Discursul Papei la sosirea pe aeroportul din Baku

Discursul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la sosirea pe aeroportul internațional Baku din Azerbaijan
miercuri, 22 mai 2002

Domnule președinte,
Autorități civile și religioase,
Doamnelor și Domnilor,

1. Vă transmit tuturor salutul meu cordial. Am acceptat cu vie recunoștință, domnule Președinte, invitația Dvs repetată de a vizita această nobilă țară, iar acum doresc să îmi exprim bucuria pentru darul pe care mi l-a făcut Dumnezeu, de a putea veni în țara azeră și a-i întâlni pe locuitorii ei.

Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase de bun venit. Această vizită are loc în cel de-al zecelea an de la începerea relațiilor diplomatice dintre Azerbaijan și Sfântul Scaun. Independența, câștigată după o lungă perioadă de dominație străină, a adus nu puține dificultăți și suferințe, dar nu v-ați pierdut niciodată speranța de a construi în libertate un viitor mai bun. Relațiile națiunii cu alte popoare au crescut și s-au consolidat. Aceasta a condus la o îmbogățire reciprocă, care va aduce cu siguranță roade bune în anii care vin.

2. Am venit în această țară străveche cu inima plină de admirație pentru complexitatea și bogăția culturii ei. Îmbogățită de numeroasele trăsături specifice caucaziene, cultura voastră a îmbrățișat elemente ale unor diferite civilizații, în special ale celei persane și turanice. Mari religii au fost prezente și active pe acest pământ: zoroastrismul a conviețuit cu creștinismul Bisericii Albaneze, atât de semnificativă în antichitate. Islamismul a jucat apoi un rol tot mai mare, iar astăzi este religia majorității poporului azer. Iudaismul, de asemenea prezent aici din timpuri străvechi, și-a adus propria contribuție, care este apreciată și astăzi.

Chiar și după ce splendoarea inițială a Bisericii a scăzut, creștinii au continuat să conviețuiască alături de credincioșii altor religii. Acest fapt a fost posibil datorită unui spirit de toleranță și de acceptare reciprocă, ce nu poate să nu fie un motiv de mândrie pentru această țară. Sper și mă rog lui Dumnezeu ca orice tensiuni rămase să fie depășite în curând și ca toți să găsească pacea în dreptate și adevăr.

3. Azerbaijan reprezintă o poartă între Răsărit și Apus; din acest motiv, nu numai că se bucură de o valoare strategică importantă, ci și de o valoare de simbol al deschiderii și al schimbului, care astăzi, cultivat de toate părțile, poate asigura un rol deosebit de important pentru națiunea azeră. Este timpul pentru Occident să redescopere, pe lângă respectul deplin pentru Orient, și dorința pentru o mai intensă întâlnire culturală și spirituală cu valorile pe care le poartă.

Din această poartă a civilizației care este Azerbaijan, adresez astăzi un apel din inimă acelor ținuturi care sunt scena unor puternice tensiuni, care provoacă suferințe de nedrescris popoarelor lor lipsite de apărare. Este necesar angajamentul tuturor pentru pace. Dar trebuie să fie o pace adevărată, bazată pe respect reciproc, pe respingerea fundamentalismului și a oricărei forme de imperialism, pe căutarea dialogului ca singura cale eficientă de rezolvare a tensiunilor, fără a scufunda națiuni întregi în băi de sânge.

4. Religiile, care în această țară se străduiesc să conlucreze în armonie, nu sunt și nu trebuie folosite ca scuze pentru ostilități care își au originea în altă parte. Nimeni nu are dreptul să se folosească de Dumnezeu pentru a-și justifica propriile interese egoiste.

Aici, la poarta Răsăritului, nu departe de locul unde conflictele armate continuă să domine cu cruzime și fără sens, doresc să îmi înalț glasul în spiritul întâlnirilor de la Assisi. Le cer liderilor religioși să respingă orice violență ca fiind o ofensă adusă numelui lui Dumnezeu, și să fie promotori neobosiți ai păcii și armoniei, în respect pentru drepturile tuturor și ale fiecăruia.

Gândurile mele se îndreaptă de asemenea către emigranții și refugiații din această țară și din întreaga regiune caucaziană. Cu sprijinul solidarității internaționale, să se reaprindă pentru ei speranța pentru un viitor caracterizat de prosperitate și pace în țara lor de origine, și între cei dragi lor.

5. Creștinilor din această țară, și în special comunității catolice, le transmit salutările mele pline de iubire. Creștinii din întreaga lume privesc cu o simpatie sinceră la acești frați și surori în credință, convinși că, deși sunt puțini, ei pot să își aducă o contribuție esențială la progresul și prosperitatea patriei lor, într-un climat de libertate și de respect reciproc.

Sunt sigur că Domnul va compensa tragicele dificultăți îndurate pe timpul comunismului, inclusiv de către comunitatea catolică, cu darul unei credințe vii, al unui angajament moral exemplar și al vocațiilor locale pentru slujirea pastorală și pentru viața consacrată.

La începutul vizitei mele în Azerbaijan, invoc binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului de aici și asupra angajamentului lor pentru asigurarea unui viitor de dreptate și libertate.

Azerbaijanului și nobilului său popor le urez prosperitate, progres și pace!