Mesaj comun pentru ocrotirea creației
Timp de mai bine de un an, am experimentat cu toții efectele devastatoare ale unei pandemii globale – noi toți, săraci ori bogați, slabi ori puternici. Unii au fost mai protejați sau mai vulnerabili decât alții, dar răspândirea rapidă a infecției ne-a arătat că am depins unii de ceilalți în eforturile noastre de a rămâne în siguranță. Ne-am dat seama că, în fața acestei calamități la nivel mondial, nimeni nu este în siguranță până când fiecare este în siguranță, că acțiunile noastre ne afectează cu adevărat unii pe alții și că ceea ce facem astăzi afectează ceea ce se întâmplă mâine.
Acestea nu sunt lecții noi, dar a trebuit să le înfruntăm din nou. Să nu pierdem acest moment. Trebuie să decidem ce fel de lume vrem să lăsăm generațiilor viitoare. Dumnezeu poruncește: „Alege viața ca să trăiești tu și descendența ta” (Deut 30,19). Trebuie să alegem să trăim în mod diferit; trebuie să alegem viața.
Luna septembrie este sărbătorită de mulți creștini ca timp al Creației, o oportunitate pentru rugăciune și grijă față de creația lui Dumnezeu. În timp ce liderii mondiali se pregătesc să se întâlnească în noiembrie la Glasgow pentru a discuta despre viitorul planetei noastre, ne rugăm pentru ei și luăm în considerare alegerile pe care trebuie să le facem cu toții. În consecință, în calitate de conducători ai Bisericilor noastre, vă chemăm pe toți, indiferent de credința ori viziunea pe care o aveți asupra lumii, să vă străduiți să ascultați strigătul pământului și al oamenilor săraci, să vă examinați comportamentul și să vă faceți sacrificii semnificative din dragoste față de pământul pe care Dumnezeu ni l-a dat.
Importanța sustenabilității
În tradiția noastră creștină comună, Scriptura și sfinții ne oferă perspective clarificatoare pentru a înțelege atât realitățile prezentului, cât și promisiunea a ceva mai mare decât ceea ce vedem în acest moment. Conceptul de administrare – de responsabilitate individuală și colectivă pentru ceea ce ne-a dat Dumnezeu – reprezintă un punct de pornire vital pentru sustenabilitatea socială, economică și climatică. În Noul Testament, citim despre omul bogat și nebun care adună o cantitate mare de cereale în timp ce uită de sfârșitul său limitat (Lc 12,13-21). Aflăm despre fiul risipitor care își ia moștenirea anticipat, doar ca să o risipească și să ajungă flămând (Lc 15.11-32). Suntem avertizați că preferăm soluțiile rapide și aparent ieftine pentru a construi pe nisip, în loc să construim pe stâncă, așa încât casa noastră comună să reziste furtunilor (Mt 7.24-27). Aceste istorisiri ne invită să adoptăm o perspectivă mai largă și să recunoaștem locul nostru în istoria mai largă a omenirii.
Dar noi am mers în direcția opusă. Am crescut la maxim interesul propriu în detrimentul generațiilor viitoare. Concentrându-ne asupra bunăstării noastre, constatăm că beneficiile pe termen lung, inclusiv răsplata naturii, sunt epuizate pentru un avantaj pe termen scurt. Tehnologia a dezvăluit noi posibilități de progres, dar și de acumulare de bogății nelimitate, iar mulți dintre noi se comportă în moduri care dovedesc prea puțină grijă pentru alți oameni sau pentru limitele planetei. Natura este rezistentă, dar delicată.
Suntem deja martorii consecințelor refuzului nostru de a o proteja și conserva (Gen 2,15). Acum, în acest moment, avem ocazia să ne căim, să ne întoarcem cu hotărâre, să ne îndreptăm în direcția opusă. Trebuie să urmărim generozitatea și corectitudinea prin modul în care trăim, muncim și folosim banii, și nu câștigul egoist.
Impactul asupra persoanelor care trăiesc în sărăcie
Actuala criză climatică spune multe despre cine suntem și despre modul în care privim și tratăm creația lui Dumnezeu. Ne aflăm în fața unei justiții dure: pierderea biodiversității, degradarea mediului înconjurător și schimbările climatice sunt consecințele inevitabile ale acțiunilor noastre, deoarece am consumat cu lăcomie mai multe resurse ale Pământului decât poate suporta planeta. Dar ne confruntăm și cu o profundă nedreptate: oamenii care suferă cele mai catastrofale consecințe ale acestor abuzuri sunt cei mai săraci de pe planetă și ei au fost cei mai puțin responsabili pentru provocarea acestora. Slujim un Dumnezeu al dreptății, care se bucură de creație și creează fiecare persoană după chipul lui Dumnezeu, dar care și aude strigătul oamenilor săraci. Prin urmare, există în noi o chemare înnăscută de a răspunde cu teamă atunci când vedem o nedreptate devastatoare.
