Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului

A XXIII-a Zi Mondială a Tineretului

Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului
15-20 iulie 2008

Dragi tineri,

1. Cea de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului

Îmi amintesc mereu cu mare bucurie de diferitele momente petrecute împreună la Köln, în august 2005. La sfârșitul acelei neuitate manifestări de credință și de entuziasm, care rămâne imprimată în spiritul meu și în inima mea, v-am dat întâlnire pentru următoarea întâlnire care va avea loc la Sydney, în anul 2008. Va fi Cea de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului și va avea ca temă „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veți primi o putere și îmi veți martori” (Fap 1,8). Firul conducător al pregătirii spirituale pentru întâlnirea de la Sydney este Duhul Sfânt și misiunea. Dacă în anul 2006 ne-am oprit să medităm asupra Duhului Sfânt ca Duh al adevărului, în anul 2007 încercăm să-l descoperim mai profund ca Duh al iubirii, pentru a porni apoi la drum spre Ziua Mondială a Tineretului 2008, reflectând asupra Duhului tăriei și mărturiei, care ne dă curajul de a trăi evanghelia și îndrăzneala de o proclama. De aceea devine fundamental ca fiecare dintre voi, tineri, în comunitatea și cu educatorii săi, să poată reflecta asupra acestui protagonist al istoriei mântuirii care este Duhul Sfânt sau Duhul lui Isus, pentru a ajunge la scopuri înalte: a recunoaște adevărata identitate a Duhului înainte de toate ascultând cuvântul lui Dumnezeu în revelația Bibliei; a conștientiza clar prezența sa continuă, activă în viața Bisericii, îndeosebi redescoperind că Duhul Sfânt este ca un „suflet”, respirație vitală a propriei vieți creștine, grație sacramentelor inițierii creștine – Botezul, Mirul și Euharistia; a deveni astfel capabil de a maturiza o înțelegere a lui Isus tot mai aprofundată și bucuroasă și, în același timp, de a realiza o actualizare eficace a evangheliei în zorii celui de-al treilea mileniu. Cu bucurie vă ofer cu acest mesaj o schiță de meditație care trebuie aprofundată de-a lungul acestui an de pregătire, după care trebuie verificată calitatea credinței voastre în Duhul Sfânt, regăsită dacă s-a pierdut, întărită dacă a slăbit, gustată ca o companie a Tatălui și a Fiului Isus Cristos, grație tocmai operei indispensabile a Duhului Sfânt. Nu uitați niciodată că Biserica, ba chiar omenirea însăși, aceea care este în jurul vostru și care vă așteaptă în viitorul vostru, dorește mult de la voi, tinerilor, pentru că aveți în voi darul suprem al Tatălui, pe Duhul lui Isus.

2. Promisiunea Duhului Sfânt în Biblie

Ascultarea atentă a cuvântului lui Dumnezeu cu privire la misterul și la opera Duhului Sfânt ne deschide la cunoștințe mari și stimulante pe care le rezum în următoarele puncte. Cu puțin înainte de înălțarea sa la cer, Isus a spus discipolilor: „Eu trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis” (Lc 24,49). Acest lucru s-a realizat în ziua de Rusalii, când ei erau adunați în rugăciune în Cenacol împreună cu Fecioara Maria. Revărsarea Duhului Sfânt asupra Bisericii care se năștea a fost împlinirea unei promisiuni a lui Dumnezeu mult mai vechi, vestită și pregătită în tot Vechiul Testament.

De fapt, încă din primele pagini Biblia evocă duhul lui Dumnezeu ca o suflare care „plutea deasupra apelor” (cf. Gen 1,2) și precizează că Dumnezeu a suflat în nările omului o suflare de viață (cf. Gen 2,7), revărsând astfel în el viața însăși. După păcatul strămoșesc, duhul dătător de viață al lui Dumnezeu se va manifesta de mai multe ori în istoria oamenilor, ridicând profeți pentru a stimula poporul ales să se întoarcă la Dumnezeu și să respecte cu fidelitate poruncile. În celebra viziune a profetului Ezechiel, Dumnezeu readuce la viață cu duhul său poporul lui Israel, prefigurat de acele „oase uscate” (cf. Ez 37,1-14). Ioel profețește o „revărsare a duhului” asupra întregului popor, fără nici o excepție: „După aceasta – scrie autorul sacru – eu voi revărsa duhul meu asupra fiecărui om… Chiar și asupra sclavilor și sclavelor, în zilele acelea, voi revărsa duhul meu” (3,1-2).

