Discursul Papei la Sărbătoarea Familiilor

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la Sărbătoarea Familiilor
de la Întâlnirea Mondială a Familiilor
stadionul Croke Park, 25 august 2018

Iubiți frați și surori, bună seara!

Vă mulțumesc pentru salutul vostru călduros de bun venit. Este frumos să fim aici! Este frumos să celebrăm, pentru că ne face mai umani și mai creștini. Ne ajută și să împărtășim bucuria de a ști că Isus ne iubește, ne însoțește în călătoria vieții și în fiecare zi ne atrage mai aproape de El.

În fiecare celebrare familială se simte prezența tuturor: tați, mame, bunici, nepoți, unchi și mătuși, verișori, cel care n-a putut să vină și cel care trăiește departe, toți. Astăzi la Dublin suntem reuniți pentru o celebrare familială de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru ceea ce suntem: o singură familie în Cristos, răspândită pe tot pământul. Biserica este familia copiilor lui Dumnezeu. O familie în care ne bucurăm cu aceia care sunt în bucurie și plângem cu aceia care sunt în durere sau se simt aruncați la pământ de viață. O familie în care avem grijă de fiecare, pentru că Dumnezeu Tatăl nostru ne-a făcut pe toți copii ai săi prin Botez. Iată pentru ce eu continui să-i încurajez pe părinți să-și boteze copii cât mai curând posibil, pentru ca să devină parte din marea familie a lui Dumnezeu. Este nevoie de a invita pe fiecare la sărbătoare, chiar și pe pruncul mic! Și pentru aceasta trebuie botezat curând. Și este un alt lucru: dacă pruncul de mic este botezat, intră în inima sa Duhul Sfânt. Să facem o comparație: un prunc fără Botez, pentru că părinții spun: „Nu, când va fi mare”, și un prunc cu Botez, cu Duhul Sfânt în el: acesta este mai puternic, pentru că are puterea lui Dumnezeu înăuntru!

Voi, dragi familii, sunteți marea majoritate a poporului lui Dumnezeu. Ce aspect ar avea Biserica fără voi? O Biserică de statui, o Biserică de persoane singure… Pentru a ne ajuta să recunoaștem frumusețea și importanța familiei, cu luminile sale și umbrele sale, a fost scris în exortația Amoris laetitia despre bucuria iubirii, și am voit ca tema acestei Întâlniri Mondiale a Familiilor să fie „Evanghelia familiei, bucurie pentru lume”. Dumnezeu dorește ca fiecare familie să fie un far care iradiază bucuria iubirii sale în lume. Ce înseamnă? Înseamnă că noi, după ce am întâlnit iubirea lui Dumnezeu care mântuiește, încercăm, cu sau fără cuvinte, s-o manifestăm prin mici gesturi de bunătate în routine zilnică și în momentele cele mai simple ale zilei.

Și asta cum se numește? Asta se numește sfințenie. Îmi place să vorbesc despre sfinții „de la ușa vecină”, despre toate acele persoane obișnuite care reflectă prezența lui Dumnezeu în viața și în istoria lumii (cf. Exortația apostolică Gaudete et exsultate, 6-7). Vocația la iubire și la sfințenie nu este ceva rezervat câtorva privilegiați, nu. Și acum, dacă avem ochi ca să vedem, putem s-o observăm în jurul nostru. Este în mod silențios prezentă în inima tuturor acelor familii care oferă iubire, iertare, milostivire când văd că este nevoie, și fac asta în liniște, fără sunet de trâmbițe. Evanghelia familiei este cu adevărat bucurie pentru lume, din moment ce acolo, în familiile noastre, Isus poate să fie găsit mereu; acolo locuiește în simplitate și sărăcie, așa cum a făcut în casa din Sfânta Familie de la Nazaret.

Căsătoria creștină și viața familială sunt înțelese în toată frumusețea și atracția lor dacă sunt ancorate în iubirea lui Dumnezeu, care ne-a creat după chipul său, așa încât noi să-i putem da glorie ca icoane ale iubirii sale și ale sfințeniei sale în lume. Tați și mame, bunici și bunice, copii și nepoți: toți, toți chemați să găsească, în familie, împlinirea iubirii. Chiar și soacrele și nurorile! Nimeni nu spune că este ușor, voi știți asta mai bine decât mine. Este ca și cum ai pregăti un ceai: e ușor a fierbe apa, dar o ceașcă bună de ceai cere timp și răbdare; este nevoie să se lase în infuzie! Astfel zi după zi Isus ne încălzește cu iubirea sa rodnică în așa fel încât să impregneze toată ființa noastră. Din comoara Inimii Sale Sfinte revarsă asupra noastră harul de care avem nevoie pentru a vindeca infirmitățile noastre și a deschide mintea și inima ca să ne ascultăm, să ne înțelegem și să ne iertăm unii pe alții.

