Discursul Papei la Întâlnirea Mondială a Familiilor de la Manila

Discursul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
în legătură prin satelit cu Manila (Filipine)
cu ocazia celei de-a IV-a Întâlniri Mondiale a Familiilor
sâmbătă, 25 ianuarie 2003

1. Gândurile și rugăciunile mele sunt cu voi, dragi familii din Filipine și din întreaga lume, care v-ați adunat la Manila pentru cea de-a IV-a Întâlnire Mondială a voastră. Cu mare afecțiune, vă salut pe toți în numele Domnului!

Cu această ocazie, adresez de asemenea un salut cordial tuturor familiilor din lume pe care le reprezentați: „Har, milă, pace, de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus Domnul nostru” (1Timotei 1,2).

Îi mulțumesc Trimisului PapaI, Cardinalului Alfonso López Trujillo, pentru cuvintele frumoase pe care mi le-a adresat în numele vostru. Față de el și colaboratorii săi din cadrul Consiliului Pontifical pentru Familie îmi exprim recunoștința pentru timpul și efortul oferite pentru pregătirea acestei Întâlniri. Îi sunt de asemenea recunoscător Cardinalului Jaime Sin, Arhiepiscopul de Manila, care este în aceste zile gazda voastră generoasă.

2. În sesiunea teologico-pastorală care tocmai s-a încheiat, ați discutat despre „Familia creștină: Veste Bună pentru cel de-al Treilea Mileniu”. Am ales aceste cuvinte gândindu-mă la Întâlnirea voastră Mondială, pentru a sublinia misiunea sublimă a familiei. Acceptând Evanghelia și pășind în lumina ei, familiilor le este încredințată responsabilitatea exigentă de a da mărturie despre mesajul ei.

Iubite familii creștine, proclamați cu bucurie întregii lumi comoara minunată pe care voi, ca biserici domestice, o posedați! Soți creștini, în comuniunea voastră de viață și de iubire, în dăruirea voastră de sine reciprocă și în deschiderea voastră generoasă față copii, să deveniți, în Cristos, lumină a lumii. Domnul vă cere zilnic să fiți ca o lampă care nu rămâne ascunsă, ci este pusă „în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă” (Matei 5,15).

3. Înainte de toate, fiți „veste bună” pentru cel de-al treilea mileniu rămânând fideli vocației voastre. Fie că v-ați căsătorit recent sau de mai mulți ani, Sacramentul Căsătoriei continuă să fie modalitatea voastră specifică de a fi discipoli ai lui Isus, contribuind la răspândirea Împărăției lui Dumnezeu și crescând în sfințenia la care toți creștinii sunt chemați. Așa cum a arătat Conciliul Vatican II, soții creștini, în îndeplinirea responsabilităților lor conjugale și familiale, „se apropie tot mai mult de propria desăvârșire și de sfințirea reciprocă” (Gaudium et Spes, 48).

Primiți pe deplin și fără rezerve iubirea pe care, prin Sacramentul Căsătoriei, Dumnezeu v-a dăruit-o primul, și prin care vă face capabili să îi iubiți la rândul vostru pe ceilalți (cf. 1Ioan 4,19). Rămâneți fermi în acea convingere care poate da semnificație, putere și bucurie vieții voastre: iubirea lui Cristos nu se va îndepărta niciodată de la voi, legământul său de pace cu voi nu se va zdruncina (cf. Isaia 54,10). Darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi (cf. Romani 11,29). El a scris numele voastre în palma mâinii sale (cf. Isaia 49,16).

4. Harul pe care l-ați primit prin căsătorie rămâne cu voi de-a lungul anilor. El izvorăște din inima străpunsă a Răscumpărătorului, care s-a jertfit pe sine pe altarul crucii pentru Biserică, Mireasa sa, acceptând moartea pentru mântuirea lumii.