La „plinirea timpului” (cf. Gal 4,4), îngerul Domnului îi vestește Fecioarei din Nazaret că Duhul Sfânt, „puterea Celui Preaînalt”, va coborî și o va umbri. Cel pe care ea îl va naște va fi deci sfânt și se va numi Fiul lui Dumnezeu (cf. Lc 1,35). Conform expresiei profetului Isaia, Mesia va fi cel asupra căruia se va așeza Duhul Domnului (cf. 11,1-2; 42,1). Tocmai această profeție a reluat-o Isus la începutul activității sale publice în sinagoga din Nazaret: „Duhul Domnului – a spus el în uimirea celor prezenți – este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc 4,18-19; cf. Is 61,1-2). Adresându-se celor prezenți, va referi sieși aceste cuvinte profetice afirmând: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați ascultat-o cu urechile voastre” (Lc 4,21). De asemenea, înainte de moartea sa pe cruce, va vesti de mai multe ori discipolilor venirea Duhului Sfânt, „Mângâietorul”, a cărui misiune va fi aceea de a da mărturie despre el și de a-i asista pe credincioși, învățându-i și conducându-i la tot Adevărul (cf. In 14,16-17.25-26; 15,26; 16,13).

3. Rusaliile, punct de pornire pentru misiunea Bisericii

În seara zilei învierii sale, Isus, apărând discipolilor, „a suflat asupra lor și a spus: Primiți pe Duhul Sfânt” (In 20,22). Cu și mai mare forță Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor în ziua de Rusalii: „Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet – se citește în Faptele Apostolilor -, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei” (2,2-3).

Duhul Sfânt i-a reînnoit interior pe apostoli, îmbrăcându-i cu o putere care i-a făcut îndrăzneți în a vesti fără frică: „Cristos a murit și a înviat!”. Liberi de orice teamă, ei au început să vorbească în mod deschis (cf. Fap 2,29; 4,13; 4,29.31). Din pescari înfricoșați au devenit propovăduitori curajoși ai evangheliei. Nici măcar dușmanii lor nu reușeau să înțeleagă cum niște oameni „fără învățătură și necunoscători” (cf. Fap 4,13) erau în stare să arate un asemenea curaj și să îndure opozițiile, suferințele și persecuțiile cu bucurie. Nimic nu-i putea opri. Celor care încercau să-i reducă la tăcere ei le răspundeau: „Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit” (Fap 4,20). Astfel s-a născut Biserica. Din ziua de Rusalii ea nu a încetat să răspândească vestea bună „până la marginile pământului” (Fap 1,18).

4. Duhul Sfânt, sufletul Bisericii și principiu de comuniune

Dar pentru a înțelege misiunea Bisericii trebuie să ne întoarcem în Cenacol unde discipolii au rămas împreună (cf. Lc 24,49), rugându-se împreună cu Maria, „Mama”, în așteptarea Duhului promis. Din această icoană a Bisericii care se năștea fiecare comunitate creștină trebuie să se inspire în mod constant. Rodnicia apostolică și misionară nu este îndeosebi rezultatul programelor și metodelor pastorale elaborate cu înțelepciune și „eficiente”, ci este rodul rugăciunii comunitare neîntrerupte (cf. Paul al VI-lea, Exortația apostolică Evangelii nuntiandi, 75). Eficacitatea misiunii mai presupune să fie unite comunitățile, adică să aibă „o singură inimă și un singur suflet” (cf. Fap 4,32) și să fie dispuse să mărturisească iubirea și bucuria pe care Duhul le revarsă în inimile credincioșilor (cf. Fap 2,42). Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea a scris că înainte de a fi acțiune, misiunea Bisericii este mărturie și iradiere (cf. Enciclica Redemptoris missio, 26). Așa se întâmpla la începutul creștinismului, atunci când păgânii, scrie Tertulian, se converteau văzând iubirea care domnea printre creștini: „Vezi – spun – cum se iubesc între ei” (cf. Apologeticul, 39 § 7).

Încheind această privire rapidă a cuvântului lui Dumnezeu în Biblie, vă invit să observați că Duhul Sfânt este darul cel mai înalt al lui Dumnezeu dat omului, deci mărturia supremă a iubirii sale față de noi, o iubire care se exprimă concret ca un „da spus vieții” pe care Dumnezeu îl vrea pentru orice creatură a sa. Acest „da spus vieții” are forma sa deplină în Isus din Nazaret și în victoria sa asupra răului prin intermediul răscumpărării. În acest sens să nu uităm niciodată că evanghelia lui Isus, tocmai în virtutea Duhului, nu se reduce la o simplă constatare, ci vrea să devină „veste bună pentru săraci, eliberare pentru prizonieri, vedere pentru orbi…”. Este ceea ce s-a manifestat cu vigoare în ziua de Rusalii, devenind har și îndatorire a Bisericii față de lume, misiunea sa prioritară.

