi valide au nevoie de o dispensă. În orice caz, este esențial ca soții să nu excludă acceptarea scopurilor și a proprietăților esențiale ale Căsătoriei și ca soțul catolic să confirme angajamentele, cunoscute și de celălalt soț, de a păstra credința și de a asigura Botezul și educarea catolică a tuturor copiilor rezultați în urma mariajului. (cf. can. 1125 din Codex Iuris Canonici, respectiv instucțiunea nr. 1560/17 septembrie 1997 a Curiei Arhiepiscopale)

Sacramentul Căsătoriei dă naștere unei legături perpetue și exclusive între soți. Însuși Dumnezeu pecetluiește consimțământul mirilor. Prin urmare, Căsătoria încheiată și consumată între botezați nu poate fi desfăcută niciodată. De asemenea, acest sacrament conferă mirilor harul necesar pentru a ajunge la sfințenie în viața conjugală și pentru primirea responsabilă a copiilor și educarea lor. Păcatele contrare sacramentului Căsătoriei sunt: adulterul; poligamia, deoarece contrazice demnitatea egală dintre bărbat și femeie, unicitatea și exclusivitatea iubirii conjugale; refuzarea fecundității, care privează viața conjugală de darul copiilor; și divorțul, care contravine indisolubilității.

Biserica admite separarea fizică a soților atunci când coabitarea lor a devenit, din motive grave, practic, imposibilă, chiar dacă dorește o reconciliere a lor. Însă ei, atât timp cât trăiește soțul (soția), nu sunt liberi să încheie o nouă unire, afară de cazul în care Căsătoria lor este nulă și este declarată ca atare de autoritatea ecleziastică. Fidelă Domnului, Biserica nu poate recunoaște ca și Căsătorie unirea celor divorțați recăsătoriți civil: „Oricine își lasă femeia și se însoară cu alta, comite adulter cu ea. Și dacă ea, lăsându-și bărbatul, se mărită cu un altul, comite adulter” (Mc 10,11-12). Față de ei, Biserica îndeplinește o grijă atentă, invitându-i la o viață de credință, la rugăciune, la fapte de dragoste și la educarea creștină a copiilor. Dar ei nu pot primi dezlegarea sacramentală, nici să meargă la Împărtășania euharistică, nici să exercite anumite responsabilități ecleziale, atât timp cât durează această situație, care contrastează în mod obiectiv cu legea lui Dumnezeu. Singura excepție de la această regulă este pericolul de moarte, sau o boală foarte gravă. În aceste cazuri, penitentului i se pot administra sacramentele.

Pentru că familia manifestă și înfăptuiește natura comunională și familială a Bisericii ca familie a lui Dumnezeu. Fiecare membru, conform propriului rol, exercită preoția baptismală, contribuind la a face din familie o comunitate de har și de rugăciune, o școală a virtuților umane și creștine, locul primei vestiri a credinței față de copii. De aceea numim familia și „biserică domestică”. Dacă dorim cu adevărat, ca prin harul lui Dumnezeu, Biserica să dăinuiască pe aceste meleaguri, atunci trebuie să vă întemeiați familiile bazându-vă pe harurile mijlocite de cununia religioasă.

Din păcate, în ultimul timp, mijloacele de comunicare mass-media prezintă într-un mod eronat faptul că Sfântul Părinte Papa Francisc ar avea intenția de a înlesni doctrina catolică cu privință la Sacramentul Căsătoriei! Nu dați crezare acestor știri false! Biserica este condusă de către Duhul Sfânt, iar atunci, când Suveranul Pontif se adresează lumii „ex cathedra” în mod solemn în chestiuni de doctrină și morală, acesta este infailibil, nu poate greși.

Dată fiind coincidența calendaristică, în acest an sărbătorim Sfintele Paști împreună cu frații noștri ortodocși, cu bisericile orientale, în spirit de unitate ecumenică. Drept urmare, doresc tuturor credincioșilor mei, fraților mei în credință și oamenilor de bunăvoință sărbători pascale pline de har și pace în suflet. Cristos a înviat!

Alba Iulia, la data de 20 aprilie 2014, în Sărbătoarea Învierii Domnului

+ György
arhiepiscop