Pastorala de Crăciun a PS Böcskei László

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2017

Frați și surori în Isus Cristos!

La sărbătoarea Sfântului Crăciun an de an evocăm momentele referitoare la nașterea Domnului Isus Cristos, așa cum sunt ele relatate de evanghelistul Luca (Lc 2, 1-14). Aceste relatări reprezintă proclamarea unei vești înălțătoare, cuprinzând unele constatări, dar și enunțuri, care ne ajută să ne apropiem cu inima deschisă de misterul Crăciunului.

Printre constatări figurează cele referitoare la recensământul rânduit de către Împăratul August. Dând ascultare acestei porunci, Iosif și Maria pornesc la drum către Betleem. O altă constatare este faptul că, datorită aglomerației, Iosif și Maria nu au găsit găzduire în oraș, fiind astfel nevoiți să înnopteze în condiții modeste. Mai departe, o altă constatare mai spune, că asemenea lor, în împrejurimi se aflau și alte persoane simple, care pe lângă activitatea lor obișnuită erau disponibile să citească și să asculte semnele care veneau din cer. Am mai putea enumera și alte constatări asemănătoare, care vorbesc despre o lume potrivnică și discriminatorie, o lume respingătoare în felul ei, dar în care misterul își caută și își găsește un loc și un mijloc de exprimare.

Despre acest mister vorbesc și unele enunțuri, care ne poartă spre ceva cu totul nou. Ele ne prezintă un eveniment neașteptat, aducând în fața noastră o persoană necunoscută până atunci, pentru ca descoperindu-L, să observăm și în viața noastră o noutate salvatoare.

„S-au împlinit zilele ca Maria să nască!”– scrie sfântul evanghelist Luca, conducându-ne cu aceast enunț într-un timp istoric deosebit. Este vorba despre împlinirea timpurilor, pe care Dumnezeu a promis-o poporului său, pentru ca după îndelunga așteptare, acesta să se întâlnească cu Dumnezeul său. Este vorba despre acele timpuri, în care Dumnezeu într-un mod evident și printr-o asumare totală se apropie de om și i se alătură în mod definitiv.

Frați și surori în Isus Cristos! La celebrarea sfântului Crăciun să ne gândim la acest timp de har al Domnului, acordând în același timp o atenție sporită și timpului nostru. Asemenea poporului din Vechiului Testament, și noi parcurgem calea așteptării. În lumina credinței și noi tânjim după o lume mai bună și mai frumoasă în jurul nostru, o societate mai dreaptă, o comunitate mai primitoare, cu oameni care să fie pătrunși de bucuria adevăratei comuniuni. Poate, că pentru o astfel de gândire mulți ne consideră visători, alții ar spune că suntem fără discernământ în lumina unor astfel de așteptări, dar mergând pe calea plină de speranță a Vechiului Testament, așteptăm și noi lumina, și ne dorim strălucirea, care să ne schimbe viața și să ne implinească speranțele.

Evanghelistul mai subliniază și o altă afirmație în enunțul său de bucurie: „l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei.” Nașterea unui copil pare aici un eveniment banal și fără nici o greutate, față de care masa de oameni ocupată cu treburile lumii rămâne nepăsătoare. În ciuda acestui fapt, în simplitatea ieslei, odată cu nașterea Pruncului începe și pornește spre desăvârșire un nou timp al împlinirii. Departe de lume și de zgomotul ei, în modestie și în condiții umile se înnoiește lumea. Viața care strălucește acolo, nu mai cunoaște obstacole: devine atractivă și fascinantă, oferind un izvor de bucurii pentru toți cei care nu renunță la șansa unei vieți mai frumoase și mai bune.

Frați și Surori în Cristos! Cu toții ne dorim, ca și în apropierea noastră, în anturajul nostru să se împlinească minunea Sfântului Crăciun. Este necesar să facem și noi acel pas, care ne conduce la locul potrivit. Trebuie să recunoaștem cu onestitate, că de multe ori și noi căutăm locul central pentru noi înșine, și în împlinirea noastră ne regăsim mai degrabă în zgomotul lumii, ferindu-ne de acele locuri, care ne invită la reculegere și acceptare. Așteptăm să fie Crăciun și în viețile noastre, dar ținem strâns de căile noastre. Dorim să oferim bucuria Crăciunului pentru cei din jur, dar de multe ori o facem fără o abordare sinceră și personală. Construim Ieslea, dar între timp dorim să ne așezăm în prim plan, pentru a primi recunoștința și laudele celorlați. Iar între timp, în imediata noastră apropiere, într-un loc liniștit, umil și retras, se întâmplă ceva extraordinar: apare viața ădevărata în mijlocul nostru, fiind lumină salvatoare pentru omul din întuneric.

Iubiți credincioși! Crăciunul poate deveniși pentru noi o istorie personală. Trebuie doar să nu ne lăsăm copleșiți de detaliile exterioare și de prejudecăți, căci Dumnezeu sosește și astăzi la noi în liniște și modesie, folosind momentul oportun pentru a intra într-o relație personală cu fiecare (dintre noi). Cât de mare poate fi bucuria unui om, care experimentează în viața proprie această apropiere a lui Dumnezeu?!

Un astfel de Crăciun doresc tuturor. O primire călduroasă a lui Cristos, a cărui sosire să fie pentru toți izvor de har, pace și binecuvântare. Să ne conducă la recunoașterea măreției lui Dumnezeu, care prin Fiul Său vrea să intre și în aceste timpuri în comuniune cu noi. El, Pruncul din Betleem să fie în centrul sărbătorii noastre și să ne atragă spre înfăptuirea celor bune și folositoare sufletului nostru și a întregii lumii. Sărbători binecuvântate și fericite!