Discursul Papei la sosirea în Polonia

Discursul Papei Ioan Paul al II-lea
la sosirea pe aeroportul internațional din Cracovia-Balice
vineri, 16 august 2002

Domnule Președinte al Republicii Polonia,
Domnule Cardinal Primat,
Domnule Cardinal Mitropolit de Cracovia,
Iubiți frați și surori!

1. Salut din nou Polonia și pe toți conaționalii mei. O fac cu aceleași simțăminte de emoție și de bucurie pe care le simt ori de câte ori mă aflu din nou în patrie. Mulțumesc din inimă Domnului Președinte pentru cuvintele se salut pe care mi le-a adresat puțin mai înainte în numele său și a autorităților civile ale Republicii Polonia. Sunt recunoscător Cardinalului Franciszek Macharski pentru cuvintele de bunăvoință pe care mi le-a adresat în numele Mitropoliei de Cracovia atât de dragă mie, ca și în numele Episcopatului Polonez și al întregului Popor al lui Dumnezeu care trăiește în patria noastră.

De această dată vin doar în Cracovia, dar cu un gând cordial îmbrățișez întreaga Polonie și pe toți conaționalii. Îl salut pe Cardinalul Primat, pe ceilalți Cardinali, pe frații în Episcopat, pe preoți, pe reprezentanții Familiilor religioase masculine și feminine, pe seminariști și pe toți credincioșii laici. Un cuvânt de salut adresez reprezentanților autorităților de stat și locale; membrilor Corpului Diplomatic împreună cu decanul lor, Nunțiul Apostolic; autoritățile civile ale orașului Cracovia, din Kalwaria Zebrzydowska și din Wadowice.

În mod deosebit, vreau să salut orașul meu Cracovia și întreaga Arhidieceză. Salut lumea științei și a culturii, centrele universitare și pe cei care cu o muncă asiduă în industrie, agricultură și în alte sectoare contribuie la construirea frumuseții materiale și spirituale a orașului și a regiunii.

Vreau să-i îmbrățișez pe copii și pe tineri. Le mulțumesc acestora din urmă pentru mărturia de credință pe care au dat-o acum câteva zile la Toronto în timpul neuitatei a XVII-a Zi Mondială a Tineretului. În mod deosebit, îi salut pe cei care poartă povara suferinței: pe bolnavi, pe persoanele singure, pe cei în vârstă, pe cei care trăiesc în sărăcie și în lipsuri. În timpul acestor zile voi continua să recomand suferințele voastre Milostivirii lui Dumnezeu, iar vouă vă cer să vă rugați, pentru ca slujirea mea apostolică să fie rodnică și să împlinească orice așteptare.

Cu respect și considerație mă adresez fraților Episcopi și credincioșilor Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii Evanghelice Luterane și credincioșilor celorlalte Biserici și comunități ecleziale. Salut comunitatea evreilor, urmașii Islamului și pe toți oamenii de bunăvoință.

2. Fraților și surorilor! Dumnezeu, bogat în milă. Iată motoul acestui pelerinaj. Iată proclamarea sa. A fost luat din Enciclica Dives in misericordia, însă aici, la Cracovia, la Lagiewniki acest adevăr a aflat o manifestare deosebită a sa. De aici, datorită slujirii umile a unei extraordinare martore sfânta Soră Faustina răsună mesajul evanghelic al iubirii milostive a lui Dumnezeu. Iată de ce prima etapă a pelerinajului meu și primul scop este vizita la Sanctuarul Milostivirii Divine. Mă bucur că am posibilitatea să consacru noul lăcaș, care devine un centru mondial de cult către Isus milostiv.

Milostivirea lui Dumnezeu își află reflectarea în milostivirea oamenilor. Dea secole Cracovia s-a mândrit cu mari personaje care, încrezându-se în iubirea divină, au mărturisit milostivirea prin fapte concrete de iubire față de aproapele. E de ajuns să amintim pe sfânta Hedwiga, pe sfântul Ioan de Kety, pe Părintele Piotr Skarga sau pe sfântul Frate Albert. Astăzi li se vor alătura slujitorii lui Dumnezeu pe care-i vor ridica la cinstea altarelor în timpul Sfintei Liturghii din parcul din Blonie. Beatificarea lui Zygmunt Szczesny Felinski, Sanzia Szymkowiak, Jan Beyzym și Jan Balicki constituie al doilea scop al pelerinajului meu. Încă de pe acum doresc ca acești noi fericiți, care au dat exemplu de slujire plin de milostivire, să ne amintească marele dar al iubirii lui Dumnezeu și să ne pregătească să practicăm ti de zi iubirea față de aproapele.