Noi suntem roadele acestei misiuni a Bisericii prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi purtăm înlăuntrul nostru acel sigiliu al iubirii Tatălui în Isus Cristos care este Duhul Sfânt. Să nu uităm niciodată aceasta, pentru că Duhul Domnului ne amintește mereu de fiecare și vrea, îndeosebi prin intermediul vostru, al tinerilor, să ridice în lume vântul și focul unor noi Rusalii.

5. Duhul Sfânt „Învățător interior”

Dragi tineri, așadar Duhul Sfânt continuă și astăzi să acționeze cu putere în Biserică și roadele sale sunt îmbelșugate în măsura în care suntem dispuși să ne deschidem forței sale reînnoitoare. Pentru aceasta este important ca fiecare dintre noi să-l cunoască, să intre în raport cu el și să se lase condus de el. Dar în acest moment apare desigur o întrebare: cine este pentru mine Duhul Sfânt? De fapt, nu sunt puțini creștinii pentru care el continuă să fie „marele necunoscut”. Iată de ce, pregătindu-ne pentru apropiata Zi Mondială a Tineretului, am voit să vă invit să aprofundați cunoașterea personală a Duhului Sfânt. În mărturisirea noastră de credință proclamăm: „Cred în Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul care de la Tatăl și de la Fiul purcede” (Simbolul de la Niceea-Constantinopol). Da, Duhul Sfânt, Duh de iubire a Tatălui și a Fiului, este izvor de viață care ne sfințește, „pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5,5). Totuși nu este suficient să-l cunoaștem; trebuie să-l primim ca pe o călăuză a sufletelor noastre, ca pe un „învățător interior” care ne introduce în misterul trinitar, pentru că numai el poate să ne deschidă la credință și să ne permită să o trăim în fiecare zi în mod deplin. El ne îndreaptă spre ceilalți, aprinde în noi focul iubirii, ne face misionari ai carității lui Dumnezeu.

Știu bine cât de mult voi, tinerilor, purtați în inimă mare stimă și iubire față de Isus, cum doriți să-l întâlniți și să vorbiți cu el. Ei bine, amintiți-vă că tocmai prezența Duhului în noi atestă, constituie și construiește persoana noastră după însăși persoana lui Isus răstignit și înviat. Așadar, să devenim familiali ai Duhului Sfânt, pentru a fi familiali ai lui Isus.

6. Sacramentele Mirului și Euharistiei

Dar – veți spune – cum putem să ne lăsăm reînnoiți de Duhul Sfânt și să creștem în viața noastră spirituală? Răspunsul – îl știți – este: se poate aceasta prin intermediul sacramentelor, deoarece credința se naște și se întărește în noi grație sacramentelor, înainte de toate a sacramentelor inițierii creștine: Botezul, Mirul și Euharistia, care sunt complementare și indisolubile (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1285). Acest adevăr despre cele trei sacramente care sunt la începutul existenței noastre creștine este neglijat probabil în viața de credință a multor creștini, pentru care ele sunt gesturi făcute în trecut fără incidență reală asupra zilei de azi, ca niște rădăcini fără limfă vitală. Se întâmplă că, după ce au primit Mirul, diferiți tineri să se îndepărteze de viața de credință. Și există și tineri care nici măcar nu primesc acest sacrament. Și totuși, cu sacramentele Botezului, Mirului și apoi, în mod continuu, al Euharistiei Duhul Sfânt ne face fii ai Tatălui, frați ai lui Isus, membri ai Bisericii sale, capabili de o adevărată mărturie dată evangheliei, roditori de bucuria credinței.

De aceea vă invit să reflectați la ceea ce vă scriu aici. Astăzi este deosebit de importat de redescoperit sacramentul Mirului și de a-i regăsi valoarea pentru creșterea noastră spirituală. Cine a primit sacramentele Botezului și Mirului să-și amintească de faptul că a devenit „templu al Duhului”: Dumnezeu locuiește în el. Să fie mereu conștient de acest lucru și să facă în așa fel încât comoara care este în el să aducă roade de sfințenie. Cine este botezat, dar încă nu a primit sacramentul Mirului, să se pregătească să-l primească știind că astfel va deveni un creștin „împlinit”, deoarece Mirul perfecționează harul baptismal (cf. CBC, 1302-1304).

