Pastorala de Crăciun a PS Alexandru Mesian

Scrisoare pastorală de Sărbătoarea Nașterii Domnului – 2004
PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic
al Eparhiei de Lugoj

ALEXANDRU
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei Lugojului

Onoratului cler
și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

„Și fiind ei acolo,
s-au împlinit zilele ei să nască.
Și a născut pe Fiul său Unul-Născut,
și l-a înfășat, și l-a pus într-o iesle,
pentru că nu aveau loc în casa de oaspeți”
Lc. 2, 6-7

Iubiții mei frați întru preoție,
Iubiții mei fii sufletești,

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la Sărbătoarea Crăciunului din Anul Domnului 2004! Este Sărbătoarea Luminii, căci astăzi ne apare „Lumina cunoștinței, Soarele dreptății, Răsăritul cel de sus”, după cum se cântă și în troparul zilei. Cel ce vine din veșnicie, Isus Cristos, a pășit în timpul nostru, în prezentul nostru. Strălucirea Lui ne orbește atât de mult încât credem că este noapte încă. Dar această noapte este o noapte fericită, este noaptea care încălzește și luminează, este noaptea frumoasă și tainică. Este noaptea sfântă, noaptea de vis.

Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ni l-a trimis pe Unicul Fiu al Său, nu numai să ne elibereze din robia diavolului, de povara păcatelor și de tirania morții, ci chiar să ne dea viața Sa dumnezeiască. Pentru aceasta ne este inima plină de bucurie.

Astăzi ni s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. Profeții Vechiului Testament au întrezărit această zi și au descris-o printr-o mulțime de imagini: „Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare” (Is 9,1). Această Lumină străpunge întunericul păcatului, al sclaviei, al oprimării; este Mesia, aducătorul de libertate, de bucurie, de pace: „Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă” (Is 9,5). Această profeție depășește infinit perspectiva unui alt rege, asemenea lui David trimis de Dumnezeu să elibereze pe poporul său. Această profeție se proiectează acum asupra Betleemului, nu spre a lumina nașterea unui rege lumesc puternic, ci pe cea a Dumnezeului puterilor făcut om; El este Pruncul născut pentru noi, Fiul care ne-a fost dat. Numai Lui singur i se potrivesc titlurile de: „Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Părinte veșnic, Domn al păcii” (Is 9,5). Apoi, când profeția a devenit realitate istorică, o lumină infinit mai mare a strălucit și vestea nu ne mai vine de la un mesager pământesc, ci de la un mesager ceresc, de la un înger. În timp ce păstorii vegheau în noapte turmele, „Și iată un înger al Domnului a stătut lângă ei, și mărirea Domnului a strălucit împrejurul lor, și s-au înfricoșat foarte mult. Și le-a zis îngerul: Nu vă temeți, căci iată vă vestesc bucurie mare, care va fi la tot poporul: Vi s-a născut astăzi Mântuitor, care este Cristos Domnul în orașul lui David” (Lc 2,9-11). Mântuitorul promis și așteptat de secole a venit între oameni: „afla-veți un prunc înfășat, culcat în iesle” (Lc 2, 12). Omenirea vede în acest copil pe Mesia dorit de veacuri. Speranța a devenit o realitate.

Iubiții mei,

Sfântul Apostol Pavel, contemplând misterul întrupării, plin de emoție a exclamat: „Căci s-a arătat harul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor… s-a arătat bunătatea și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu” (Tit 2,11; 3,4). A apărut Emanuel cel prezis de profeți, smeritul prunc născut din Fecioară: El este Dumnezeul nostru, Dumnezeu cu noi, făcut asemenea nouă, „care ne învață ca lepădând necurăția și poftele lumești, cu înțelepciune, și cu dreptate, și cu evlavie să trăim în veacul de acum, așteptând fericita nădejde și arătarea măririi marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru, Isus Cristos” (Tit 2,12-13).

Sfântul Ioan Evanghelistul ridică puțin vălul de pe acest mister: Fiul lui Dumnezeu, întrupându-se, s-a așezat pe treapta umană pentru a-l ridica pe om la demnitatea sa divină: „Iar la câți L-au primit le-a dat puterea ca să fie fii ai lui Dumnezeu?” (In 1,12). Dar nu numai pentru atât, ci s-a făcut om pentru a-L face pe Dumnezeu însuși accesibil omului, pentru a-L face cunoscut: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut niciodată: Unul-născut Fiul, care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut” (In 1,18). Autorul Scrisorii către Evrei reia și dezvoltă această idee: „În multe rânduri și în multe feluri a grăit Dumnezeu de demult părinților prin profeți: iar în zilele acestea mai de pe urmă, ne-a grăit nouă prin Fiul? „ (Evr 1,1-2). Profeții erau acei oameni care transmiteau cuvântul lui Dumnezeu, dar Isus este însuși Cuvântul lui Dumnezeu: Cuvântul care S-a întrupat și care Îl revelează pe Dumnezeu prin cuvinte omenești, descoperindu-ne mai ales iubirea Sa față de toți oamenii. Profeții au spus lucruri minunate despre iubirea lui Dumnezeu, dar Fiul lui Dumnezeu întrupat manifestă această iubire la modul cel mai real. Acel Prunc înfășat în scutece care stă pe paie în iesle (cf. Lc 2,12) spune oamenilor că Dumnezeu îi iubește atât de mult încât pe unicul Său Fiu îl dă spre mântuirea lor.

