Mesajul Papei adresat Congresului Mondial al Educației Catolice

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat Congresului Mondial al Educației Catolice
Vatican, 3 decembrie 2022

Domnului Philippe Richard,
secretar general
al Oficiului Internațional al Educației Catolice (OIEC)

Domnule secretar general,

Răspund cu plăcere la cererea dumneavoastră de a mă uni la congresul promovat de Oficiul Internațional al Educației Catolice, care se ține la Marseille de la 1 la 3 decembrie, și la care participă exponenți din acest domeniu esențial al vieții Bisericii, veniți din toate părțile lumii.

Pentru societate, educația este cu siguranță o datorie inevitabilă și, în multe cazuri, o provocare urgentă. În afară de asta, pentru creștin este o formă de participare la funcția profetică pe care Isus a lăsat-o Bisericii sale. De aceea, atunci când ne apropiem de educație, nu putem s-o facem gândind la ceva pur și simplu uman și centrând problema pe programe, abilitări, resurse, domenii de receptare, pentru că vocația creștine ne cere să dăm glas unui Cuvânt care nu este al nostru, care ne depășește, care ne transcende.

În mod logic învățământul din școala catolică nu se limitează la chestiuni confesionale și conținuturile sunt deschise tuturor ramurilor științei și oricărei persoane care caută acest tip de instruire. Totuși, așa cum spunem că activitatea școlii nu se poate reduce la a împărți materii, ci trebuie să formeze și persoane în integritatea lor, tot așa, vorbind despre școala catolică, este la fel de necesară această componentă profetică, ce dă omului capacitatea nu numai de a dobândi unele cunoștințe, ci și de a se cunoaște pe sine însuși și de a se recunoaște ca o ființă capabilă să iubească și să fie iubită.

Cu asta nu vorbim despre prozelitism, și cu atât mai puțin să excludem din școlile noastre pe cei care nu gândesc ca noi. Ceea ce vreau să spune este că școala în ansamblul său trebuie să se configureze ca o lecție de viață în care să se integreze diferite elemente, în colaborare intimă cu alte instanțe, precum familia și societatea. În acest mod, identitatea școlilor noastre va reuși să se facă prezentă în cotidian, în imperceptibil și în trăire, să stabilească un dialog, să fie un cuvânt care poate interpela persoanele de credință și în același timp poate crea punți de dialog cu necredincioșii.

Marea întrebare este: cum se reușește a face în așa fel încât școala catolică să fie realmente ceea ce Domnul îi cere să fie? Mi se pare că răspunsul este în Isus însuși. Să privim cum el a fost trimis și cum îi trimite pe discipolii săi; cum el învață și cum le cere să învețe. Primul lucru pe care-l vedem este că trimiterea sa este în același timp un act de iubire și de ascultare. Și așa îi trimite pe discipolii săi ca membre ai trupului său, pentru ca, fiecare după propria vocație, să facă transparent mesajul pe care el vrea să-l transmită, acolo unde vrea să ajungă. De aceea, prima noastră caracteristică se naște din comuniune. Lecțiile noastre nu sunt monade, școlile noastre nu sunt compartimente etanșe. Fiecare dintre noi, și fiecare activitate a noastră, este în comuniune cu Dumnezeu care ne trimite, cu Biserica universală și locală, într-un proiect comun care ne depășește și ne transcende, în slujba omenirii. Această lecție va da, și celui care nu este creștin, certitudinea că nu mergem singuri, pentru că trăim într-o familie, într-o societate, suntem coresponsabili, lucrăm împreună pentru un bine comun, în pofida diferențelor noastre.

A doua caracteristică pe care o putem trata astăzi este că suntem pe cale, în mișcare. Isus merge mereu și îi îndeamnă pe discipolii săi să facă același lucru, și chiar le poruncește să meargă înaintea lui. Le cere să meargă în întâmpinare, să ajungă la marginile pământului. De aceea școala catolică trebuie să primească în inițiativele sale problematicile sociale, în cadru local și universal, trebuie să învețe și, în acest proces de însușire, trebuie să învețe la deschiderea minții la noi situații și la noi concepte, să meargă împreună fără a exclude pe nimeni, să stabilească puncte de întâlnire și să adapteze limbajul pentru ca să fie capabilă să capteze atenția celui care este mai departe. Voi îmi veți spune desigur că toate acestea sunt necesare pentru a da cea mai bună formare posibilă elevilor noștri, dar sunt necesare și pentru a face din ei bărbați și femei care să nu se mulțumească să acumuleze simple cunoștințe, și pentru a face în așa fel încât această doctrină să le permită să dobândească acea înțelepciune despre care vorbește Sfântul Benedict, care să-i facă să crească ei și să-i facă să crească pe ceilalți, acolo unde Domnul îi trimite.

Toate acestea presupun o muncă artizanală pe care n-o putem realiza fără ajutorul lui Dumnezeu și fără sprijinul tuturor; de aceea să cerem puterea Duhului Celui Înviat, împărțitorul oricărui dar. Ca să lumineze lucrările voastre și să vă dea acea știință care se ridică de la realitățile umane până ajunge la cunoașterea sublimă a lui Dumnezeu.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 03.12.2022
Publicarea pe acest sit: 03.12.2022
Etichete:

Comentariile sunt închise.