Acest har rămâne totdeauna aproape de acest izvor: este harul unei iubiri care se jertfește pe sine, o iubire care se dăruiește și iartă. Este harul iubirii altruiste care uită propria suferință, o iubire fidelă până la moarte, o iubire dătătoare de viață nouă. Este harul unei iubiri generoase, care toate le crede, toate le suportă, toate le nădăjduiește, toate le rabdă, o iubire care nu are sfârșit, o iubire care este mai mare decât orice altceva (cf. 1Corinteni 13,7-8).

O asemenea iubire nu este întotdeauna ușoară. Viața de zi cu zi este plină de primejdii, de tensiuni, de suferință și chiar de oboseală. Însă nu sunteți singuri pe acest drum. Isus este întotdeauna prezent alături de voi, așa cum a fost pentru tinerii căsătoriți la Cana Galileii într-un moment dificil. Conciliul Vatican II ne amintește faptul că Mântuitorul rămâne aproape de soții creștini și îi ajută, astfel încât, așa cum el a iubit Biserica și s-a dat pe sine pentru ea, și ei să se iubească întotdeauna unul pe altul cu fidelitate și grijă reciprocă constantă (cf. Gaudium et Spes, 48).

5. Soți creștini, fiți „veste bună pentru cel de-al treilea mileniu” dând mărturie convingătoare și consecventă privind adevărul despre familie.

Familia întemeiată pe căsătorie este un patrimoniu al omenirii, un mare bine de o valoare inestimabilă, necesar pentru viața, dezvoltarea și viitorul popoarelor. Potrivit planului creației stabilit la început (cf. Matei 19,4.8), familia este mediul în care persoana umană, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (cf. Geneză 1,26), este concepută și se naște, crește și se maturizează. Familia, ca prima școală în care se formează persoana umană (cf. Familiaris Consortio, 19-27), este indispensabilă pentru o adevărată „ecologie umană” (Centesimus Annus, 39).

Sunt recunoscător pentru mărturiile pe care le-ați oferit în această seară, și pe care le-am urmărit cu atenție. Ele îmi aduc aminte de propriile mele experiențe ca preot, ca Arhiepiscop de Cracovia și din cei aproape douăzeci și cinci de ani ai mei de pontificat. Așa cum am spus adesea, viitorul omenirii trece prin familie (cf. Familiaris Consortio, 86).

Vă îndemn, iubite familii creștine, să arătați prin viața voastră de zi cu zi că, în ciuda numeroaselor dificultăți și obstacole, căsătoria poate fi trăită pe deplin ca o experiență plină de semnificații și ca o „veste bună” pentru bărbații și femeile de azi. Fiți protagoniști în Biserică și în lume: aceasta este o responsabilitate care izvorăște din celebrarea Sacramentului Căsătoriei voastre, din faptul că sunteți o biserică domestică, și din misiunea conjugală care vă caracterizează ca celule fundamentale ale societății (cf. Apostolicam Actuositatem, 11).

6. În încheiere, iubiți soți creștini, dacă doriți să fiți „veste bună pentru cel de-al treilea mileniu”, nu uitați că rugăciunea în familie este o cale sigură pentru a rămâne uniți într-un mod de viață care este în armonie cu voința lui Dumnezeu.

Când am proclamat acum câteva luni Anul Rozariului, am recomandat această devoțiune mariană ca pe o rugăciune a familiei și pentru familie. Recitând Rozariul, familiile „îl așează pe Isus în centru, bucuriile și durerile sunt împărtășite cu el, nevoile și proiectele sunt încredințate în mâinile lui, de la el vin speranța și puterea pentru a merge mai departe” (Rosarium Virginis Mariae, 41).

Vă încredințez pe toți Mariei, Regina Familiei; fie ca ea să vă însoțească și să vă sprijine în viața voastră de familie. Am, de asemenea, plăcerea de a anunța că a V-a Întâlnire Mondială a Familiilor va avea loc la Valencia, Spania, în anul 2006.

În timp ce vă dau acum tuturor Binecuvântarea mea Apostolică, mă despart de voi lăsându-vă o ultimă însărcinare: cu ajutorul lui Dumnezeu, faceți din Evanghelie principiul călăuzitor pentru familiile voastre, și faceți din familiile voastre o pagină a Evangheliei scrisă pentru timpurile noastre!