Discursul Papei la întâlnirea din Wadowice

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat persoanelor venite în Piața Rynek din Wadowice
27 mai 2006

Pe urmele Papei Ioan Paul al II-lea, mărturisitor al credinței

Preaiubiți frați și surori,

Sunt plin de emoție aflându-mă aici, la locul nașterii al marelui meu predecesor, Servul lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea, în orașul unde și-a petrecut copilăria și adolescența. Wadowice nu ar fi putut lipsi din pelerinajul pe care mi l-am propus în Polonia pe urmele sale. Am dorit să mă opresc chiar aici, în Wadowice, în locul în care a început și s-a maturizat credința sa, să mă rog împreună cu voi ca în cel mai scurt timp să fie ridicat la cinstea altarelor. Johann Wolfgang von Goethe, marele poet german, a spus: „Cel care dorește să înțeleagă un poet, trebuie să îi viziteze țara natală.” Este adevărat și pentru cel care dorește să înțeleagă viața și slujirea Papei Ioan Paul al II-lea; este necesar să mergi în orașul său natal. El însuși a mărturisit că aici, în Wadowice, „a început totul: viața, studiile, teatrul și preoția” (Wadowice, 16 iunie 1999).

Papa Ioan Paul al II-lea, întorcându-se la începuturi, s-a referit adesea la un semn: acela al baptisteriului, căruia i-a acordat o venerație specială în biserica din Wadowice. În 1979, în timpul primului său pelerinaj în Polonia, a spus: „În acest baptisteriu, la 20 iunie 1920, mi s-a dat harul să devin fiu al lui Dumnezeu, împreună cu credința în Răscumpărătorul meu, și am fost primit în comunitatea Bisericii. Am sărutat deja solemn acest baptisteriu în anul când s-a împlinit un mileniu de la Botezul Poloniei, pe când eram Arhiepiscop de Cracovia. L-am sărutat din nou, la a 50-a aniversare a botezului meu, pe când eram Cardinal, iar astăzi îl sărut a treia oară, venind din Roma ca Succesor al Sfântului Petru” (Wadowice, 7 iunie 1979). Se pare că în aceste cuvinte ale Papei Ioan Paul al II-lea se găsește cheia înțelegerii consecvenței credinței sale, radicalismul vieții sale creștine și dorința de sfințire pe care a manifestat-o mereu. Aici se află conștiința profundă a harului divin, iubirea necondiționată a lui Dumnezeu față de om, care prin intermediul apei și al Duhului Sfânt îl plasează pe catecumen în mulțimea copiilor Săi, care sunt răscumpărați prin Sângele lui Cristos. Dar este și conștiința faptul că Botezul e și o chemare la a păzi virtutea care derivă din credință. Programul cel mai comun al unei vieți creștine autentice se rezumă prin fidelitatea față de promisiunile de la Sfântul Botez. Motoul acestui pelerinaj, „Rămâneți tari în credința voastră”, își găsește aici dimensiunea concretă ce poate fi exprimată prin acest îndemn: „Rămâneți tari în respectarea promisiunilor voastre baptismale”. O mărturie a unei astfel de credințe – despre care acest loc vorbește în mod special – este Servul lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea.

Marele meu predecesor indica Bazilica din Wadowice, parohia sa de acasă, ca un loc de o importanță specială pentru dezvoltarea vieții sale spirituale și a vocației sale la preoție care s-a manifestat în el. Spunea odată: „În această biserică am făcut prima mea Spovadă și am primit Prima Sfântă Împărtășanie. Aici am fost ministrant. Aici i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru darul preoției și, ca Arhiepiscop de Cracovia, am celebrat a 25-a aniversare a hirotonirii mele întru preoție. Singur Dumnezeu, dătătorul fiecărui har, știe cât bine și ce multitudine de haruri am primit în această biserică și în această comunitate parohială. Lui, Dumnezeului Treimic, îi dau glorie astăzi la porțile acestei biserici” (Wadowice, 16 iunie 1999). Biserica este un semn al comuniunii credincioșilor uniți de prezența lui Dumnezeu care sălășluiește în mijlocul lor. Această comunitate este Biserica pe care Papa Ioan Paul al II-lea a iubit-o. Iubirea sa pentru Biserică s-a născut în parohia din Wadowice. În ea a trăit el viața sacramentală, evanghelizarea și formarea unei credințe mature. Din acest motiv, ca preot, ca Episcop și ca Papă, a acordat atâta grijă comunităților parohiale. În spiritul aceleiași griji, în timpul vizitei „ad limina Apostolorum”, le-am cerut Episcopilor polonezi să facă tot posibilul ca să se asigure că parohia poloneză va fi cu adevărat o „comunitate eclezială” și o „familie a Bisericii”.

La final, permiteți-mi să mai amintesc o trăsătură a credinței și spiritualității Papei Ioan Paul al II-lea, care este legată de acest loc. El însuși a amintea de mai multe ori de atașamentul profund al locuitorilor din Wadowice față de imaginea locală a Fecioarei Ajutorului Perpetuu și de obiceiul elevilor de a se ruga zilnic în fața ei. Această amintire ne ajută să ajungem la sursa convingerii care l-a hrănit pe Papa Ioan Paul al II-lea – convingerea privind locul excepțional pe care Maria l-a ocupat în viața sa, o convingere pe care el însuși, plin de devoțiune, a exprimat-o în motoul „Totus tuus”. Până în ultimele momente ale pelerinajului său pământesc, el a rămas fidel acestei promisiuni.

În spiritul acestei devoțiuni, în fața acestei imagini, doresc să îi aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea și, asemenea lui, îi cer Fecioarei Maria să vegheze asupra Bisericii care prin voia lui Dumnezeu mi-a fost încredințată spre călăuzire. Vă cer de asemenea vouă, fraților și surorilor, să vă rugați pentru mine așa cum v-ați rugat pentru marele vostru conațional. Din adâncul inimii mele vă binecuvântez pe toți cei prezenți astăzi aici și pe cei care vin la Wadowice pentru a se adăpa de la izvorul spiritului de credință al Papei Ioan Paul al II-lea.