Discursul Papei la întâlnirea din Pavia cu cetățenii

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
la întâlnirea din Pavia cu cetățenii
Piazza Vittoria – Pavia
sâmbătă, 20 iunie 2026

Cuvinte spontane în afara domului

Bună seara tuturor!

Mulțumesc! Mulțumesc tuturor pentru că sunteți aici.

Un saludo a los peruanos, a todos los latinoamericanos [Un salut peruanilor, tuturor latinoamericanilor].

Un mare salut vouă tuturor!

Evviva Pavia! Viva!

Am auzit acum un moment despre importanța speranței și a păcii. Cu toții vrem să trăim în pace. Este foarte important să nu pierdem niciodată speranța, pentru că, așa cum ne-a spus Sfântul Augustin: „Dacă vrem să schimbăm vremurile, dacă vrem ca lumea să trăiască în pace, trebuie să începem cu noi înșine”. Aceasta înseamnă: destul cu cuvintele pline de ură, destul cu insultele, destul cu hărțuirea, destul cu toate acele lucruri care creează război între oameni, între comunități, între țări. Trebuie să învățăm cu toții să fim făcători de pace și promotori ai reconcilierii.

Tuturor liderilor de aici: vă mulțumesc pentru munca voastră, pentru slujirea voastră!

Și tuturor tinerilor: perseverați, participați, încercați să construiți prietenii autentice, nu numai prietenii făcute pe ecrane, pe telefoane. Prietenii autentice, în persoană! Fiți prezenți! Fiți toți prezenți! Și astfel vom descoperi că Isus trăiește cu adevărat printre noi. Isus va fi prezent.

Așadar, vă mulțumesc tuturor. Vă binecuvântez și vă încurajez cu adevărat să vă trăiți credința, să experimentați bucuria de a fi discipoli ai lui Isus.

Binecuvântare

Fie ca voi să fiți mereu o comunitate vie de credință, speranță și iubire.

Discursul Sfântului Părinte

Excelența Voastră,
Domnule primar,
Stimate autorități,
Iubiți frați și surori,

Vă mulțumesc pentru primirea călduroasă și pentru cuvintele amabile de bun venit. Prin intermediul episcopului și al primarului, însăși Pavia se prezintă, dând glas frumuseții orașului vostru. Este o frumusețe exigentă, deoarece reprezintă prețioasa moștenire a unui trecut care devine angajare pentru prezent. Orașul este într-adevăr un dar și o datorie pentru cei care îl locuiesc: din această piață cu toții ne dăm seama de acest lucru, văzând cum viața cetățenilor săi se reflectă în clădirile și pietrele din jur.

Ne aflăm printre monumente care vorbesc despre voi și, prin urmare, vă vorbesc vouă. Nu mă refer numai la cele antice, ci la case, școli, universități, spitale și centre parohiale. Toate sunt locuri semnificative, structuri cu o semnificație proprie, care mărturisesc ospitalitate, educație și cultură. În diferitele lor forme, ele demonstrează aceeași grijă față de individ în comunitate, cu demnitatea și valorile sale, cele care vă unesc ca un singur popor și care sunt și fundamentul Constituției italiene.

Traversând centrul istoric al orașului Pavia, străzile și piețele emană o frumusețe încărcată de istorie, nu superficială. Aceasta este o caracteristică a orașelor europene: în timp ce recunoaștem în ele ingeniozitatea și spiritul civic al celor care le-au construit, ne dăm seama cum valoarea țesăturii urbane susține viața lor de zi cu zi și rolul specific pe care fiecare îl joacă la nivel național și internațional.

Numele „oraș”, din latinescul civitas, indică nu numai un loc, ci și o condiție umană: orașul este unul pentru toți, este singular și plural. Oamenii care îl locuiesc constituie o societate, adică un organism care trebuie să fie bine ordonat în relațiile și legile sale. A fi sociali înseamnă a fi solidari, a se comporta ca adevărați parteneri: motivați de binele comun și nu de interese partizane. Cetățenii sunt întotdeauna concetățeni! De fapt, organismul democratic care are grijă de oraș, promovând bunăstarea locuitorilor săi, se numește „municipalitate”.

