Discursul Preafericirii Sale Tawadros al II-lea
capul Bisericii Ortodoxe Copte din Egipt
adresat Papei Francisc
Vatican, 10 mai 2013
În numele lui Dumnezeu Tatăl, al Fiului și al Duhului Sfânt – Unic Dumnezeu. Amin.
Cristos a înviat, adevărat a înviat.
„Mulțumire fie lui Dumnezeu care ne poartă întotdeauna la victorie în Cristos și răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoașterii sale” (2Cor 2,14).
În numele Bisericii Copte Ortodoxe, al Sfântului Sinod și al tuturor creștinilor copți din toată lumea, am plăcerea să prezint Sanctității Voastre cele mai vii și sincere felicitări ale mele și ale Bisericii Copte Ortodoxe prezidate de mine pentru desemnarea ca Papă al Bisericii Catolice și Episcop de Roma, prin lucrarea Divinului.
Este vorba despre un mandat printre cele mai prestigioase în cadrul comunității creștine, și de relevanță deosebită în întreaga lume.
Condus de Duhul Sfânt, mă bucur cu Sanctitatea Voastră, în această vizită care coincide cu a patruzecea aniversare a vizitei Sanctității Sale, regretatul Papă Shenouda al III-lea, așa-numitul Papă al arabilor și Pionier al Mișcării Iluminării în Biserica Coptă Ortodoxă, la Papa Paul al VI-lea: vizită care a avut loc în 1973 între 3-10 mai (ziua în care cei doi Papi au semnat Declarația comună), în Cetatea Vaticanului, vizită care este considerată prim în mod absolut din partea Papei de Alexandria și Patriarh al Bisericii Copte la Papa Roman.
În acel an încă studiam la facultatea de științe farmaceutice din Universitatea din Alexandria, Alexandria Egiptului. Acea primă vizită a fost urmată de vizita Papei Ioan Paul al II-lea în Egipt în anul 2000.
Această vizită a mea va rămâne memorabilă pentru mine atât datorită importanței pe care o are cât și datorită coincidenței semnificative cu vizita Papei Shenouda al III-lea.
Îmi doresc ca aceasta să poată fi numai prima dintr-o lungă serie de întâlniri de iubire și de fraternitate între cele două mari Biserici.
De aceea, propun ca ziua de 10 mai din fiecare an să celebreze sărbătoarea iubirii fraterne dintre Biserica catolică și cea coptă ortodoxă.
Vin să vă vizitez pe Sanctitatea Voastră din Egipt, „țara Nilului”, ca primă călătorie a mea, în mod absolut, în străinătate după luarea în posesie canonică drept Papă al Bisericii Copte Ortodoxe, care a avut loc în noiembrie anul trecut.
Țara mea este leagănul celei mai vechi civilizații din lume, adică civilizația faraonică. Nu numai atât, dar în Egipt s-au născut și s-au dezvoltat alte civilizații importante și antice: civilizația greco-romană, civilizația coptă și civilizația islamică.
Egiptul este locul unde au avut loc și manifestări divine pe care nici o altă țară nu le-a avut.
Conform preofeției lui Osea, „Din Egipt l-am chemat pe fiul meu” și cea a lui Isaia, „Binecuvântate să fie egipteanul, poporul meu”, Sfânta Familie a vizitat cetățile și guvernatoratele din Egipt, mutându-se din est în vest, de la nord la sud, ca și cum ar fi binecuvântat toată țara cu semnul crucii.
În afară de asta, un mare număr de profeți și sfinți s-au născut și au trăit în Egipt, țară renumită datorită conviețuirii pașnice dintre diferitele comunități religioase.
În afară de aceasta, Sfânta Familie a făcut teritoriile din Egipt sacre după ce Isus Cristos a călcat pe pământul său.
Deci Egiptul are importante manifestări divine și este o țară unică prin civilizația sa solemnă.
Ulterior, în primii ani ai creștinismului, sfântul apostol Marcu a răspândit religia creștină în Egipt și a murit martir în orașul Alexandria, mireasa Mediteranei și cetatea lui Alexandru cel Mare.
Biserica mea coptă este foarte veche, cu o istorie care dăinuie de peste nouăsprezece secole. A fost întemeiată de sfântul evanghelist Marcu în secolul I și până astăzi s-a hrănit din sângele a numeroși martiri, devenind tot mai puternică.
