Mesajul Papei adresat COP26

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat COP26
29 octombrie 2021, Casina Pio IV

Excelenței Sale dl. Alok Sharma

președinte al COP26, a douăzeci și șasea sesiune a Conferinței statelor parte la Convenția-Cadru a Națiunilor Unite despre schimbările climatice (Glasgow, 31 octombrie – 12 noiembrie 2021)

Excelență,

În timp ce începe Conferința de la Glasgow, suntem toți conștienți că ea are misiunea importantă de a arăta întregii comunități internaționale dacă realmente subzistă voința politică de a destina cu onestitate, responsabilitate și curaj resurse umane, financiare și tehnologice mai mari pentru a îmblânzi efectele negative ale schimbării climatice, precum și pentru a ajuta populațiile mai sărace și vulnerabile, care sunt cele care suferă mai mult[1].

Însă, în fața noastră, este mai mult: de fapt, această misiune va trebuie să fie desfășurată în apogeul unei pandemii care de aproape doi ani biciuiește omenirea noastră. Alături de adevăratele drame pe care le-a adus Covid-19, pandemia ne învață și că nu avem alternative: vom reuși s-o învingem numai dacă toți împreună vom lua parte la această provocare. Toate acestea, știm bine, cer o colaborare profundă și solidară între toate popoarele lumii.

A existat o perioadă înainte de pandemie; ea va fi în mod inevitabil diferită de perioada de după pandemie pe care trebuie s-o construim, împreună, inspirându-ne din greșelile făcute în trecut.

Discurs analog se poate face în contrastarea problemei globale a schimbării climatice. Nu avem alternative. Putem obține obiectivele scrise în Acordul de la Paris numai dacă se va acționa în manieră coordonată și responsabilă. Sunt obiective ambițioase, dar care nu pot fi amânate. Astăzi aceste decizii vă revin vouă.

COP26 poate și trebuie să contribuie activ la această construire conștiincioasă a unui viitor în care comportamentele zilnice și investițiile economico-financiare să poată salvgarda realmente condițiile unei vieți demne a omenirii de astăzi și de mâine într-o planetă „sănătoasă”.

Este vorba de o schimbare de epocă, de o provocare de civilizație pentru care este nevoie de angajarea tuturor și îndeosebi a țărilor cu capacități mai mari, care trebuie să asume un rol conducător în domeniul finanțelor climatice, al decarbonizării sistemului economic și a vieții persoanelor, al promovării unei economii circulare, al susținerii date țărilor mai vulnerabile pentru activitățile de adaptare la impactele schimbării climatice și de răspuns la pierderile și la daunele care derivă din acest fenomen.

Din partea sa, Sfântul Scaun, așa cum am indicat la High Level Virtual Climate Ambition Summit din 12 decembrie 2020, a adoptat o strategie de reducere la zero a emisiilor nete (net-zero emission) care se mișcă pe două planuri: 1) angajarea statului Cetatea Vaticanului de a dobândi acest obiectiv până în 2050; 2) angajarea Sfântului Scaun de a promova o educație la ecologia integrală, conștient că măsurile politice, tehnice și operative trebuie să se unească într-un proces educativ care, mai ales în rândul tinerilor, să promoveze noi stiluri de viață și să favorizeze un model cultural de dezvoltare și de sustenabilitate centrat pe fraternitate și pe alianța dintre ființa umană și ambientul natural. Din aceste angajări s-au născut mii de inițiative în toată lumea.

Și în această perspectivă, la 4 octombrie, am avut plăcerea de a mă reuni cu diferiți lideri religioși și oameni de știință pentru a semna un Apel Comun în vederea lui COP-26. Cu acea ocazie, am auzit voci ale reprezentanților atâtor credințe și tradiții spirituale, ale atâtor culturi și domenii științifice. Voci diferite și cu sensibilități diferite. Însă ceea ce s-a putut observa clar era o convergență puternică a tuturor în angajarea în fața necesității urgente de a demara o schimbare de direcție capabilă să treacă în mod hotărât și convins de la „cultura rebutului” prevalentă în societatea noastră la o „cultură a îngrijirii” casei noastre comune și a celor care locuiesc în ea sau vor locui în ea.

