Mesajul Papei către Patriarhul ecumenic la sărbătoarea Sf. Andrei

Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
transmis Patriarhului ecumenic Bartolomeu I
cu ocazia sărbătorii Sf. Andrei, patronul Patriarhiei
30 noiembrie 2009

Cu mare bucurie mă adresez dumneavoastră, cu ocazia vizitei delegației condusă de veneratul meu frate, cardinalul Walter Kasper, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, căruia i-am încredințat misiunea de a vă transmite cele mai afectuoase salutări ale mele, în ziua sărbătorii sfântului Andrei, frate al sfântului Petru și patron al Patriarhiei Ecumenice.

În această împrejurare fericită, în care se comemorează nașterea la viața veșnică a apostolului Andrei, a cărui mărturie de credință în Domnul a culminat în martiriu, salut cu respect și Sfântul Sinod, clerul și pe toți credincioșii care, sub grija și conducerea dumneavoastră pastorală, continuă, chiar și în situații dificile, să mărturisească evanghelia lui Isus Cristos.
Amintirea martirilor îi face pe toți creștinii să dea mărturie despre propria credință în fața lumii. Această chemare este urgentă îndeosebi în timpul nostru, în care creștinismul trebuie să înfrunte provocări tot mai complexe. Mărturia creștinilor va fi desigur cu atât mai credibilă dacă toți cei care cred în Cristos vor fi „o singură inimă și un singur suflet” (Fap 4,32).

În ultimele decenii, Bisericile noastre s-au angajat cu sinceritate să parcurgă drumul se refacerea comuniunii depline și, deși încă nu am atins obiectivul nostru, au fost făcuți mulți pași, care ne-au permis să aprofundăm legăturile noastre. Prietenia noastră crescândă, respectul nostru reciproc, voința noastră de a ne întâlni și de a ne recunoaște unii pe alții ca frați în Cristos nu ar trebui să fie împiedicate de cei care rămân fixați în amintirea diferențelor istorice: asta îi împiedică pe ei să se deschidă Duhului Sfânt, care conduce Biserica și este capabil să transforme toate slăbiciunile umane în oportunități de bine.

Această deschidere a condus lucrarea Comisiei Mixte Internaționale pentru Dialogul Teologic, care și-a ținut a unsprezecea sesiune plenară în Cipru, luna trecută. Întâlnirea a fost caracterizată de un sens de angajare solemnă și de un sentiment afectuos de apropiere. Încă o dată exprim recunoștința mea sinceră față de Biserica din Cipru pentru primirea și ospitalitatea ei foarte generoase. Este izvor de mare încurajare faptul că, în pofida câtorva dificultăți și neînțelegeri, toate Bisericile participante la Comisia Internațională au exprimat propria intenție de a continua dialogul.

Tema sesiunii plenare, „Rolul episcopului de Roma în comuniunea Bisericii din primul mileniu”, este desigur complexă și va cere un studiu amplu și un dialog răbdător, dacă vrem să aspirăm la o integrare împărtășită de tradițiile din Orient și din Occident. Biserica catolică înțelege ministeriul petrin ca un dar al Domnului făcut Bisericii sale. Acest ministeriu nu trebuie să fie interpretat într-o perspectivă de putere, ci în cadrul unei ecleziologii de comuniune, ca slujire adusă unității în adevăr și în caritate. Episcopul Bisericii din Roma, care stă în fruntea carității (sfântul Ignațiu din Antiohia), este înțeles caServus servorum Dei (sfântul Grigore cel Mare). Deci, așa cum a scris veneratul meu predecesor, slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, și cum am repetat cu ocazia vizitei mele la Fanar în noiembrie 2006, e vorba de a căuta împreună, lăsându-ne inspirați de modelul din primul mileniu, formele în care ministeriul episcopului de Roma poate să realizeze o slujire de iubire recunoscută de toți (cf. Ut unum sint, nr. 95). Așadar, să-l rugăm pe Dumnezeu să ne binecuvânteze; fie ca Duhul Sfânt să ne conducă de-a lungul acestui drum dificil și totuși promițător.

În orice caz, în timp ce parcurgem acest drum spre comuniunea deplină, trebuie deja să oferim o mărturie comună, cooperând la slujirea umanității, îndeosebi în apărarea demnității persoanei umane, în afirmarea valorilor morale fundamentale, în promovarea dreptății și păcii și în a da răspuns la suferința care continuă să chinuiască lumea noastră, îndeosebi la foamete, la sărăcie, la analfabetism și la distribuirea nedreaptă a resurselor.

În afară de asta, Bisericile noastre pot să lucreze împreună pentru a atrage atenția cu privire la responsabilitatea umanității față de ocrotirea creației. În această privință, exprim încă o dată aprecierea mea față de numeroasele inițiative valoroase pe care dumneavoastră, sanctitate, le-a susținut și încurajat și care au dat mărturie față de darul creației. Recentul simpozion internațional despre „Religie, știință și ambient” dedicat fluviului Mississippi, și întâlnirile pe care le-ați avut în Statele Unite cu personalități ilustre din lumea politică, culturală și religioasă, sunt un exemplu al angajării dumneavoastră.

Sanctitate, în solemnitatea marelui apostol Andrei, doresc să exprim, dumneavoastră și Patriarhiei Ecumenice, stima mea plină de respect și apropierea mea spirituală, în timp ce înalț rugăciune pentru ca Dumnezeul unul și întreit să poată da binecuvântări îmbelșugate de har și lumină înaltului dumneavoastră ministeriu pentru binele Bisericii.

Cu aceste sentimente vă ofer o îmbrățișare fraternă în numele unicului nostru Domn Isus Cristos, reînnoind rugăciunea mea pentru ca pacea și harul Domnului nostru să poată fi cu dumneavoastră, sanctitate, și cu toți cei care sunt încredințați conducerii dumneavoastră pastorale eminente.