Există un al treilea motiv al pelerinajului la care vreau să mă refer. Este rugăciunea de mulțumire pentru cei 400 de ani ai Sanctuarului din Kalwaria Zebrzydowska, de care sunt legat încă din copilărie. Acolo, pe cărările parcurse în rugăciune, am căutat inspirație pentru slujirea mea în Biserica din Cracovia și din Polonia, și acolo am luat diferite decizii pastorale dificile. Chiar acolo, în mijlocul poporului credincios și în rugăciune, am învățat credința care mă îndrumă și pe Scaunul lui Petru. Prin mijlocirea Fecioarei din Kalwaria vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar.

3. Pelerinajul și meditarea asupra misterului Divinei Milostiviri nu pot să se desfășoare fără a face referință la întâmplările de zi cu zi ale celor acre trăiesc pe pământ polonez. De aceea vreau să mi le însușesc în mod deosebit și să le prezint înaintea lui Dumnezeu, încrezător că El înmulțește cu binecuvântarea sa succesele, și că dificultățile și problemele află rezolvări fericite cu ajutorul său.

Evenimentele din Polonia mă preocupă mult. Știu cât de mult s-a schimbat patria noastră de la prima mea vizită din 1979. Acesta este un nou pelerinaj, în timpul căruia pot să observ cum administrează polonezii redobândirea libertății. Sunt convins că patria noastră se îndreaptă cu curaj spre noi orizonturi de dezvoltare în pace și prosperitate.

Sunt bucuros că, în spiritul învățăturii sociale a Bisericii, mulți din conaționalii mei se angajează în construirea casei comune a patriei pe temelia dreptății, a iubirii și a păcii. Știu că mulți observă și evaluează cu privire critică sistemul, că pretind să guverneze lumea contemporană după o viziune materialistă a omului. Biserica a amintit mereu

Biserica a amintit mereu că nu se poate construi un viitor fericit al societății pe sărăcie, pe nedreptate, pe suferința unui frate. Oamenii care acționează în spiritul eticii sociale catolice nu pot să rămână indiferenți în fața destinului acelora care rămân fără serviciu, care trăiesc într-o stare sporită de sărăcie fără vreo perspectivă de îmbunătățire a propriei situații și a viitorului fiilor lor.

Știu că multe familii poloneze, îndeosebi cele mai numeroase, mulți din cei fără un loc de muncă și multe persoane în vârstă duc povara schimbărilor sociale și economice. Tuturor acestora vreau să le spun că împărtășesc povara lor și destinul lor. Împărtășesc bucuriile și suferințele lor, proiectele și implicarea lor pentru un viitor mai bun. În fiecare zi îi susțin în intențiile lor bune cu o rugăciune arzătoare.

Lor și tuturor conaționalilor mei le aduc astăzi mesajul speranței care vine din Vestea cea Bună: Dumnezeu bogat în milă revelează în fiecare zi în Cristos iubirea sa. El, Cristos înviat, vă spune fiecăruia: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă! Și Cel ce sunt viu. Am fost mort, și, iată, sunt viu, în vecii vecilor ” (Apocalips 1, 17-18). Iată proclamația Milostivirii Divine, pe care o aduc astăzi patriei mele și conaționalilor mei: „Nu te teme”! Încrede-te în Dumnezeu care este bogat în milă. Cristos este cu tine, Dătătorul infailibil al speranței.

Iubiți frați și surori! Cele trei zile ale șederii mele în patrie să facă să renască în noi o profundă credință în puterea milostivirii lui Dumnezeu. Să ne unească și mai mult în iubire; să ne stimuleze la responsabilitate pentru viața fiecărui om și a fiecărei femei și pentru nevoile lor de zi cu zi; să ne dispună la bunătate, la înțelegere reciprocă, ca să fim și mai apropiați în spiritul milostivirii. Harul speranței să vă umple inimile!

Încă o dată un cordial salut tuturor celor prezenți aici și îi binecuvântez pe toți din inimă.