Discursul Papei la întâlnirea cu marele muftiu al Ierusalimului

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu marele muftiu al Ierusalimului
în edificiul Marelui Consiliu pe Esplanada Moscheilor
Ierusalim, 26 mai 2014)

Excelență,
Credincioși musulmani,
Dragi prieteni,

Sunt recunoscător să vă pot întâlni în acest loc sacru. Vă mulțumesc din inimă pentru invitația respectuoasă pe care ați voit să mi-o adresați, și îndeosebi vă mulțumesc dumneavoastră, Excelență, și președintelui Consiliului Suprem musulman.

Mergând pe urmele Predecesorilor mei, și îndeosebi pe urma luminoasă a călătoriei lui Paul al VI-lea în urmă cu cincizeci de ani, prima a unui Papă în Țara Sfântă, am dorit mult să vin ca pelerin pentru a vizita locurile care au văzut prezența pământească a lui Isus Cristos. Însă acest pelerinaj al meu n-ar fi complet dacă n-ar contempla și întâlnirea cu persoanele și comunitățile care trăiesc în această Țară, și de aceea sunt deosebit de bucuros să fiu cu voi, credincioși musulmani, frați dragi.

În acest moment gândul meu merge la figura lui Abraham, care a trăit ca pelerin în aceste ținuturi. Musulmanii, creștinii și evreii recunosc în Abraham, deși fiecare în mod diferit, un părinte în credință și un mare exemplu care trebuie imitat. El s-a făcut pelerin, părăsind propriul neam, propria casă, pentru a întreprinde acea aventură spirituală la care îl chema Dumnezeu.

Un pelerin este o persoană care se face săracă, pornește la drum, este îndreptată spre o țintă mare și dorită cu ardoare, trăiește din speranța unei promisiuni primite (cf. Evr 11,8-19). Aceasta a fost condiția lui Abraham, aceasta ar trebui să fie și atitudinea noastră spirituală. Niciodată nu putem să ne considerăm autosuficienți, stăpâni ai vieții noastre; nu putem să ne limităm să rămânem închiși, siguri în convingerile noastre. În fața misterului lui Dumnezeu suntem cu toții săraci, simțim că trebuie să fim mereu gata să ieșim din noi înșine, docili la chemarea pe care Dumnezeu ne-o adresează, deschiși la viitorul pe care El vrea să-l construiască pentru noi.

În acest pelerinaj pământesc al nostru nu suntem singuri: intersectăm drumul altor credincioși, uneori împărtășim cu ei o bucată de drum, uneori trăim împreună o oprire care ne revigorează. Așa este întâlnirea de astăzi și o trăiesc cu recunoștință deosebită: este o plăcută oprire comună, făcută posibilă de ospitalitatea voastră, în acel pelerinaj care este viața noastră și a comunităților noastre. Trăim o comunicare și un schimb fratern care pot să ne dea răcorire și să ne ofere noi puteri pentru a înfrunta provocările comune care sunt puse în fața noastră.

De fapt, nu putem uita că pelerinajul lui Abraham a fost și o chemare pentru dreptate: Dumnezeu l-a voit martor al acțiunii sale și imitator al său. Și noi am vrea să fim martori ai acțiunii lui Dumnezeu în lume și pentru aceasta, tocmai în această întâlnire a noastră, simțim răsunând în adâncul nostru chemarea de a fi făcători de pace și de dreptate, de a invoca în rugăciune aceste daruri și de a învăța de sus milostivirea, măreția sufletului, compasiunea.

Iubiți frați, dragi prieteni, din acest loc sfânt lansez un apel din inimă tuturor persoanelor și comunitățile care se recunosc în Abraham:

să ne respectăm și să ne iubim unii pe alții ca frați și surori!

Să învățăm a înțelege durerea celuilalt!

Nimeni să nu instrumentalizeze pentru violență numele lui Dumnezeu!

Să lucrăm împreună pentru dreptate și pentru pace!

Salaam!