Discursul Papei la pelerinajul adolescenților italieni

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la pelerinajul adolescenților italieni
luni, 18 aprilie 2022

Preaiubiți adolescenți și adolescente, bine ați venit!

Mulțumesc că sunteți aici! Această piață aștepta de mult timp să se umple de prezența voastră, de fețele voastre și de entuziasmul vostru. În urmă cu doi ani, la 27 martie, am venit aici singur pentru a-i prezenta Domnului rugăciunea lumii lovite de pandemie. Probabil că în seara aceea erați și voi în casele voastre în fața televizorului pentru a vă ruga împreună cu familiile voastre. Au trecut doi ani cu piața goală și pieței i s-a întâmplat așa cum ni se întâmplă nouă când facem post: vrem să mâncăm și, când mergem să mâncăm după post, mâncăm mai mult; pentru aceasta s-a umplut mai mult: și piața a îndurat postul și acum este plină cu voi! Astăzi, voi toți, sunteți împreună, veniți din Italia, în îmbrățișarea acestei piețe și în bucuria Paștelui pe care tocmai l-am celebrat.

Isus a învins întunericul morții. Din păcate, încă sunt deși norii care întunecă timpul nostru. În afară de pandemie, Europa trăiește un război teribil, în timp ce continuă în atâtea regiuni ale pământului nedreptăți și violențe care distrug omul și planeta. Adesea chiar cei de vârsta voastră plătesc prețul cel mai mare: nu numai existența lor este compromisă și făcută nesigură, ci visele lor pentru viitor sunt călcate în picioare. Atâția frați și surori încă așteaptă lumina Paștelui.

Relatarea din Evanghelia pe care am ascultat-o începe tocmai în întunericul nopții. Petru și ceilalți iau bărcile și merg să pescuiască – și nu pescuiesc nimic. Ce dezamăgire! Când punem atâtea energii pentru a realiza visele noastre, când investim atâtea lucruri, ca apostolii, și nu rezultă nimic… Dar se întâmplă ceva surprinzător: la mijitul zilei, apare pe mal un om, care era Isus. Îi aștepta. Și Isus le spune: „Acolo, în dreapta sunt peștii”. Și are loc minunea atâtor pești: năvoadele se umplu cu pești.

Asta ne poate ajuta să ne gândim la unele momente din viața noastră. Viața uneori ne pune la grea încercare, ne face să atingem cu mâna fragilitățile noastre, ne face să ne simțim goi, fără apărare, singuri. De câte ori în această perioadă v-ați simțit singuri, departe de prietenii voștri? De câte ori v-a fost frică? Nu trebuie să ne rușinăm să spunem: „Mi-e frică de întuneric!” Nouă tuturor ne este frică de întuneric. Fricile trebuie spuse, fricile trebuie exprimate pentru a le putea alunga astfel. Amintiți-vă de asta: fricile trebuie spuse. Cui? Tatălui, mamei, prietenului, prietenei, persoanei care vă poate ajuta. Trebuie scoase la lumină. Și când fricile, care sunt în întuneric, merg în lumină, izbucnește adevărul. Nu vă descurajați: dacă vă este frică, scoateți-o la lumină și vă va face bine!

Întunericul ne pune în criză; dar problema este cum gestionez eu această criză: dacă o țin numai pentru mine, pentru inima mea, și nu vorbesc despre ea cu nimeni, nu merge. În crize trebuie vorbit, vorbit cu prietenul care mă poate ajuta, cu tata, mama, bunicul, bunica, persoana care mă poate ajuta. Crizele trebuie iluminate pentru a le învinge.

Dragi adolescenți și adolescente, voi nu aveți experiența celor mari, ci aveți un lucru pe care noi, cei mari, uneori l-am pierdut. De exemplu: cu trecerea anilor, noi, cei mari, avem nevoie de ochelari pentru că am pierdut vederea sau uneori devenim un pic surzi, am pierdut auzul… Sau, de atâtea ori, obișnuința vieții ne face să pierdem „percepția”; voi aveți „percepția”. Și aceasta să n-o pierdeți, vă rog! Voi aveți percepția realității, și este un lucru mare. Percepția pe care o avea Ioan: imediat ce l-a văzut acolo pe acel domn care spunea: „Aruncați năvoadele în dreapta”, percepția i-a spus: „E Domnul!” Era cel mai tânăr dintre apostoli. Voi aveți percepția: să n-o pierdeți! Percepția de a spune „acesta este adevărat – acesta nu este adevărat – acesta nu merge bine”; percepția de a-l găsi pe Domnul, percepția adevărului. Vă urez să aveți percepția lui Ioan, dar și curajul lui Petru. Petru era un pic „special”: l-a renegat de trei ori pe Isus, dar imediat ce Ioan, cel mai tânăr, spune: „E Domnul!”, se aruncă în apă pentru a-l găsi pe Isus.

Să nu vă rușinați de elanurile voastre de generozitate: percepția să vă ducă la generozitate. Aruncați-vă în viață. „Eh, părinte, dar eu nu știu să înot, îmi este frică de viață!”: aveți cine să vă însoțească, voi căutați pe cineva care să vă însoțească. Dar nu vă fie frică de viață, vă rog! Să vă fie frică de moarte, de moartea sufletului, de moartea viitorului, de închiderea inimii: de asta să vă fie frică. Dar de viață, nu: viața este frumoasă, viața este pentru a o trăi și pentru a o da altora, viața este pentru a o împărtășii cu alții, nu pentru a o închide în ea însăși.

Eu n-aș vrea să mă lungesc mult, aș vrea să spun numai că este important ca voi să mergeți înainte. Fricile? Luminați-le, spuneți-le. Descurajarea? Învingeți-o cu curajul, cu vreunul care să vă ajute. Și percepția vieții: n-o pierdeți, pentru că este un lucru frumos.

Și, în momentele de dificultate, copiii o cheamă pe mama. Și noi o chemăm pe mama noastră, pe Maria. Ea – fiți atenți – avea aproape vârsta voastră când a primit vocația sa extraordinară de a fi mamă a lui Isus. Frumos: vârsta voastră, mai mult sau mai puțin… Ea să vă ajute să răspundeți cu încredere acel „Iată-mă!” al vostru Domnului: „Sunt aici, Doamne: ce trebuie să fac? Sunt aici pentru a face bine, pentru a crește bine, pentru a ajuta pe alții cu percepția mea”. Fie ca Sfânta Fecioară Maria, mama care avea aproape vârsta voastră când a primit vestea îngerului și a rămas însărcinată, ea să vă învețe să spuneți: „Iată-mă!” Și să nu vă fie frică. Curaj și înainte!

După binecuvântare:

Isus înviat să fie forța vieții voastre: mergeți în pace și fiți fericiți, voi toți: în pace și cu bucurie!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 18.04.2022
Publicarea pe acest sit: 18.04.2022
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.