Mirul ne dăruiește o putere specială pentru a-l mărturisi și a-l preamări pe Dumnezeu cu toată viața noastră (cf. Rom 12,1); ne face în mod intim conștienți de apartenența noastră la Biserică, „trupul lui Cristos”, ale cărui mădulare vii suntem cu toții, solidare unele cu altele (cf. 1Cor 12,12-25). Lăsându-se condus de Duhul Sfânt, orice botezat poate să contribuie la edificarea Bisericii grație carismelor pe care el le dăruiește, deoarece „fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele tuturor” (1Cor 12,7). Și atunci când Duhul acționează, aduce în suflet roadele sale care sunt „iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea” (Gal 5,22). Acelora dintre voi care încă nu au primit sacramentul Mirului le adresez invitația cordială să se pregătească pentru a-l primi, cerând ajutorul preoților. Este o ocazie specială de har pe care Domnul v-o oferă: n-o lăsați să vă scape!

Aici aș vrea să adaug un cuvânt despre Euharistie. Pentru a crește în viața creștină, este necesar să ne hrănim cu trupul și sângele lui Cristos: de fapt, suntem botezați și miruiți în vederea Euharistiei (cf. CBC, 1322; Exortația apostolică Sacramentum caritatis, 17). „Izvor și culme” a vieții ecleziale, Euharistia înseamnă „Rusalii perpetue”, deoarece de fiecare dată când celebrăm sfânta Liturghie îl primim pe Duhul Sfânt care ne unește mai profund cu Cristos și în el ne transformă. Dragi tineri, dacă veți participa frecvent la celebrarea euharistică, dacă veți consacra un pic din timpul vostru pentru adorația preasfântului sacrament, din izvorul iubirii, care este Euharistia, vă va veni acea hotărâre bucuroasă de a vă dedica viața urmării evangheliei. În același timp veți experimenta că acolo unde nu ajung forțele noastre, Duhul Sfânt ne transformă, ne umple cu forța sa și ne face martori plini de ardoarea misionară a lui Cristos înviat.

7. Necesitatea și urgența misiunii

Mulți tineri privesc la viața lor cu neliniște și își pun atâtea întrebări cu privire la viitor. Ei se întreabă îngrijorați: Cum să ne inserăm într-o lume marcată de numeroase și grave nedreptăți și suferințe? Cum să reacționăm la egoismul și la violența care uneori par să prevaleze? Cum să dăm sens deplin vieții? Cum să contribuim pentru ca roadele Duhului pe care le-am amintit mai sus, „iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea” (nr. 6) să inunde această lume rănită și fragilă, lumea tinerilor înainte de toate? În ce condiții Duhul dătător de viață de la prima creație și mai ales de la a doua creație sau răscumpărare poate să devină sufletul nou al omenirii? Să nu uităm: cu cât este mai mare darul lui Dumnezeu – și cel al Duhului lui Isus este maximul – pe atât de mare este necesitatea lumii de a-l primi și deci mare și pasionantă este misiunea Bisericii de a da mărturie credibilă despre acesta. Și voi, tinerilor, cu Ziua Mondială a Tineretului, în mod sigur atestați voința de a participa la această misiune. În acest sens, mă simt obligat, dragi tineri, să vă amintesc aici câteva adevăruri de referință asupra cărora să meditați. Încă o dată vă repet că numai Cristos poate să umple aspirațiile cele mai intime ale inimii omului; numai el este capabil să umanizeze omenirea și să o conducă la „divinizarea” sa. Cu puterea Duhului său el revarsă în noi caritatea divină, care ne face capabili să-l iubim pe aproapele și pregătiți să ne punem în slujirea sa. Duhul Sfânt luminează, revelându-l pe Cristos răstignit și înviat, ne arată calea pentru a deveni mai asemenea cu el, adică pentru a fi „expresie și instrument al iubirii care provine din el” (Enciclica Deus caritas est, 33). Și cine se lasă condus de Duhul Sfânt înțelege că a fi în slujba evangheliei nu este o opțiune facultativă, deoarece își dă seama cât de urgent este a transmite și altora această veste bună. Totuși, trebuie amintit iarăși, putem fi martori ai lui Cristos numai dacă ne lăsăm conduși de Duhul Sfânt, care este „agentul principal al evanghelizării” (cf. Evangelii nuntiandi, 75) și „protagonistul misiunii” (cf. Redeptoris missio, 21). Dragi tineri, așa cum au afirmat de mai multe ori venerații mei predecesori Paul al VI-lea și Ioan Paul al II-lea, a vesti evanghelia și a mărturisi credința sunt astăzi mai necesare ca niciodată (cf. Redemptoris missio, 1).