În Egipt s-a născut și monahismul creștin, a cărui regulă monastică a fost întemeiată de marele sfânt Anton, așa-numitul Părinte al tuturor monahilor. Mai târziu, la jumătatea secolului al III-lea, sfântul Pahomie, originar din nordul Egiptului a elaborat regula vieții comunitare care ulterior s-a extins la restul lumii.
Prin urmare, monahismul a avut un rol important în formarea Bisericii Copte ortodoxe.
Copții au crescut în toată lumea, ca entitate religioasă solidă cu un caracter creștin clar. Fără îndoială, contribuția Bisericii Copte Ortodoxe este mare și însemnată.
Patriarhii și papii de Alexandria au avut un rol principal în teologia creștină.
Aș vrea să subliniez că raporturile dintre Italia și Egipt sunt în mod tradițional solide și de durată bimilenară.
Cele două țări se mândresc cu două minunate civilizații mediteraneene și un patrimoniu uman care le face unice în lume.
Prin urmare, Italia are o poziție specială în inimile noastre. Italia, țara citată și în Biblie, în Epistolele lui Paul din Tars, apostolul care, în primul secol al creștinismului, împreună cu sfântul Petru a întemeiat Scaunul Bisericii creștine la Roma, loc în care amândoi au îndurat martiriul.
Aproape în aceiași ani, sfântul apostol Marcu a întemeiat Scaunul Bisericii Copte Ortodoxe în cetatea Alexandria.
În afară de asta, amintesc că Biserica Coptă Ortodoxă este legată de cea catolică de raporturi care au rădăcini istorice profunde începând de la conciliile ecumenice (primul conciliu din Niceea, în 325 d.C., când a fost formulat „Crezul de la Niceea”, cu contribuția curajosului diacon Atanasiu, cel mai tânăr papă al Bisericii copte și așa-numitul „Ocrotitor al credinței”).
Cea mai mare mărturie a relațiilor puternice dintre cele două Biserici este întemeierea celor două dieceze ale noastre în Italia, episcopul Barnaba la Torino și episcopul Kiroulos la Milano, care sunt reprezentanții oficiali ai Bisericii Copte Ortodoxe cu misiunea de a se îngriji de toate problemele credincioșilor copți, al căror număr este mereu în creștere.
Trebuie menționat că aici toți preamăresc iubirea, colaborarea rodnică și marele sprijin din partea Bisericii catolice dat Bisericii Copte Ortodoxe prezente în frumoasa voastră țară.
Atât Biserica catolică precum și Biserica coptă ortodoxă lucrează împreună în Orientul Mijlociu și în Occident pentru promovarea și răspândirea păcii în toată lumea. Ambele susțin dialogul ecumenic dintre cele două Bisericii pentru a ajunge la unitatea dorită.
De aceea, și pentru prima dată în mod absolut, am insistat să pot participa personal la ceremonia de luare în primire canonică din partea Patriarhului Bisericii catolice din Egipt, Sanctitatea Sa Ibrahim Isak. Am instituit, în februarie, și Consiliul Bisericilor din Egipt, cu participarea tuturor Bisericilor egiptene, ca expresie a solidarității și a iubirii dintre frați.
Sunt orgolios de țara mea, Egipt, și în același timp sunt fericit că vizitez Cetatea Vaticanului care, deși este cel mai mic stat din lume atât prin populație cât și prin extindere, este de asemenea cel mai important, grație influenței sale și sfintei sale slujiri.
Închei acest discurs al meu cu dorința de a consolida relațiile excelente deja existente între Biserica Coptă Ortodoxă și marea Biserică catolică. Obiectivul nostru comun va fi să lucrăm împreună pentru a promova dialogul ecumenic și a realiza pacea în toată lumea.
Îl rog pe Domnul nostru ca să ajute și să susțină Sanctitatea Voastră în îndatorirea dumneavoastră în timpul sfintei dumneavoastră misiuni.
Cu urarea de a avea onoarea de a primi vizita Sanctității Voastre în iubita mea țară, Egipt, reînnoiesc felicitările întregii Biserici copte, ale comunităților religioase, precum și ale întregului popor egiptean.
Aș vrea din nouă să mulțumesc Sanctității Voastre pentru ospitalitate.
Pacea Domnului să fie cu voi toți!
Ne vedem în Egipt!
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 10.05.2013
Publicarea pe acest sit: 15.05.2013
Etichete: Discursuri, Ecumenism