Pastorala de Crăciun a PS Jenő Schönberger

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2019

Dragi Confrați Preoți și Călugări, Onorate Călugărițe, Dragii mei Credincioși!

„Mărire în cer lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință.”

Cu aceste cuvinte au anunțat îngerii Crăciunului acea veste bună că s-a născut Răscumpărătorul! Iar astăzi, sărbătorim din nou Crăciunul – nașterea după trup a lui Isus Cristos.

Să contemplăm împreună cu păstorii frumusețea feței lui Isus copil, Fiul lui Dumnezeu născut în sărăcia unui staul. Dumnezeu ne iubește atât de mult încât s-a făcut părtaș la umanitatea și viața noastră.” Cât de minunat ni s-a dăruit Dumnezeu prin întruparea Sa. Omul nu ar fi realizat acest lucru niciodată. Dumnezeu este cu noi și, în acest fel, este cu noi! În persoana Pruncului din Betleem este prezentă întreaga împărăție a cerurilor. În vremea aceasta, a Crăciunului, câte persoane nu simt chemarea și vin la grota de la Betleem ca să admire împreună cu păstorii minunea, pentru că tânjesc ca inima lor să fie cuprinsă de aceeași uimire, de aceeași bucurie care au umplut inimile păstorilor. Ne exprimăm plini de uimire recunoștința față de Dumnezeu în fața acestui infinit dar al Său pe care l-am primit. Dar nu ne putem mulțumi doar cu atât. Stând în fața Pruncului din Betleem, să privim puțin mai departe și să ne îndreptăm atenția asupra celor trei magi de la răsărit, care se închină în fața Pruncului. Rămân tăcuți, căci vorbesc limbi străine, dar darurile lor sunt cu atât mai grăitoare: aur pentru rege, tămâie pentru Dumnezeu și smirnă pentru Mântuitorul care suferă. Este impresionantă această închinare mută. Îi invidiem pe magii care au avut ce să-I dăruiască. Comparativ cu ei, cât de sărăcăcioasă este adorația noastră. Stăm degeaba, nici măcar nu îndrăznim să îngenunchem, ci doar ne mutăm de pe un picior pe altul. Și, de multe ori, cadoul lipsește. Magii au căzut la picioarele Pruncului. Am putea să facem și noi acest lucru. Să nu ne fie rușine. Nu este o copilărie, ci actul credinței. Locul nostru este acolo, în genunchi, în fața ieslei din Betleem. E frumoasă uimirea ciobanilor, e importantă închinarea magilor dar, în sărbătorirea Crăciunului, acesta este punctul culminant: să-L acceptăm pe Prunc și să-L ținem în brațele noastre. Deși suntem doar în prima zi a evenimentelor, să privim din nou înainte prin ochii noștri spirituali. În templul din Ierusalim, părinții lui Isus cel nou-născut Îl prezintă în fața Domnului. Vedem Pruncul în brațele unui bătrân. Cât de grăitoare este această scenă. Bătrânul Simeon îl ia în brațele sale pe Prunc, îmbrățișându-și astfel propriul viitor. Este fericit că poate vedea și ține în mână dovada că viața sa va continua.

A așteptat o viață întreagă această clipă. Speranța lui s-a împlinit. Doamne, atât este de ajuns! Acesta este lucrul pe care mi l-am dorit. Inima mea s-a umplut de bucurie: toate dorințele mele s-au împlinit. „Acum eliberează-l, Stăpâne, pe slujitorul tău în pace, după cuvântul Tău.”

Tocmai acum, în sărbătoarea Crăciunului, trebuie să ne întrebăm cu sinceritate: Se regăsește oare în noi năzuința lui Simeon? Suntem noi oare gata să-L îmbrățișăm și să-L primim pe Mântuitor, să-I facem loc? Permitem ca noutatea să pătrundă în viața noastră?

Cel mai mare har al Crăciunului este ca nu doar că Îl privesc cu uimire, nu doar că Îl ador, ci Îl primesc, Îl strâng la pieptul meu pe Sfântul Fiu ce-mi este oferit neîncetat de Preasfânta Fecioară Maria, ca să fie cu mine și eu cu El o viață întreagă, chiar și o eternitate. În acest sens nu trebuie să aștept atât de mult ca Simeon, căci pot să fiu cu El la fiecare sfântă liturghie când îl pot primi în Sfânta Împărtășanie, devenind o singură persoană… Acesta este cel mai mare har pe care doresc să îl aducă tuturor sărbătoarea Crăciunului.

Cu aceste gânduri urez tuturor sărbători de Crăciun pline de har și un An Nou binecuvântat de Dumnezeu, liniștit și fericit:

În Solemnitatea Nașterii Domnului – Crăciunul, 2019

† Episcopul Eugen