Discursul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la sosirea pe aeroportul Rijeka din Croația
joi, 5 iunie 2003
Domnule Președinte,
Venerabili frați întru episcopat,
Distinse autorități,
Iubiți frați și surori,
1. Cu mare bucurie calc pentru a treia oară pe iubitul pământ al Croației. Îi mulțumesc Atotputernicului Dumnezeu pentru că mi-a îngăduit să revin între voi, acum, la a suta mea vizită pastorală.
Transmit salutările mele respectuoase Dvs, domnule Președinte, și autorităților civile și militare prezente aici. Apreciez profund amabilele sentimente pe care le-ați exprimat în numele celor prezenți și al tuturor cetățenilor croați.
Îmbrățișez cu afecțiune întreaga comunitate catolică din Croația, și în mod particular pe frații mei întru episcopat. Îl salut în mod special pe Episcopul Valter Zupan și pe preoții, persoanele consacrate și laicii Diecezei de Krk, în al cărei teritoriu se află situat acest aeroport.
Îi salut de asemenea pe membrii celorlalte Biserici și comunități eclesiale, precum și pe credincioșii iudei și musulmani. Mă bucur că cu această ocazie putem, încă o dată, să ne unim în a mărturisi responsabilitatea noastră comună în construirea societății în spirit de dreptate și respect reciproc.
2. Am venit între voi pentru a-mi îndeplini misiunea de Succesor al lui Petru și pentru a le aduce tuturor celor care trăiesc în această țară urările de pace și o rugăciune sinceră pentru pace. Vizitând Diecezele de Dubrovnik, Djakovo-Srijem, Rijeka și Zadar, voi putea să aduc onoare străvechilor rădăcini creștine ale acestor pământuri inundate de sângele a numeroși martiri. Mă gândesc la martirii primelor trei secole – în special la martirii din Sirmium și din Dalmația Romană – și mă gândesc la cei din secolele ce au urmat, până în secolul trecut, și la figura eroică a Fericitului Cardinal Alojzije Stepinac.
Voi avea de asemenea bucuria să o beatific pe sora Marija Propetoga Isusa Petkovic, ce va fi urmată în câteva săptămâni de tânărul Ivan Merz. Amintirea acestor mărturisitori îndrăzneți ai credinței mă face să reflectez cu adâncă emoție și mulțumire la Biserica ce le-a dat viață, și la aceste perioade dificile de timp în care ea și-a conservat cu tărie fidelitatea față de Evanghelie.
3. Insula Krk are o bogată moștenire glagolitică, ce s-a dezvoltat în practica liturgică și în experiența de zi cu zi a poporului croat. Creștinismul a contribuit în trecut la dezvoltarea Croației. Poate de asemenea continua să aducă o contribuție importantă la prezentul și viitorul Croației. Pentru că există valori – precum demnitatea persoanei umane, integritatea morală și intelectuală, libertatea religioasă, apărarea familiei, deschiderea spre și respectul față de viață, solidaritate, subsidiaritate și participare, respectul pentru minorități – care sunt înscrise în natura fiecărei ființe umane, dar pe care creștinismul are meritul de a le identifica și proclama cu claritate. În aceste valori stă stabilitatea și adevărata măreție a unei națiuni.
Croația a cerut recent să devină parte integrantă, inclusiv din punct de vedere politic și economic, din marea familie a popoarelor europene. Îmi exprim speranța că această aspirație se va realiza cu succes: tradiția bogată a Croației va contribui cu siguranță la întărirea Uniunii ca unitate administrativă și teritorială, dar și ca realitate culturală și spirituală.
4. Această țară, asemenea țărilor vecine, poartă încă urmele trecutului apropiat: fie ca cei care exercită autoritatea civilă și religioasă să nu înceteze niciodată în efortul de vindecare a rănilor provocate de un război crud și în efortul de reparare a consecințelor regimului totalitar care pentru prea mult timp a încercat să impună o ideologie opusă omului și demnității lui.
De aproximativ 13 de ani, Croația s-a înscris pe drumul spre libertate și democrație. Privind spre viitor cu încredere și speranță, ea are acum nevoie să consolideze, cu contribuția responsabilă și generoasă a tuturor, o stabilitate socială care să promoveze mai departe locuri de muncă sigure, asistență publică, un sistem de învățământ deschis tuturor tinerilor și eliberarea de toate formele de sărăcie și inegalitate, într-un climat de relații cordiale cu țările învecinate.
Cu aceste perspective, invoc mijlocirea Sfântului Iosif, Patronul Croației, și cea a Fecioarei Maria, Apărătoarea Croației, Maica Preacredinciosă.
Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze această țară și poporul ei!
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 05.06.2003
Publicarea pe acest sit: 05.06.2003
Etichete: Discursuri, Călătorii, Papa IP2, Croația