Mesajul nașterii Domnului, vestit păstorilor în noaptea de Crăciun de către îngeri, trebuie transmis astăzi tuturor oamenilor, în chip deosebit celor săraci, celor umili, celor disprețuiți, celor doborâți de necazuri, de către noi, cei care credem în misterul nașterii Lui. Sărbătorește cu adevărat Nașterea Domnului Nostru Isus Cristos cel care Îl primește în inima sa cu toată credința și iubirea, acela care se străduiește să fie lumină lumii, trăind o viață cu adevărat creștinească.

În Evanghelia după Sfântul Luca îngerul anunță astfel identitatea pruncului: „? iată vă vestesc bucurie mare, care va fi la tot poporul: Vi s-a născut astăzi Mântuitor ?”. (Lc 2,10-11). Prin urmare, în Pruncul dumnezeiesc s-a adeverit planul veșnic al lui Dumnezeu Întreit în Persoane: „Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-născut l-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (In 3,16).

Crăciunul este sărbătoarea întrupării mântuirii neamului omenesc ce se împlinește în actul pascal, adică al patimii, morții și Învierii Domnului.

*
*     *

Iubiți credincioși,

Scrisoarea apostolică Mane nobiscum, Domine a Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea adresată episcopilor, clerului și credincioșilor pentru Anul Euharistiei octombrie 2004 – octombrie 2005, ne propune angajarea în a mărturisi cu mai multă forță Euharistia – prezența lui Dumnezeu în lume.

Prin Euharistie se înțelege „Sacramentul instituit de Însuși Domnul nostru Isus Cristos, prin rugăciunea de mulțumire și de binecuvântare a pâinii și a vinului (cf. Lc 22, 19-20), acțiuni prin care a prefăcut pâinea și vinul în Trupul și Sângele Său, ca jertfă de mulțumire și recunoștință adusă Tatălui la Cina de Taină și pe Sfânta Cruce, spre răscumpărarea neamului omenesc”. [1]

Să nu ne fie frică să vorbim despre Dumnezeu și să aducem cu fruntea sus semnele credinței. Să promovăm „Cultura Euharistiei”, o cultură de dialog, care își are în ea forța și alimentul. Euharistia nu este numai expresie de comuniune în viața Bisericii, ea este și proiect de solidaritate pentru întreaga omenire. Biserica, în celebrarea euharistică, reînnoiește continuu conștiința sa că este „semn și instrument” nu numai al unirii intime cu Dumnezeu, ci și al unității întregului neam omenesc.

Creștinul care participă la Euharistie, adică la Sfânta Liturghie, învață de la ea să devină promotor de comuniune, de pace, de solidaritate, în toate circumstanțele vieții. Imaginea sfâșiată a lumii noastre, care a început noul mileniu cu spectrul terorismului și tragedia războiului, cheamă mai mult ca oricând pe creștini să trăiască Euharistia ca o mare școală de pace, unde se formează bărbați și femei. Aceștia, la diferite niveluri de responsabilități în viața socială, culturală, politică, devin creatori de dialog și de comuniune. Prin Euharistie, noi participăm împreună cu comunitatea de credincioși la moartea și la învierea lui Cristos, ne cufundăm împreună cu comunitatea în misterul de nepătruns al morții și învierii Sale.

Prin Sfânta Liturghie, nu se repetă ci, în mod tainic, mereu este reactualizată Jertfa lui Cristos, Trupul și Sângele Său devenind, astfel, o prezență reală, actuală și vie în noi, ca hrană sufletească sub forma Pâinii și a Vinului. Misterul de nepătruns care are loc prin cuvintele și puterea preotului: sub ochii noștri, Spiritul Sfânt transformă (transsubstanțiază) substanța pâinii și a vinului în substanța Trupului și a Sângelui lui Cristos, păstrându-le forma, lăsându-le, cu alte cuvinte, aceeași aparență. Realitatea acestei transsubstanțieri a fost confirmată prin numeroase miracole de natură să-i convingă de autenticitatea Prefacerii pe cei care se îndoiau”. [2]

Iubiți frați întru Cristos,

În acest an euharistic vă îndemn în mod special la împlinirea poruncii bisericești de a asculta Sfânta Liturghie în duminici și sărbători, și chiar mai des; vă îndemn la primirea cât mai deasă a Sfintei Euharistii, la adorarea lui Isus Cristos prezent în Sfânta Euharistie pe altarele noastre.

Trebuie să trăim în dragoste unii cu alții, căci prin Cristos toți suntem frați, toți suntem fii ai lui Dumnezeu. Să cântăm astăzi cântări de laudă Pruncului Isus care S-a născut pe pământ pentru mântuirea noastră, și să ne rugăm împreună ca Domnul păcii să facă pace în sufletele noastre, să facă pace între toate popoarele pământului, ca să ne izbăvim de războaie și de moarte și să putem cânta cu toții cântarea pe care o cântau îngerii la Betleem: „Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace între oameni bunăvoire. Amin”.

*
*     *

Cu aceste gânduri și părintească dragoste, adresez fiecăruia dintre Dumneavoastră, iubiți frați întru Cristos, slujitori ai sfintelor altare și frați creștini, sfinte bucurii din bucuria Nașterii Domnului, iar Preacurata Fecioara Maria, Mama lui Isus, să ne ia sub ocrotirea Sa maternă.

Vă dorim să petreceți Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului și ale Anului Nou 2005 cu sănătate și belșug de haruri cerești.

Harul Domnului Nostru Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Spiritului Sfânt să fie cu voi cu toți. Amin!

Cu arhierești binecuvântări,

Alexandru Mesian
Episcop de Lugoj

Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Nașterii Domnului, Anul Domnului 2004

[1] Tertulian Langa, Credo. Dicționar teologic creștin din perspectiva ecumenismului catolic, p. 93.
[2] Tertulian Langa, ibidem.