Tocmai am ascultat mărturiile lui Felicité, Isaac și Ghislain, care vin din Burkina Faso. Ne-au relatat o istorie emoționantă de iertare în familie. Poetul spunea că „a greși e omenește, a ierta este dumnezeiește”. Și este adevărat: iertarea este un dar special al lui Dumnezeu care vindecă rănile noastre și ne apropie de ceilalți și de El. Gesturi mici și simple de iertare, reînnoite în fiecare zi, sunt fundamentul pe care se construiește o viață familială creștină solidă. Ne obligă să depășim orgoliul, distanțarea și încurcătura de a face pace. De atâtea ori suntem supărați între noi și vrem să facem pacea, dar nu știm cum. Este o încurcătură de a face pacea, dar vrem s-o facem! Nu este greu. Este ușor. Fă o mângâiere, și așa este făcută pacea! Este adevărat, îmi palce să spun că în familii avem nevoie să învățăm trei cuvinte – tu [Ghislain] le-ai spus – trei cuvinte: „iartă-mă”, „te rog” și „mulțumesc”. Trei cuvinte. Cum erau cele trei cuvinte? Toți: [Sorry, please, thank you] Another time: [Sorry, please, thank you] Nu aud… [Sorry, please, thank youThank you very much! Când te cerți acasă, asigură-te, înainte de a merge la culcare, că ai cerut iertare și că ai spus că-ți pare rău. Înainte ca să se termine ziua, a face pacea. Și știți de ce este necesar a face pacea înainte de a se termina ziua? Pentru că dacă nu face pacea, în ziua următoare „războiul rece” este foarte periculos! Fiți atenți la războiul rece din familie! Dar poate că uneori te-ai mâniat și ești tentat să mergi să dormi într-o altă cameră, singur și izolat; dacă te simți așa, pur și simplu bate la ușă și spune: „Te rog, pot să intru?”. Ceea ce este nevoie e o privire, un sărut, un cuvânt dulce… și totul revine ca mai înainte! Spun asta pentru că, atunci când familiile fac asta, supraviețuiesc. Nu există o familie perfectă; fără obișnuința cu iertarea, familia crește bolnavă și treptat se prăbușește.

A ierta înseamnă a dărui ceva din noi. Isus ne iartă mereu. Cu puterea iertării sale, și noi putem să-i iertăm pe alții, dacă într-adevăr vrem asta. Nu este ceea ce ne rugăm, când spune Tatăl nostru? Copiii învață să ierte când văd că părinții se iartă între ei. Dacă înțelegem asta, putem aprecia măreția învățăturii lui Isus cu privire la fidelitatea în căsătorie. Departe de a fi o obligație legală rece, este vorba mai ales despre o promisiune puternică a fidelității lui Dumnezeu însuși față de cuvântul său și față de harul său fără limite. Cristos a murit pentru noi ca noi la rândul nostru să ne putem ierta și reconcilia unii pe alții. În acest mod, ca persoane și ca familii, învățăm să înțelegem adevărul acelor cuvinte ale sfântului Paul: în timp ce totul trece, „iubirea nu încetează niciodată” (1Cor 13,8).

Mulțumesc Nisha și Ted pentru mărturiile voastre din India, unde îi învățați pe copiii voștri să fie o adevărată familie. Ne-ați ajutat să înțelegem și că social media nu sunt în mod necesar o problemă pentru familii, ci pot să contribuie la construirea unei „rețele” de prietenii, solidaritate și sprijin reciproc. Familiile se pot conecta prin internet și pot să beneficieze din asta. Social media pot să fie benefice dacă sunt folosite cu moderație și prudență. De exemplu, voi, care participați la această Întâlnire Mondială a Familiilor, formați o „rețea” spirituală, o rețea de prietenie; și social media pot să vă ajute să mențineți această legătură și s-o lărgiți la alte familii în atâtea părți ale lumii. Totuși, este important ca aceste mijloace să nu devină niciodată o amenințare la adresa adevăratei rețele de relații de carne și sânge, închizându-ne într-o realitate virtuală și izolându-ne de raporturile concrete care ne stimulează să dăm ce avem mai bun din noi înșine în comuniune cu alții. Probabil că istoria lui Ted și Nisha poate ajuta toate familiile să se întrebe cu privire la necesitatea de a reduce timpul pe care-l petrec pentru aceste mijloace tehnologice și de a petrece mai mult timp de calitate între ei și cu Dumnezeu. Dar atunci când tu folosește prea mult social media, tu „intri în orbită”. Când, la masă, în loc să se vorbească în familie, fiecare are celularul și se conectează în afară, este „în orbită”. Însă acest lucru este periculos. De ce? Pentru că te scoate din concretul familiei și te duce la o viață „gazoasă”, fără consistență. Fiți atenți la asta. Amintiți-vă de istoria lui Ted și Nisha, care ne învață să folosim bine social media.

