Discursul Papei la întâlnirea cu comunitatea eclezială din Republica San Marino

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
la întâlnirea cu comunitatea eclezială din Republica San Marino
sâmbătă, 23 august 2026

Salutul Sfântului Părinte adresat credincioșilor din piață de la balconul Palatului Public

Bună ziua! Bună ziua tuturor! Vă mulțumesc sincer pentru primirea voastră în această zi frumoasă! Sunt cu adevărat fericit să fiu aici cu voi, să vă salut, să mă bucur de frumusețea, istoria, tradiția și credința acestui mare popor din San Marino.

Multe felicitări vouă: să trăiți mereu în libertate autentică, cu adevărata libertate în Cristos Isus, cu adevărul și să fiți mereu uniți în acest spirit de primire. Cele mai bune urări tuturor!

Discurs adresat comunității ecleziale

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Mă bucur să vă întâlnesc în această bazilică – chiar și pe voi, care sunteți afară – în această bazilică dedicată sfântului diacon Marinus, patronul vostru. Îl salut pe Excelența Sa, episcopul vostru, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele sale amabile, pe preoți, consacrați și consacrate, pe reprezentanții vieții ecleziale a diecezei și pe toți cei prezenți. Aș dori să trăim împreună acest moment ca o pauză în drumul nostru comun pe urmele lui Cristos.

Dieceza de San Marino-Montefeltro este moștenitoarea unei bogate istorii de credință și curaj: cea a sfinților Marino și Leon care, acum optsprezece secole, cu mesajul creștin „au adus în contextul acestei realități […] noi perspective și valori, determinând nașterea unei culturi și civilizații centrate pe persoana umană, chipul lui Dumnezeu” (Benedict al XVI-lea, Omilie, San Marino, 19 iunie 2011). Laicii și pietrarii – chemați abia mai târziu, în grade diferite, la slujirea prin hirotonire – au putut traduce mesajul evanghelic într-un nou model comunitar și politic, puternic caracterizat de principiile creștine de libertate, respect reciproc și comuniune, un model care rămâne viu până în zilele noastre. Și este frumos să vedem cum comunitățile voastre diecezane și civile se străduiesc să ducă mai departe opera fondatorilor lor cu același entuziasm și fidelitate. Din acest motiv, aș dori să mă opresc pentru a reflecta împreună cu voi asupra unor aspecte ale drumului vostru ca Biserică pe care le consider importante.

Mă adresez mai întâi tinerilor, începând cu ceea ce le-a spus Papa Benedict al XIV-lea, vizitându-vă acum cincisprezece ani: „Nu vă opriți la răspunsuri parțiale, imediate […] mai ușoare și mai confortabile în acest moment, care pot oferi câteva momente de fericire, euforie și bucurie, dar care nu duc la adevărata bucurie de a trăi” (Întâlnire cu tinerii, 19 iunie 2011); și apoi a adăugat: „Inima voastră este o fereastră deschisă spre infinit!”. Așadar, dragi tineri: țineți această fereastră deschisă! Urmăriți cu privirea sufletului vostru cărările trasate în voi de marile dorințe de frumos, bunătate și viață pe care le purtați în inimă. Dacă observați cu atenție cărările lor și ascultați glasul lor, ele vă vor purta în sus, la întâlnirea cu Dumnezeu, unde el vă caută și vă așteaptă; și cu ajutorul lui, visele voastre vor avea puterea de a influența istoria și de a o îmbunătăți.

Iată, așadar, a doua mea invitație către voi: îmbrățișați cu entuziasm misiunea voastră în lume! Faceți-o, mai întâi, căutând să înțelegeți chemarea voastră, unică pentru fiecare dintre voi, și să-i apreciați măreția (cf. Ef 1,18). Și apoi dedicați-vă ei, investind fără menajamente toată bogăția darurilor pe care Dumnezeu vi le-a acordat. Nu vă temeți să faceți alegeri exigente, precum căsătoria, consacrarea, slujirea primită prin hirotonire, viața profesională, angajarea socială și politică; pregătiți-vă cât mai bine pentru responsabilitățile care vă așteaptă. Implicați-vă în inițiative și proiecte de caritate și dreptate. În acest fel, și voi veți contribui la a da „o mărturie de pace care vorbește lumii”, așa cum spune motto-ul vizitei mele.

În acest sens, aș dori să exprim sincere mulțumiri preoților, cateheților și tuturor educatorilor care, cu diferite itinerarii și propuneri, lucrează pentru creșterea umană și creștină a copiilor. A voastră, preaiubiților, este o muncă ascunsă, dar foarte importantă, este o slujire umilă și prețioasă, pentru că vine în ajutorul părinților, care sunt în primul rând responsabili de educația de credință a copiilor lor. Familia, de fapt, este primul loc de formare a credinței, pântecele firesc în care se învață și se respiră zilnic evanghelia încă din copilărie. Din acest motiv, o pastorație înțeleaptă va avea grijă să hrănească o puternică sinergie educațională între familii și comunitățile ecleziale, un pact educațional, astfel încât părinții să se simtă implicați, să redescopere ei înșiși credința într-un mod nou și să aibă bucuria de a transmite copiilor lor valorile creștine a căror custode sunt.