Vreunul crede că a prezenta comoara prețioasă a credinței persoanelor care nu o împărtășesc înseamnă a fi intoleranți față de ei, dar nu este așa, pentru că a-l propune pe Cristos nu înseamnă a-l impune (cf. Evangelii nuntiandi, 80). De altfel, acum două mii de ani doisprezece apostoli și-au dat viața pentru ca Isus Cristos să fie cunoscut și iubit. De atunci, evanghelia continuă de-a lungul secolelor să se răspândească grație bărbaților și femeilor animați de același zel misionar. Prin urmare, și astăzi este nevoie de discipoli ai lui Cristos care să nu precupețească timp și energii pentru a sluji evanghelia. Este nevoie de tineri care să lase să ardă înlăuntrul lor iubirea lui Dumnezeu și să răspundă cu generozitate la apelul său urgent, așa cum au făcut atâția tineri fericiți și sfinți din trecut și chiar din timpurile apropiate de noi. Îndeosebi, vă asigur că Duhului lui Isus vă invită astăzi pe voi, tinerilor, să fiți purtători ai veștii bune a lui Isus celor de vârsta voastră. Efortul neîndoielnic al adulților de a întâlni în manieră comprehensibilă și convingătoare lumea tinerilor poate fi un semn cu care Duhul Sfânt vrea să vă facă pe voi, tinerilor, să luați asupra voastră această misiune. Voi cunoașteți idealurile, limbajele, și chiar rănile, așteptările și în același timp voința de bine a celor de vârsta voastră. Se deschide spre voi lumea vastă a afectelor, a muncii, a formării, a așteptării, a suferinței tinerești… Fiecare dintre voi să aibă curajul de a promite Duhului Sfânt că va aduce un tânăr la Isus Cristos, în modul pe care-l consideră mai bun, știind „să dea cont de speranța care este în el, cu dulceață” (cf. 1Pt 3,15).

Însă pentru a atinge acest scop, dragi prieteni, fiți sfinți, fiți misionari, pentru că niciodată nu se poate despărți sfințenia de misiune (cf. Redemptoris missio, 90). Nu vă fie frică să deveniți misionari sfinți ca Francisc Xaveriu, care a străbătut Extremul Orient anunțând vestea cea bună până la epuizarea forțelor, sau ca sfânta Tereza a Pruncului Isus, care a fost misionară deși nu a părăsit Carmelul: amândoi sunt „patroni ai misiunilor”. Fiți gata să puneți în joc viața voastră pentru a lumina lumea cu adevărul lui Cristos; pentru a răspunde cu iubire la ură și la disprețul vieții; pentru a proclama speranța lui Cristos înviat în orice colț al pământului.

8. A invoca „noi Rusalii” asupra lumii

Dragi tineri, vă aștept în număr mare în iulie 2008 la Sydney. Va fi o ocazie providențială pentru a experimenta pe deplin puterea Duhului Sfânt. Veniți în număr mare, pentru a fi semn de speranță și sprijin prețios pentru comunitățile din Biserica din Australia care se pregătesc să vă primească. Pentru tinerii din țara care ne va găzdui va fi o oportunitate excepțională de a vesti frumusețea și bucuria evangheliei unei societăți în multe privințe secularizată. Australia, ca întreaga Oceanie, are nevoie să redescopere rădăcinile sale creștine. În exortația apostolică postsinodală Ecclesia in Oceania Ioan Paul al II-lea scria: „Cu puterea Duhului Sfânt, Biserica din Oceania se pregătește pentru o nouă evanghelizare a popoarelor care astăzi sunt înfometate de Cristos… Noua evanghelizare este o prioritate pentru Biserica din Oceania” (nr. 18).

Vă invit să dedicați timp rugăciunii și formării voastre spirituale în această ultimă bucată a drumului care ne conduce la Cea de-a XXIII-a Zi Mondială a Tineretului, pentru ca la Sydney să puteți reînnoi promisiunile de la Botezul și de la Mirul vostru. Împreună îl vom invoca pe Duhul Sfânt, cerând cu încredere de la Dumnezeu darul unor Rusalii reînnoite pentru Biserică și pentru omenirea din cel de-al treilea mileniu. Maria, unită în rugăciune cu apostolii în Cenacol, să vă însoțească în timpul acestor luni și să dobândească pentru toți tinerii creștini o nouă revărsare a Duhului Sfânt care să le înflăcăreze inimile.

Amintiți-vă: Biserica are încredere în voi! Noi, păstorii, îndeosebi, ne rugăm să-l iubiți și să faceți să fie iubit tot mai mult Isus și să-l urmați cu fidelitate. Cu aceste sentimente vă binecuvântez pe toți cu mare afecțiune.

Lorenzago, 20 iulie 2007

Benedict al XVI-lea