Pastorala de Crăciun a PS Anton Coșa

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Nașterii Domnului 2018

„Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare” (Is 9,1)

Dragi confrați preoți, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși!

Vă scriu aceste rânduri, imaginându-mi zelul și interesul cu care vă pregătiți pentru marea zi a Solemnității Nașterii Domnului. Într-adevăr, merită orice efort acest mare eveniment, pentru că însuși Dumnezeu vine între noi, născându-se din Fecioara Maria, devenind astfel unul dintre noi, pentru ca să ne ajute ca și noi să devenim copiii săi preaiubiți. Nu putem să nu-i fim recunoscători Domnului pentru iubirea sa imensă, pentru dorința sa de a ne fi alături în greutățile și suferințele noastre de fiecare zi, precum și în bucuriile și speranțele noastre. Dumnezeu vrea să ne fie far, oferindu-ne acea lumină despre care vorbește profetul Isaia și care strălucea în întunericul în care rătăcea poporul său (cf. Is 9,1).

Această lumină a lui Dumnezeu a căpătat un chip, un nume și o istorie, exact ca și a noastră. A luat asupra sa tot întunericul nostru pentru a-l învinge odată pentru totdeauna. A intrat în lupta noastră pentru a deveni el însuși pacea noastră. A coborât pe pământ pentru a ne face să pregustăm splendoarea luminii cerului și pentru a ne spune că e posibilă reproducerea ei în existența noastră cotidiană. Iar Crăciunul tocmai acest lucru înseamnă: primirea acestei Lumini în viața noastră, în greutățile și în tot ceea ce ne încetinește apropierea noastră de el.

Vom avea un Crăciun adevărat atunci când nu ne vom mai lăsa zdrobiți de povara greșelilor noastre, ci vom scăpa de ele apropiindu-ne de Pruncul de la Betleem. Prinși de febra pregătirilor pentru sărbătoare, să nu se întâmple și cu noi ceea ce se întâmplă cu mulți alții, adică să pierdem esențialul Crăciunului. Frumusețea presepiilor noastre ar putea să ne facă să uităm de splendoarea lui Cristos care se află în cei săraci, închiși, suferinzi, în cei vârstnici, în cei care sunt singuri, în cei cărora viața nu le-a rezervat ceva mai bun, în cei care se simt hărțuiți de durerile lor, în cei care nu sunt acceptați pentru ceea ce sunt cu adevărat, în cei frustrați de monotonie, de frenezie, de plictiseală.

Îmi imaginez cum în comunitățile voastre parohiale vă pregătiți inima, cu zel și pietate, întăriți de acest Advent binecuvântat. Mă gândesc la voi, cum veți fi adunați în noaptea de Crăciun, cu fețele strălucind în lumina ghirlandelor ce decorează brazii sau presepiul din biserică. Îmi imaginez bucuria pe care o veți simți fiecare întâlnindu-vă cu cei dragi pentru a vă felicita sau chiar pentru a vă oferi unul altuia o îmbrățișare frățească. Este minunat!

Însă eu aș vrea să vă cer pentru acest Crăciun ceva mai mult, ceva care ar părea poate prea îndrăzneț, și anume să nu facem nicio distincție între cei pe care îi vom întâlni. Să-i privim pe toți cu ochi blânzi, plini de tandrețe și iubire. Poate unii vor spune că este dificil sau chiar imposibil. Și eu consider că nu este ușor, însă, în același timp, cred că însuși Dumnezeu ne cere să facem un astfel de pas. Poate că cineva nu a putut ierta până astăzi pe cineva care l-a nedreptățit; acea iertare omisă demult poate fi trăită astăzi. Poate că un altul a rămas nemulțumit de comportamentul cuiva și de aceea mai păstrează în suflet supărare. Acea privire neprietenoasă, cu care îl tratați de prea mult timp pe cel care v-a rănit cândva, poate fi depășită, devenind, mai mult decât o privire, o îmbrățișare creștinească și tandră, însuflețită de prezența Pruncului Isus.

Să ne încredințăm luminii și harului divin al Mântuitorului. Să fim aproape unii de alții, celebrând venirea Domnului în istoria noastră. Să ne lăsăm cuprinși de misterul Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu, adevărata „lumină pentru pașii noștri” (Ps 118,105). Să avem curajul de a o lua de la capăt ori de câte ori slăbiciunile noastre ne cufundă în întuneric, apelând la Dumnezeu, pentru că el, fiind bun și milostiv, este gata să ne vindece și să ne redea lumina, pentru că dorește ca și noi să fim gata să-i slujim pe ceilalți fără rezerve, devenind, la rândul nostru, lumină. Crăciunul este darul lui Dumnezeu ce ne este făcut nouă, oamenilor, un dar care ne cheamă pe fiecare să devenim asemenea lui Dumnezeu și frați adevărați pentru ceilalți.

Fie ca lumina lui Cristos să vă inunde viața cu bucurie în aceste zile de Crăciun și în fiecare zi a Noului An care vine.

Crăciun fericit și binecuvântat și un An Nou cu sănătate!

† Anton Coșa
Episcop de Chișinău

Autor: PS Anton Coșa
Copyright: CatolicMold.md
Publicarea în original: 24.12.2018
Publicarea pe acest sit: 24.12.2018
Etichete: ,

Lasă un răspuns