Rănile aduse omenirii de pandemia de Covid-19 și de fenomenul schimbării climatice sunt comparabile cu cele care derivă dintr-un conflict global. La fel ca după al Doilea Război Mondial, este necesar ca astăzi întreaga comunitate internațională să pună ca prioritate realizarea de acțiuni colegiale, solidare și clarvăzătoare.

Avem nevoie de speranță și de curaj. Omenirea are mijloacele pentru a înfrunta această transformare care cere o adevărată convertire, individuală dar și comunitară, și voința hotărâtă de a întreprinde acest drum. Este vorba de tranziția spre un model de dezvoltare mai integral și integrant, întemeiat pe solidaritate și pe responsabilitate; o tranziție în timpul căreia vor trebui luate în considerare cu atenție și efectele pe care ea le va avea asupra lumii muncii.

În această perspectivă, o grijă deosebită trebuie îndreptată spre populațiile mai vulnerabile, spre care a fost formată o „datorie ecologică”, legată fie cu dezechilibre comerciale cu consecințe în domeniul ambiental, fie cu folosirea disproporționată a resurselor naturale ale țării proprii și ale altor țări[2]. Nu putem nega asta.

„Datoria ecologică” amintește, în anumite privințe, problema datoriei externe, a cărei presiune împiedică adesea dezvoltarea popoarelor[3]. Perioada post-pandemie poate și trebuie să repornească ținând cont de toate aceste aspecte, legate și cu demararea de proceduri atente negociate de iertare a datoriei externe asociate cu o structurare economică mai sustenabilă și dreaptă, menită să susțină urgența climatică. Este „necesar ca țările dezvoltate să contribuie la rezolvarea datoriei [ecologice] limitând în mod important consumul de energie nerenovabilă și aducând resurse țărilor mai nevoiașe pentru a promova politici și programe de dezvoltare sustenabilă”[4]. O dezvoltare la care, în sfârșit, pot să participe toți.

Din păcate trebuie să constatăm cu amărăciune cât de departe suntem de la obținerea obiectivelor dorite pentru a contrasta schimbarea climatică. Trebuie spus cu onestitate: nu ne putem permite asta! În diferite momente, în vederea lui COP26, a reieșit cu claritate că nu mai este timp pentru a aștepta; de acum sunt prea multe fețele umane suferinde de această criză climatică: în afară de impactele sale tot mai frecvente și intense asupra vieții zilnice a numeroase persoane, mai ales a populațiilor mai vulnerabile, ne dăm seama că ea a devenit și o criză a drepturilor copiilor și că, în viitor scurt, migranții ambientali vor fi mai numeroși decât refugiații conflictelor. Trebuie acționat cu urgență, curaj și responsabilitate. Trebuie acționat și pentru a pregăti un viitor în care omenirea să fie în măsură să se îngrijească de ea însăși și de natură.

Tinerii, care în acești ultimi ani ne cer cu insistență să acționăm, nu vor avea o planetă diferită de aceea pe care noi le-o lăsăm lor, de aceea pe care vor putea s-o primească în funcție de alegerile noastre concrete de astăzi. Acesta este momentul deciziei care să le dea lor motive de încredere în viitor.

Aș fi voit să fiu prezent cu voi, dar n-a fost posibil. Însă vă însoțesc cu rugăciunea în aceste alegeri importante.

Primiți, domnule președinte, salutul meu cel mai viu și cordial.

Note:
[1] Cf. Video-mesaj adresat Întâlnirii despre climă, New York, 23 septembrie 2019.
[2] Scrisoarea enciclică Laudato si’, 51.
[3] Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, 126.
[4] Scrisoarea enciclică Laudato si’, 52.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.10.2021
Publicarea pe acest sit: 02.11.2021
Etichete:

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.