Discursul Papei la Întâlnirea Europeană a Tinerilor organizată de Comunitatea Taize

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la Întâlnirea Europeană a Tinerilor
organizată de Comunitatea Taize
sâmbătă, 29 decembrie 2012

Mulțumesc, dragă frate Alois, pentru cuvintele dumneavoastră călduroase și pline de afecțiune. Dragi tineri, dragi pelerini ai încrederii, bun venit la Roma!

Ați venit foarte numeroși, din toată Europa și chiar din alte continente, pentru a vă ruga la mormintele sfinților apostoli Petru și Paul. Într-adevăr, în acest oraș amândoi și-au vărsat sângele lor pentru Cristos. Credința care-i însuflețea pe acești doi mari apostoli ai lui Isus este și aceea care v-a pornit la drum. În timpul anului care urmează să înceapă, voi vă propuneți să eliberați izvoarele încrederii în Dumnezeu pentru a trăi din ea în viața de zi cu zi. Mă bucur că voi întâlniți în acest mod intenția Anului Credinței început în luna octombrie.

Este a patra oară că țineți o Întâlnire Europeană la Roma. Cu această ocazie, aș vrea să repet cuvintele pe care predecesorul meu Fericitul Ioan Paul al II-lea le-a spus tinerilor în timpul celei de-a treia Întâlniri la Roma: „Papa se simte profund angajat cu voi în acest pelerinaj de încredere pe pământ… Și eu sunt chemat să fiu un pelerin de încredere în numele lui Cristos” (30 decembrie 1987).

În urmă cu peste 70 de ani, fratele Roger a dat naștere comunității din Taizé. Aceasta continuă să vadă venind la ea mii de tineri din toată lumea, în căutarea unui sens pentru viața lor, frații îi primesc în rugăciunea lor și le oferă ocazia de a avea experiența unei relații personale cu Dumnezeu. Pentru a-i susține pe acești tineri în drumul lor spre Cristos, fratele Roger a avut ideea de a începe un „pelerinaj de încredere pe pământ”.

Martori neobosit al Evangheliei păcii și reconcilierii, însuflețit de focul unui ecumenism al sfințeniei, fratele Roger i-a încurajat pe toți cei care trec prin Taizé să devină căutători ai comuniunii. Am spus asta a doua zi după moartea sa: „Ar trebui să ascultăm dinăuntru ecumenismul său trăit în mod spiritual și să ne lăsăm conduși de mărturia sa spre un ecumenism cu adevărat interiorizat și spiritualizat”. Pe urmele sale, cu toții sunteți purtători ai acestui mesaj de unitate. Vă asigur de angajarea irevocabilă a Bisericii catolice de a continua căutarea de căi de reconciliere pentru a ajunge la unitatea vizibilă a creștinilor. Și în seara aceasta aș vrea să-i salut cu afecțiune total deosebită pe cei dintre voi care sunt ortodocși sau protestanți.

Astăzi, Cristos vă pune întrebarea pe care a adresat-o discipolilor săi: „Cine sunt eu pentru voi?”. La această întrebare, Petru, la al cărui mormânt noi ne aflăm în acest moment, a răspuns: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16,15-16). Și toată viața sa a devenit un răspuns concret la această întrebare. Cristos dorește să primească și de la fiecare dintre voi un răspuns care să nu vină din constrângere nici din teamă, ci din libertatea voastră profundă. Răspunzând la această întrebare, viața voastră va găsi sensul său cel mai puternic. Textul din Scrisoarea sfântului Ioan pe care tocmai l-am ascultat ne face să înțelegem cu mare simplitate în mod sintetic cum să dăm un răspuns: „Să credem în numele Fiului său Isus Cristos și să ne iubim unii pe alții” (3,23). A avea credință și a-l iubi pe Dumnezeu și pe ceilalți! Ce este mai exaltant? Ce este mai frumos?

În timpul acestor zile la Roma, fie ca să puteți lăsa să crească în inimile voastre acest da spus lui Cristos, profitând în special de timpii lungi de tăcere care ocupă un loc central în rugăciunile voastre comunitare, după ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Acest Cuvânt, spune A doua Scrisoare a lui Petru, este „ca o lumină ce strălucește în loc întunecos”, pe care voi faceți bine că o priviți „până când se va lumina de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre” (1,19). Voi ați înțeles asta: dacă luceafărul de dimineață trebuie să răsară în inimile voastre este pentru că nu întotdeauna este prezent acolo. Uneori răul și suferința celor nevinovați creează în voi îndoiala și tulburarea. Și da-ul spus lui Cristos poate să devină dificil. Însă această îndoială nu face din voi niște necredincioși! Isus nu l-a respins pe omul din Evanghelie care a strigat: „Cred; ajută necredința mea!” (Mc 9,24).

Pentru ca în această luptă voi să nu vă pierdeți încrederea, Dumnezeu nu vă lasă singuri și izolați. El ne dă nouă tuturor bucuria și mângâierea comuniunii Bisericii. În timpul șederii voastre la Roma, grație în special primirii generoase a atâtor parohii și comunități călugărești, voi aveți o nouă experiență de Biserică. Întorcându-vă acasă, în diferitele voastre țări, vă invit să descoperiți că Dumnezeu vă face coresponsabili de Biserica sa, în toată varietatea vocațiilor. Această comuniune care este Trupul lui Cristos are nevoie de voi și voi aveți în el tot locul vostru. Pornind de la darurile voastre, de la ceea ce este specific la fiecare dintre voi, Duhul Sfânt plăsmuiește și face să trăiască acest mister de comuniune care este Biserica, pentru a transmite vestea cea bună a Evangheliei lumii de astăzi.

Împreună cu tăcerea, cântarea ocupă un loc important în rugăciunile voastre comunitare. Cântările de la Taizé umplu în aceste zile bazilicile din Roma. Cântarea este un sprijin și o exprimare incomparabilă a rugăciunii. Cântându-l pe Cristos, voi vă deschideți și la misterul speranței sale. Să nu vă fie frică să precedați aurora pentru a-l lăuda pe Dumnezeu. Nu veți fi dezamăgiți.

Dragi tineri prieteni, Cristos nu vă ia din lume. Vă trimite acolo unde lumina lipsește, pentru ca s-o duceți altor. Da, cu toții sunteți chemați să fiți mici lumini pentru cei care vă înconjoară. Cu atenția voastră față de o repartizare mai egală a bunurilor pământului, cu angajarea pentru dreptate și pentru o nouă solidaritate umană, voi îi veți ajuta pe cei care sunt în jurul vostru să înțeleagă mai bine cum Evanghelia ne conduce în același timp spre Dumnezeu și spre ceilalți. Astfel, cu credința voastră, veți contribui să faceți să răsară încrederea pe pământ.

Fiți plini de speranță. Dumnezeu să vă binecuvânteze, cu rudele și prietenii voștri!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.12.2012
Publicarea pe acest sit: 31.12.2012
Etichete: ,

Lasă un răspuns