Întrucât poporul este responsabil pentru spațiul public, în fața provocărilor actuale, să ne întrebăm ce întărește și ce erodează casele noastre: să ne întrebăm ce stabilizează și ce dăunează societății noastre. Altfel, ceea ce aparține tuturor riscă să nu devină al nimănui: atunci când indiferența pare să dezintegreze comunitatea noastră, trebuie să reînnoim participarea activă a tuturor la viața orașului. Confruntați cu forme de degradare și analfabetism civic, suntem chemați să împărtășim limbaje de dăruire și slujire, care să păstreze piețele, parcurile și străzile ca locuri de întâlnire prin excelență. Această bună cetățenie știe să cultive armonia prin dialog și întâlniri constructive între oamenii și culturile care animă Pavia.

Astăzi vă invit pe fiecare dintre voi să vă repetați: îmi pasă de orașul nostru! Îmi pasă de sănătatea celor din jurul meu, îmi pasă de frumusețea locului în care trăiesc, îmi pasă de calitatea vieții în locurile în care lucrez și îmi petrec timpul liber. Îmi pasă de această câmpie fertilă, unde fiecare câmp și fiecare șanț poartă urmele trudei răbdătoare a celor care timp de secole au ascultat ritmul creației, simțindu-se în armonie cu natura.

Cultivarea pământului reflectă promovarea culturii, care își găsește un model deosebit de potrivit în Pavia. Amintindu-mi de ilustra voastră tradiție academică, mă gândesc în special la tinerii și studenții care frecventează Universitatea orașului. În acest centru cultural, ei experimentează nu un conglomerat de cunoștințe, ci un sistem capabil să formeze persoanele fără a le exploata munca. Promovarea științelor, de fapt, înseamnă promovarea omenirii, care trebuie să rămână mereu protagonista propriei cercetări.

Din această perspectivă, fiecărei forme de cunoaștere îi corespunde o formă de îngrijire: așa cum știința medicală se îngrijește de corpul uman, tot așa jurisprudența se preocupă de corpul social, iar filozofia are în vedere gândirea, din care omul își dezvoltă toate artele. Tot ceea ce învățăm despre lume ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine și ne face să ne punem din nou întrebarea despre existența noastră, însetați de adevăr și dreptate. Sufletul Sfântului Augustin era cuprins de această sete, un exemplu al neliniștii sănătoase care îi mișcă pe cei care cercetează, pe cei care studiază și pe cei care educă. Figura sa, întrupând dialogul anevoios și constant dintre credință și rațiune, mărturisește apartenența lor reciprocă.

De fapt, nu se poate crede fără să se gândească și nici nu se poate lumina cele mai înalte întrebări ale rațiunii fără credință. De fapt, cu această deschidere încrezătoare, rațiunea umană pune întrebări și planifică: nu se închide în logica profitului sau a dominației, ci descoperă noi modalități de a avea grijă de sine și de lume. În măsura în care crede, ființa umană nu se resemnează până la capăt, cu un fragment istoric care se termină cu moartea: credința însăși ne amintește că nu suntem supuși unui destin anonim, susținând în schimb certitudinea că Dumnezeu este creatorul și salvatorul vieții.

În acest sens, chiar și în orașul Pavia, Biserica acționează ca un sân primitor, generând o nouă omenire. Chiar și astăzi, cea mai veche instituție a orașului este chemată să evanghelizeze, în primul rând, ca vatră de credință și casă de caritate în slujba celor mai tineri, a celor mai săraci, a celor mai singuri sau a bătrânilor. Îi implică pe toți voluntarii în această grijă față de uman, cărora le exprim stima și recunoștința mea. Datorită angajării voastre, Pavia este prosperă, nu numai în bogăție, ci și în virtute: onorați întotdeauna demnitatea fiecărei vieți umane! Crucea, care se află în stema orașului vostru, este mult mai mult decât un simbol heraldic; este o sinteză culturală: ne amintește că istoria Paviei este ancorată în valoarea universală a iubirii creștine; și este o istorie care trebuie scrisă împreună, exersând memoria creativă în înțelegerea dintre cetățeni și asociații, dintre Biserică și organismele publice, dintre generații și culturi.

Dragi surori și dragi frați, în timp ce vă invit pe fiecare dintre voi să dați tot ce aveți mai bun pentru binele tuturor, vă împart din inimă binecuvântarea mea asupra voastră, asupra caselor voastre și asupra familiilor voastre. Vă mulțumesc!