Astăzi, plătim prețul. Vremea extremă și dezastrele naturale din ultimele luni ne dezvăluie din nou cu multă forță și cu mari costuri omenești că schimbările climatice nu sunt doar o provocare viitoare, ci o chestiune imediată și urgentă de supraviețuire. Inundațiile pe scară largă, incendiile și seceta amenință continente întregi. Nivelul mării crește, forțând comunități întregi să se mute; ciclonii devastează regiuni întregi, distrugând vieți și mijloace de trai. Apa a devenit limitată, iar necesarul de hrană este nesigur, ducând la conflicte și deplasări a milioane de oameni. Aceste lucruri le-am văzut deja în locuri în care oamenii se bazează pe mici exploatări agricole. Astăzi le vedem în mai multe țări industrializate, unde chiar nici măcar infrastructura sofisticată nu poate preveni complet extraordinara distrugere.
Mâine ar putea fi mai rău. Copiii și adolescenții de astăzi se vor confrunta cu consecințe catastrofale dacă noi nu ne asumăm responsabilitatea acum, în calitate de „colaboratori la lucrarea lui Dumnezeu” (Gen 2,4-7), pentru a veni în sprijinul lumii noastre. Îi auzim adesea pe tineri vorbind despre acest lucru, pentru că înțeleg că viitorul lor este amenințat. De dragul lor, trebuie să alegem să mâncăm, să călătorim, să cheltuim, să investim și să trăim diferit, gândindu-ne nu numai la interesele și câștigurile imediate, ci și la beneficiile viitoare. Ne pare rău de greșelile generației noastre. Suntem alături de surorile și frații noștri mai tineri din întreaga lume, prin rugăciune susținută și acțiune dedicată unui viitor care să corespundă din ce în ce mai mult cu promisiunile lui Dumnezeu.
Imperativul cooperării
Pe parcursul pandemiei, am aflat cât de vulnerabili suntem. Sistemele noastre sociale s-au destrămat și am constatat că nu putem controla totul. Trebuie să recunoaștem că nu toți au beneficiat de pe urma modului în care am folosit banii și ne-am organizăm societățile noastre. Constatăm că suntem slabi și timorați, cufundați într-o serie de crize; de sănătate, de mediu, de alimentație, economice și sociale, care sunt toate strâns legate între ele.
Aceste crize ni se prezintă cu o alegere de făcut. Suntem într-o situație aparte, fie le abordăm prin miopie și profit, fie le privim ca pe o oportunitate de convertire și transformare. Dacă ne gândim la omenire ca la o familie și conlucrăm pentru un viitor bazat pe binele comun, am putea să trăim într-o lume foarte diferită. Împreună putem împărtăși o viziune despre viață, în care toată lumea înflorește. Împreună putem alege să acționăm cu dragoste, dreptate și compasiune. Împreună putem înainta spre o societate mai echitabilă și mulțumitoare pentru cei care sunt mai vulnerabili în sânul ei.
Dar acest lucru implică modificări. Fiecare dintre noi, în mod individual, trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru modul în care ne folosim resursele. Această modalitate necesită o colaborare din ce în ce mai strânsă între toate bisericile, în angajamentul lor de a se îngriji de creație. Împreună, comunități, biserici, orașe și națiuni, trebuie să schimbăm direcția și să descoperim noi modalități de a lucra împreună pentru a rupe tradiționalele bariere dintre popoare, pentru a pune capăt competiției pentru resurse și a începe să colaborăm.
Celor cu responsabilități mai extinse – conduceri administrative, conduceri ale companiilor, angajatori de personal sau celor din fondurile de investiții – le spunem: alegeți profituri care îi au în centru pe oameni; faceți sacrificii pe termen scurt pentru a ne proteja viitorul; deveniți lideri în tranziția către economii drepte și sustenabile. „Cui i s-a dat mult, mult i se va cere.” (Lc 12,48)
Este pentru prima dată când toți trei ne simțim obligați să semnalăm împreună urgența unui mediu sustenabil, impactul ei asupra sărăciei persistente și importanța cooperării globale. Împreună, în numele comunităților noastre, facem apel la inima și mintea fiecărui creștin, a fiecărui credincios și a fiecărei persoane de bunăvoință. Ne rugăm pentru liderii noștri care se vor întâlni la Glasgow pentru a decide viitorul planetei noastre și al oamenilor lor. Din nou, amintim Scriptura: „Alege viața ca să trăiești tu și descendența ta” (Deut 30,19). Alegerea vieții înseamnă sacrificii și exercitarea autocontrolului.
Noi toți – oricine și oriunde suntem – putem avea un rol în schimbarea răspunsului nostru colectiv la amenințarea fără precedent a schimbărilor climatice și a degradării mediului.
Îngrijirea creației lui Dumnezeu este o misiune spirituală care necesită ca răspuns un angajament. Acesta este un moment critic. De el depinde viitorul copiilor noștri și viitorul casei noastre comune.
1 septembrie 2021
Patriarhul ecumenic Bartolomeu
Papa Francisc
Arhiepiscopul de Canterbury
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana
Publicarea în original: 01.09.2021
Publicarea pe acest sit: 08.09.2021
Etichete: Papa F