Pastorala de Crăciun a PS Böcskei László

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2020

Frați și surori în Cristos, dragi credincioși!

Dacă și în acest an doresc să împărtășesc câteva gânduri celor care, în ciuda încercărilor prin care trecem,  nu renunță  la sărbătorirea Nașterii Domnului, dar și celor, care poate și-au pierdut speranța din pricina nesiguranței acestor timpuri, renunțând chiar la a mai căuta căile unei înnoiri, mă întorc la cuvintele profetului Isaia repetate deseori în timpul adventului, pentru a ne ajuta în descoperirea speranței și aprofundarea credinței în împlinirea planului lui Dumnezu: “Picurați, cerurilor, de sus și norii să plouă dreptatea; să se deschidă pământul, ca să rodească mântuirea și să facă să răsară totodată dreptatea!”(Is 45, 8).

Evenimentele ultimelor luni parcă ne-au obligat să conștientizăm una dintre realitățile importante ale existenței noastre: cât de înrădăcinați suntem în realitățile pământești, în rezultatele progresului, în numeroasele posibilități de realizare personală! În cursa mereu intensificată spre ceva nou și mai mult, omul nu mai observă, că în minunata lume creată de Dumnezeu, creatura nu îl poate întrece pe Creator. Așa se face, că dintr-o dată ne-am găsit într-o stradă înfundată, creată de noi înșine, unde, dacă încercăm să rămânem onești, trebuie să recunoaștem, că în cursa pentru fericire ne-am autodepășit într-o aventură, care a produs  nesiguranța zilei de astăzi, dar și a fericirii mântuitoare mult dorite.  Înrădăcinați în cele pământești, experimentând blocajul de mișcare și împlinire la care este supusă omenirea în prezent, suportând tot mai greu îndepărtarea și înstrăinarea față de ceea ce reprezenta normalitate în viața nostră, ajungem totuși, să putem descoperi unicul și marele Adevăr: „Eu întocmesc lumina, … eu fac pacea, … eu, Domnul, fac toate acestea.”(Is 45, 7).

Crăciunul din acest an nu va semăna cu cel din anii anteriori – așa afirmă mulți în jurul nostru, așa simțim poate și noi.  Trebuie însă, să transformăm această situație spre folosul nostru.  Trebuie, să lăsăm ca dorințele noastre interioare, să ne scoată din vulnerabilitatea fizică și sufletească la care suntem supuși, pentru a vedea Adevărul, pe Isus Cristos, în a cărui mână și putere se află siguranța și echilibrul întregii lumi. Să ne alăturăm acelora, care doresc să celebreze nașterea lui Isus și în acest an; să fim cei care, în ciuda freamătului acestei lumi, avem urechi pentru a auzi vestirea îngerului, care aduce mesajul de bucurie; să fim cei care nu cedează ispitei descurajării, ci asumându-ne condiția de „sărăcie”, asemenea păstorilor,  să ne angajăm în aventura descoperirii Noului!

Frați și surori în Cristos, dragi credincioși! Trebuie să ne dorim și în acest an, să sărbătorim nașterea lui Isus, chiar dacă suntem nevoiți să renunțăm la anumite obiceiuri și tradiții, despre care spunem că aparțin sărbătorii. Iată, că ne este dat să trăim o altă experiență, a unei sărbători fără vânzoleala de dinainte și poate mai lipsită de activismul intens și obositor. Nu putem însă renunța la esența sărbătorii: „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, gloria unicului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.” (In 1, 14). Prologul lui Ioan nu trebuie să ajungă la noi ca și un mesaj arid și greu de interpretat, mai ales acum, când o mare parte a omenirii este implicată în lupta pentru viață. Sfântul Ioan vorbește de adevărata viață, cea deplină și trăită în siguranță, cea care ne este oferită ca și izvor al veșniciei. Crăciunul din acest an ne poate ajuta să abordăm cu o mai mare responsabilitate marele dar al vieții, prețios pentru noi, deoarece poartă în sine lumina divină.