Am auzit de la Enass și Sarmaad că iubirea și credința în familie pot să fie izvoare de forță și de pace chiar și în mijlocul violenței și al distrugerii, cauzate de război și persecuție. Istoria lor ne duce la situațiile tragice pe care zilnic le îndură atâtea familii constrânse să-și părăsească propriile case în căutare de siguranță și de pace. Însă Enass și Sarmaad ne-au indicat și cum, pornind de la familie și grație solidarității arătate de multe alte familii, viața poate să fie reconstruită și speranța poate să renască. Am văzut acest sprijin în materialul video al lui Rammy și fratele său Meelad, în care Rammy a exprimat recunoștință profundă pentru încurajarea și pentru ajutorul pe care familia lor le-au primit de la atâtea alte familii creștine din toată lumea, care le-au permis să se întoarcă în satele lor. În fiecare societate familiile generează pace, pentru că învață iubirea, primirea, iertarea, cele mai bune antidoturi împotriva urii, a prejudecății și a răzbunării care otrăvesc viața persoanelor și comunităților.

Așa cum a învățat un bun preot irlandez, „familia care se roagă împreună rămâne împreună” și iradiază pace. O astfel de familie poate să fie un sprijin special pentru alte familii care nu trăiesc în pace. După moartea părintelui Ganni, Enass, Sarmaad și familiile lor au ales mai degrabă iertarea și reconcilierea decât ura și supărarea. Au văzut, în lumina Crucii, că răul se poate contrasta numai cu binele și ura se poate depăși numai cu iertarea. Într-un mod aproape incredibil, au fost capabili să găsească pace în iubirea lui Cristos, o iubire care face noi toate lucrurile. Și în această seară împărtășesc această pace cu noi. S-au rugat. Rugăciunea, a ne ruga împreună. În timp ce ascultam corul, am văzut acolo o mamă care-l învăța pe copil să facă semnul crucii. Vă întreb: voi îi învățați pe copii să facă semnul crucii? Da sau nu? [Yes] Sau îi învățați să facă ceva de genul acesta [face un semn rapid], care nu se înțelege ce este? Este foarte important ca de mici copiii să învețe să facă bine semnul crucii: este primul Crez pe care-l învață, Crezul în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh. În această seară, înainte de a merge la culcare, voi părinți să vă întrebați: îi învăț pe copiii mei să facă bine semnul crucii? Gândiți-vă la asta, este treaba voastră!

Iubirea lui Cristos care reînnoiește toate este ceea ce face posibilă căsătoria și o iubire conjugală caracterizată de fidelitate, indisolubilitate, unitate și deschidere la viață. Este ceea ce se vede în capitolul al patrulea din Amoris laetitia. Am văzut această iubire în Mary și Damian și în familia lor cu zece copii. Vă întreb [adresându-se lui Mary și Damian]: vă supără copiii? Eh, așa e viața! Dar e frumos a avea zece copii. Thank you. Mulțumesc pentru cuvintele voastre și pentru mărturia voastre de iubire și de credință! Voi ați experimentat capacitatea iubirii lui Dumnezeu de a transforma complet viața voastră și de a vă binecuvânta cu bucuria unei familii frumoase. Ne-ați spus că cheia vieții voastre familiale este sinceritatea. Înțelegem din relatarea voastră cât de important este a continua să se meargă la acel izvor al adevărului și al iubirii care poate să transforme viața noastră. Cine este? Isus, care a inaugurat activitatea sa publică tocmai la o nuntă. Acolo, la Cana, a schimbat apa într-un vin nou și bun care a permis să se continue în mod magnific celebrarea bucuroasă. Dar, v-ați gândit voi, ce s-ar fi întâmplat dacă Isus n-ar fi făcut asta? V-ați gândit cât de urât este a termina o nuntă numai cu apă? Este urât! Sfânta Fecioară Maria a înțeles și a spus Fiului: „Nu au vin”. Și Isus a înțeles că sărbătoarea se va termina rău numai cu apă. Așa este cu iubirea conjugală. Vinul nou începe să fermenteze în timpul logodnei, necesar dar trecător, și se maturizează de-a lungul vieții matrimoniale într-o reciprocă dăruire de sine, care-i face pe soți capabili să devină, din doi, „un singur trup”. Precum și să deschidă la rândul lor inimile la cel care are nevoie de iubire, în special la cel care este singur, abandonat, slab și, fiind vulnerabil, adesea este izolat de cultura rebutului. Această cultură pe care o trăim astăzi, care rebutează totul: rebutează tot ceea ce nu este de folos, rebutează copiii pentru că deranjează, rebutează bătrânii pentru că nu sunt de folos… Numai iubirea ne salvează de această cultură a rebutului.