În ceea ce privește conținutul, căile de creștere, în special în inițierea creștină, ar trebui să comunice în primul rând frumusețea și bucuria vieții baptismale și sacramentale, astfel încât în ​​cadrul comunităților să se nască și să se consolideze căi de sfințenie și să se dezvolte în toți conștiința propriei demnități profetice, sacerdotale și regale. În spiritul Conciliului al II-lea din Vatican, liturgia trebuie cultivată cu atenție, iar credincioșii trebuie formați să o trăiască ca un trup unit, ca acțiunea comună a unui singur trup viu (cf. Constituția Sacrosanctum Concilium, 26), în care fiecare membru își ia puterea de la Masa Domnului pentru a duce lumina sa pe cărările lumii.

Credem că evanghelia este calea spre libertate pentru bărbații și femeile din toate timpurile și că în Isus Cristos și Cuvântul său bucuriile, rănile și întrebările cele mai profunde ale omenirii își găsesc sens și un răspuns definitiv. Prin urmare, suntem convinși că cel mai mare dar pe care îl putem face fraților și surorilor pe care Domnul îi pune pe calea noastră este să-i ajutăm să-l întâlnească pe el, Dumnezeul făcut om, care a murit și a înviat pentru noi și să găsească mântuirea în el. În această lumină, exercităm caritatea în toate formele ei, fără precupețire, păstrând mereu în suflet și în minte binele suprem și integral al persoanelor cărora le oferim sprijinul nostru.

Trăim într-o lume rănită de numeroase conflicte, în care suntem alarmați de creșterea violenței, a izolării și a fricii de ceilalți. Confruntați cu aceste tendințe tulburătoare, răspunsul nostru nu poate fi decât să mergem cu și mai multă convingere pe calea evangheliei. Inspirația sa este fundamentul unei societăți „construite pe respectul pentru propria libertate și pentru cea a celorlalți și, mai ales, pe respectul pentru voința sacră a lui Dumnezeu” (Sfântul Ioan Paul al II-lea, Omilie, San Marino, 29 august 1982), care învață și impune grija față de cei mai slabi, iertarea, comuniunea și solidaritatea.

În acest sens, doresc să subliniez importanța și valoarea profetică a unor experiențe de sprijin reciproc și apropiere cu care, în zonele mai interioare ale acestei regiuni, micile comunități înfruntă provocările depopulării și ale lipsei de servicii, menținând viu un sentiment de familie și comuniune. Aceste comunități aparent mici și marginalizate sunt ca niște flăcări din care să se ia pentru a reaprinde și a reaprinde în toate focul unor valori solide, străvechi și mereu prezente. Aceste experiențe mărturisesc căldura acelei magnifica humanitas la care trebuie să tindem, pentru a depăși individualismul unei anumite culturi metropolitane și consumiste, precum și alte forme de parohialism neîncrezător și divizator, și pentru a insufla viață nouă speranțelor noastre de fraternitate și pace.

Iubi frați și surori, ultimul cuvânt este cel mai apropiat de inima mea: comuniunea. În comunitățile noastre, mărturisim unitatea: între parohii și, în cadrul lor, între păstori și credincioși, între diferite carisme și slujiri. Și aceasta face parte din moștenirea evangheliei trăite pe care ne-au lăsat-o sfinții Marino și Leon și din misiunea noastră de a continua cu perseverență și dăruire să construim pe ceea ce au început ei. Prin mijlocirea lor, Domnul să vă binecuvânteze și să vă susțină mereu pe drumul vostru.

Vă mulțumesc din adâncul inimii pentru primirea voastră! Vă țin alături de mine în rugăciunile mele și sunt sigur că și voi veți continua să vă rugați pentru papa. Mulțumesc!

Cuvintele Sfântului Părinte Leon al XIV-lea către tinerii adunați în piața din afara bazilicii

Bună ziua! Cele mai bune urări tuturor! Așadar, ați ascultat puțin în timpul discursului… Pot repeta aceleași cuvinte, începând cu: deschideți ușa inimii voastre, ascultați-l mereu pe Isus Cristos și nu vă fie niciodată teamă să ascultați ceea ce Isus vrea să vă spună fiecăruia dintre voi.

Da, pot să vă spun ceva foarte important vouă, tinerilor: recunoașteți valoarea vieții în voi înșivă. Valoarea vieții voastre, a voastră care ați fost creați de Dumnezeu, iubiți de Dumnezeu: viața voastră are atât de multă valoare, pentru noi, pentru Biserică, pentru familia voastră, pentru întreaga lume. Credeți în ceea ce Dumnezeu a creat, pentru că sunteți cu toții fii și fiice ale lui Dumnezeu și Dumnezeu vă iubește. Și trăind cu acest sentiment de iubire în inimă vă va da tot ce aveți nevoie de-a lungul vieții voastre. Fiți generoși, fiți mereu deschiși să-i slujiți pe ceilalți, căutați să formați prietenii autentice: în prietenie putem construi comunitate.

Aici, în San Marino, aveți o deviză atât de frumoasă! Un singur cuvânt: „Libertas”. Cu siguranță l-ați auzit de multe ori. Găsim libertatea autentică numai în Isus Cristos, o găsim în adevăr: Isus a venit, a venit să ne dea viață, a venit să ne ajute să recunoaștem adevărul într-o lume atât de adesea plină de minciuni, plină de înșelăciune. Totuși, dacă îl aveți pe Isus Cristos în inimile voastre, dacă aveți adevărul și libertatea de a-l urma pe Isus, nu este nevoie să vă temeți de nimic altceva. Pentru că Isus merge cu voi și Isus ne cheamă pe toți, ne cheamă să mergem împreună.

Vă mulțumesc! Vă mulțumesc tuturor! Și suntem cu adevărat o singură comunitate, mereu uniți. Vă mulțumesc!