Să observăm darul lui Dumnezeu în viața noastră – Zilele trecute,  în fața ieslei ridicate în grădina palatului episcopal din Oradea, am fost martorul unui dialog între o bunică și nepoțelul ei. În timp ce bunica povestea despre scena din Betleem, nepoțelul i-a adresat următoarea întrebare: Cum va fi Crăciunul?  – Copleșită de griji, bunica a oferit copilului un răspuns deprimant: Anul acesta nu va fi Crăciun! – gândindu-se probabil la faptul, că anul acesta Crăciunul nu va fi asemenea anilor precedenți. – În cele din urmă copilul a fost acela, care a oferit o ieșire din situația stânjenitoare: – Și atunci, de ce este aici pruncul Isus? – M-am bucurat mult, să aud aceste cuvinte rostite de copil. Dacă nu ar fi existat condițiile restrictive de pandemie, cu siguranță ași fi alergat să-l îmbrățișez pe acest copil, căci el a spus adevărul:  nu noi pregătim Crăciunul! Crăciunul ni-l pregătește Dumnezeu cel iubitor de oameni, atunci când ni-l trimite pe Fiul său, unul născut, Isus Cristos! De aceea doresc, ca în fiecare familie și casă, dar și pe patul de boală, în singurătate, sau la locul de muncă să fie Crăciun pentru toți. Căci Isus este Emanuel! Dumnezeu ni l-a dăruit pe Fiul său unul născut, pentru ca întreaga noastră viață să fie Crăciun!

„Am văzut steaua lui la răsărit și am venit să-l adorăm.” (Mt 2, 2b) – În această atmosferă reținută a pregătirilor pentru sărbătoare, vorbind cu un antreprenor cunoscut, am urmărit cu atenție spusele acestuia: – Ne apropiem de finalul unui an dificil. Am reușit totuși să trecem peste criză, nu am fost nevoit să concediez personalul, suntem la zi cu plata drepturilor lunare ale angajaților. Îmi propun acum să plătesc salariile pe decembrie, și să contribui și la un gest caritabil înaintea sărbătorilor. Vreau să fiu în regulă cu toate, pentru a-mi asigura un Crăciun liniștit! – M-am bucurat să aud aceste cuvinte ale unui om corect și cinstit. Căci dificultățile cauzate de criza economică actuală au îngreunat viața multor familii, iar viitorul este încă incert! Dar după discuția avută, parcă mă urmăreau ultimele cuvinte ale interlocutorului meu: Îmi doresc un Crăciun liniștit! – Această afirmație ascunde parcă ceva străin de atmosfera sărbătorii! Și anume faptul, că sărbătoarea Crăciunului nu este caracterizată de liniștire, ci dimpotrivă, ne provoacă la o confruntarea cu noi înșine. Gestul de iubire a lui Dumnezeu concretizat în mod atât de perceptibil  la Betleem, ne poate răscoli viața, ne poate răsturna calculele, purtându-ne spre un dum nou, un drum al căutării și al schimbării. Crăciunul acestui an să ne ajute pe toți, să învigem teama și îndoielile care ne încearcă, pentru a putea ieși cu curaj, asemenea magilor, din obișnuința zilnică, descoperind și adorând prezența Pruncului Isus în viața noastră.

Frați și surori în Cristos! Iubiți credincioși!

Crăciunul ne vorbește despre prezența lui Dumnezeu! Crăciunul vorbește și despre noi! Crăciunul înseamnă să-L primim pe Dumnezeu în viața noastră! În acest an, să-L așteptăm cu și mai mare  speranță, pentru ca bucuria întîlnirii, să aducă înnoire în viața acestei lumi. Să fim noi steaua betleemului acolo unde trăim, pentru ca prin viața noastră să arătăm calea către Dumnezeul iubitor de oameni!

Folosind cuvintele pline de profunzime ale scriitoarei americane  Joyce Rupp, din cartea  Ancore pentru suflet,  doresc tuturor fraților și surorilor în Cristos, cititorilor și ascultătorilor, un Crăciun binecuvântat, plin de roade sufletești: „Fă ca sufletele noastre să fie suficient de liniștite, pentru a te putea găzdui! Încetinește-ne, când vrem să ne accelerăm! Îndreaptă-ne către acel lac de liniște și pace din noi, unde putem percepe iubirea ta. Ocrotește-ne de tot ceea ce ne alungă pacea! Ancorează-ne în iubirea ta!”

Oradea, Crăciunul 2020.

† Böcskei László
episcop diecezan