Discursul Papei cu ocazia pelerinajului la Pompei

Discursul Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea
cu ocazia vizitei la Sanctuarul Sfintei Fecioare Maria
Regina Rozariului, de la Pompei
marți, 7 octombrie 2003

Iubiți frați și surori!

1. Sfânta Fecioară mi-a permis să mă întorc pentru a o cinsti în acest celebru Sanctuar, pe care Providența l-a inspirat Fericitului Bartolo Longo ca să fie un centru de răspândire a Sfântului Rozariu. Vizita de astăzi încununează, într-un fel, Anul Rozariului. Îi mulțumesc Domnului pentru roadele acestui An, care a realizat o semnificativă înviere a acestei rugăciuni, simplă și totodată profundă, ce ajunge în centrul credinței creștine și apare foarte actuală în fața provocărilor celui de-al treilea mileniu și a angajării urgente a noii evanghelizări.

2. La Pompei această actualitate este evidențiată în mod deosebit de contextul vechii Cetăți romane îngropată sub cenușa Vezuviului în 79 după Cristos. Acele ruine vorbesc. Ele adresează întrebarea decisivă referitor la destinul omului. Sunt o mărturie a unei mari culturi, din care revelează și astăzi, pe lângă răspunsuri luminoase, și întrebări neliniștitoare. Orașul marian apare în mijlocul cestor întrebări, propunându-l pe Cristos înviat drept răspuns, ca „evanghelie” care mântuiește.

Astăzi, ca în vremurile vechiului Pompei, este necesar să-l vestim pe Cristos unei societăți care se îndepărtează de valorile creștine și care risipește până și amintirea acestora. Mulțumesc autorităților italiene că au contribuit la organizarea acestui pelerinaj al meu început de la vechea Cetate. Am parcurs astfel puntea imaginară a unui dialog desigur fecund pentru creșterea culturală și spirituală. Pe fundalul vechiului Pompei, propunerea Rozariului capătă valoarea simbolică a unui elan reînnoit al vestirii creștine în timpul nostru. De fapt, ce este Rozariul? Un compendiu al Evangheliei. El ne face permanent să ne întoarcem la principalele scene din viața lui Cristos, într-un fel ne face să „respirăm” misterul lui. Rozariul este cale privilegiată de contemplație. Este, ca să spunem așa, calea Mariei. Cine îl cunoaște și-l iubește oare mai mult pe Cristos decât ea?

De acest lucru era convins Fericitul Bartolo Longo, apostol al Rozariului, care a acordat o atenție deosebită tocmai caracterului contemplativ și cristologic al Rozariului. Datorită Fericitului, Pompei a devenit un centru internațional de spiritualitate a Rozariului.

3. Am dorit ca acest pelerinaj al meu să aibă semnificația unei rugăciuni pentru pace. Am meditat misterele de lumină, pentru a proiecta într-un fel lumina lui Cristos asupra conflictelor, a tensiunilor și a dramelor de pe cele cinci continente. În Scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae am explicat de ce Rozariul este o rugăciune orientată prin natura sa spre pace. Este astfel nu doar pentru că ne face să invocăm pacea, întăriți de mijlocirea Mariei, dar și pentru că ne face să asimilăm, o dată cu misterul lui Isus, și planul său de pace.

În același timp, cu ritmul liniștit al repetării rugăciunii Bucură-te, Marie, Rozariul împacă sufletul nostru și-l deschide spre harul care mântuiește. Fericitul Bartolo Longo a avut o intuiție profetică atunci când a dorit să adauge lăcașului dedicat Fecioarei Rozariului această fațadă ca un monument al păcii. Cauza păcii intra astfel în însăși propunerea Rozariului. Este o intuiție a cărei actualitate o putem observa, la începutul acestui mileniu lovit deja de flagelurile războiului și udat de sânge în atâtea regiuni din lume.

4. Invitația la Rozariu ce se înalță din Pompei, punct de întâlnire a persoanelor de orice cultură atrase atât de Sanctuar cât și de situl arheologic, evocă și angajarea creștinilor, în colaborare cu toți oamenii de bună voință, să fie constructori și mărturisitori ai păcii. Fie ca societatea civilă, reprezentată aici de autorități și personalități pe care le salut cordial, să primească tot mai mult acest mesaj.

Să fie tot mai mult la înălțimea acestei provocări comunitatea eclezială din Pompei, pe care o salut în diferiții membrii care o compun: preoți și diaconi, persoane consacrate, în particular Dominicanele Fiicele Sfântului Rozariu fondate tocmai pentru misiunea acestui Sanctuar, laici. Adresez o vie mulțumire Mons. Domenico Sorrentino pentru cuvintele calde pe care mi le-a adresat la începutul acestei întâlniri. Vă adresez un mulțumesc plin de afecțiune vouă tuturor, credincioșilor devotați Reginei Rozariului de la Pompei. Fiți „făuritori de pace”, pe urmele Fericitului Bartolo Longo, care a știut să unească rugăciunea cu acțiunea, făcând din acest oraș marian o citadelă a carității. Centrul pentru copii și familie care urmează a lua ființă, și pe care cu amabilitate ați dorit să-l numiți cu numele meu, reunește moștenirea acestei mari opere.

Iubiți frați și surori! Fecioara Sfântului Rozariu să ne binecuvânteze, în timp ce ne pregătim să o invocăm prin Rugăciunea dedicată ei. În inima sa de Mamă să așezăm suferințele noastre și propunerile noastre de bine.