Discursul Papei la vizita în Sant’Angelo Lodigiano

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
la Adorația Preasfântului Sacrament și
venerarea inimii Sfintei Francisca Cabrini
Parohia „Sfinții Anton abate și Francisca Cabrini”
Sant’Angelo Lodigiano,
sâmbătă, 20 iunie 2026

Iubiți frați și surori,

Sunt bucuros să vă salut pe toți, concetățeni și compatrioți ai Sfintei Francisca Xavier Cabrini! Îi mulțumesc episcopului Maurizio Malvestiti, parohului, primarului și celorlalte autorități civile.

Sunt aici pentru a aduce un omagiu maicii Cabrini, patroana migranților, prima sfântă din Statele Unite ale Americii, născută aici, în Sant’Angelo Lodigiano, în 1850 și decedată în Chicago, orașul meu natal, în 1917. Când am aflat că Sant’Angelo Lodigiano se află la doar câțiva kilometri de Pavia, m-am gândit imediat să profit de ocazie… Și iată-mă. Mulțumesc, mulțumesc pentru primirea călduroasă! În acest fel, îmi demonstrați iubirea Bisericii din Lodi față de papa, o iubire pe care maica Cabrini a hrănit-o cu o devoțiune și o ascultare singulare.

Într-adevăr, când a venit momentul să facă o alegere decisivă cu privire la „ruta” misiunii institutului său călugăresc, ea a dorit ca papa să o îndrume. Iar Leon al XIII-lea a fost clar: „Nu spre Est, ci spre Vest”, pentru a sluji miilor de emigranți italieni din America, așa cum o sfătuise deja episcopul de Piacenza, Sfântul Giovanni Battista Scalabrini.

Prin vocile acestor doi păstori iluminați, maica Cabrini a interpretat semnele timpurilor și a înțeles că visul ei de a merge în China, imitându-l pe Sfântul Francisc Xavier, trebuia realizat acolo unde, în acel moment, nevoia era cea mai mare.

Dar, iubiți surori și frați, dacă privim la lumea de astăzi, ce să spunem? Acel „semn”, și anume fenomenul migrației, a intrat într-o fază diferită, cu siguranță mai complexă, dar nu mai puțin capabilă să interpeleze Biserica.

Să ne întrebăm: dacă maica Francisca ar fi în viață astăzi, ce i-ar spune sufletul ei misionar? Sau mai degrabă, ce i-ar spune Inima lui Cristos inimii ei de femeie consacrată lui și slujirii Împărăției sale? Și ce i-ar fi cerut un papă precum Francisc, fiu de imigranți italieni? El a făcut din slujirea migranților un aspect cheie al pontificatului său.

Preaiubiților, Papa Francisc a dorit ca a treia sa enciclică, Dilexit nos, care s-a dovedit a fi ultima, să fie dedicată „iubirii umane și divine a Inimii lui Cristos”, adică acelui mister al carității infinite care este singura adevărată „forță motrice” a vieții sfintei Cabrini, a tot ceea ce a realizat și, mai mult, a modului în care a realizat-o. Ei bine, în această enciclică, Papa Francisc scrie: „Actualitatea devoțiunii față de Inima lui Cristos este evidentă în mod deosebit în opera de evanghelizare și educație a numeroaselor congregații călugărești de femei și bărbați care au fost marcate de la origini de această experiență spirituală cristologică” (nr. 150).

Din partea mea, am moștenit și am dus mai departe magisteriul Papei Francisc cu exortația apostolică Dilexi te despre iubirea față de săraci, iar acolo unde se vorbește despre caritate sub forma „însoțirii migranților”, figura sfintei Francisca Xavier Cabrini apare chiar alături de Sfântul Giovanni Battista Scalabrini. „Inima ei maternă, niciodată împăcată, i-a întins pe ei – emigranții – peste tot: în mahalale, în închisori, în mine” (nr. 74). Ea însăși a scris: „Nicio sarcină nu va fi prea dificilă, niciun pământ prea îndepărtat, nicio persoană prea rănită de iubirea Inimii lui Isus și de toți cei invitați să fie purtători ai iubirii lui Cristos în lume”.

Fraților și surorilor, ce este mai actual decât această carismă? O spun aici, în fața relicvei inimii maicii Cabrini, aduse de la Casa Mamă din Codogno. O spun în timp ce salut și mulțumesc cu afect fiicelor sale spirituale, Surorile Misionare ale Preasfintei Inimi a lui Isus. Ce este mai actual decât o carismă misionară care se pune în slujba migranților?

De aceea, profit de această ocazie pentru a face un apel, în special către tineri: cunoașteți-o pe Sfânta Francisca Cabrini! Citiți scrierile ei, pline de pasiune pentru Isus și pentru misiune; scrisorile ei, jurnalele ei de călătorie, notițele de la zilele sale de reculegere. Cei care o cunosc pe maica Cabrini sunt captivați de ea. Sufletul ei era în același timp contemplativ și activ; era cufundată în iubirea Inimii lui Cristos și acest lucru îi dădea o capacitate extraordinară de muncă și o tărie de spirit, în conformitate cu motto-ul paulinian pe care îl alesese pentru Institut: „Toate le pot în cel care mă întărește” (Fil 4,13).

Adresez acest apel în mod special Bisericii din Lodi, care m-a primit astăzi cu atâta afecțiune! Și aș dori să-l exprim ca o urare: fie ca Biserica din San Bassiano să se distingă întotdeauna prin acele trăsături care strălucesc în această fiică a sa preaslăvită. Cu exemplul și mijlocirea sa, Sfânta Cabrini să vă ajute să fiți îndrăgostiți de Cristos, martori ai evangheliei sale cu un stil muncitor și generos, în slujba celor mai săraci. Fie ca ea să vă ajute să trăiți o sinodalitate eficientă, mergând împreună și căutând împreună sfințenia, în varietatea darurilor și a slujirilor. Pentru aceasta vă asigur de rugăciunile mele.

În cele din urmă, mă rog Domnului pentru Misionarii Preasfintei Inimi a lui Isus, în fiecare dintre comunitățile lor: Dumnezeu să-i binecuvânteze și să-i reînnoiască în fidelitate față de carisma maicii Cabrini. Și întreaga Biserică să privească spre această minunată misionară a Iubirii pentru a învăța ce înseamnă a sluji Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul istoriei.

Vouă tuturor și celor dragi vă împart din inimă binecuvântarea mea apostolică. Mulțumesc!

Cuvinte spontane ale Sfântului Părinte înainte de a părăsi Sant’Angelo Lodigiano

Tinerilor, bună seara,

Există un mare dar pe care l-ați primit astăzi, voi toți: răbdarea și capacitatea de a aștepta. Așteptarea este un semn de speranță. Vă mulțumesc că sunteți martori ai speranței! Nu uitați niciodată: voi, tinerii, puteți schimba lumea, iar noi vă așteptăm, pe fiecare dintre voi. Domnul să vă binecuvânteze astăzi și întotdeauna!

Vă mulțumesc că sunteți aici, vă mulțumesc pentru această bucurie, pentru această primire. Primiți pe toți în inimile voastre și cu faptele voastre de caritate. Domnul să fie cu voi.

Să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin.

Vă mulțumesc, vă mulțumesc tuturor! La revedere!