Familiile sunt chemate pretutindeni să continue să crească și să meargă înainte, chiar și în mijlocul dificultăților și limitelor, exact cum au făcut generațiile trecute. Toți suntem parte dintr-un mare lanț de familii, care duce la începutul timpurilor. Familiile noastre sunt comori vii de amintire, cu copiii care la rândul lor devin părinți și apoi bunici. De la ei primim identitatea, valorile și credința. Am văzut asta în Aldo și Marissa, soți de peste cincizeci de ani. Căsătoria lor este un monument adus iubirii și fidelității! Nepoții lor îi mențin tineri: casa lor este plină de veselie, de fericire și de dansuri. Era frumos s-o vedem [în materialul video] pe bunica învățându-le pe nepoate să danseze! Iubirea lor reciprocă este un dar al lui Dumnezeu, un dar pe care îl transmit cu bucurie copiilor și nepoților lor.

O societate – ascultați bine asta! – o societate care nu-i valorizează pe bunici este o societate fără viitor. O Biserică ce nu are la inimă alianța dintre generații va ajunge să fie lipsită de ceea ce contează cu adevărat, iubirea. Bunicii noștri ne învață semnificația iubirii conjugale și a iubirii de părinți. Ei înșiși au crescut într-o familie și au experimentat afectul de fii și fiice, de frați și surori. Pentru aceasta constituie o comoară de experiență, o comoară de înțelepciune pentru noile generații. Este o mare greșeală a nu-i întreba pe bătrâni despre experiențele lor sau a crede că a vorbi cu ei este o pierdere de timp. În această privință aș vrea să-i mulțumesc lui Missy pentru mărturia sa. Ea ne-a spus că, printre nomazi, familia a fost mereu un izvor de forță și de solidaritate. Mărturia sa ne amintește că, în casa lui Dumnezeu, este un loc la masă pentru toți. Nimeni nu trebuie să fie exclus; iubirea noastră și atenția noastră trebuie să se extindă la toți.

Este târziu și sunteți obosiți! Și eu! Dar lăsați-mă să vă spun un ultim lucru. Voi, familiilor, sunteți speranța Bisericii și a lumii! Dumnezeu, Tată, Fiu și Duh Sfânt, a creat omenirea după chipul și asemănarea sa pentru a o face părtașă de iubirea sa, pentru ca să fie o familie de familii și să se bucure de acea pace pe care numai El o poate da. Cu mărturia voastră adusă Evangheliei, puteți să-l ajutați pe Dumnezeu să realizeze visul său. Puteți să contribuiți să-i apropiați pe toți copiii lui Dumnezeu, pentru ca să crească în unitate și să învețe ce înseamnă pentru lumea întreagă a trăi în pace ca o mare familie. Pentru acest motiv, am dorit să încredințez fiecăruia dintre voi un exemplar al Amoris laetitia, pregătită în cele două Sinoade despre familie și scrisă pentru ca să fie un fel de ghid pentru a trăi cu bucurie Evanghelia familiei. Maria Mama noastră, Regina familiei și a păcii, să vă susțină pe voi toți în călătoria vieții, a iubirii și a fericirii!

Și acum, la încheierea serii noastre, vom recita rugăciunea acestei Întâlniri a Familiilor. Toți împreună să recităm rugăciunea oficială a Întâlnirii Familiilor: [aplauze prelungite]

God, our Father,…

Rugăciune și binecuvântare (în engleză)

Noapte bună, dormiți bine! Și pe mâine!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 25.08.2018
Publicarea pe acest sit: 25.08.2018
Etichete: , ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?