Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu tinerii la Torino
duminică, 2 mai 2010
Dragi tineri din Torino!
Dragi tineri care veniți din Piemonte și din Regiunile vecine!
Sunt cu adevărat bucuros să fiu cu voi, în această vizită a mea la Torino pentru a venera Giulgiul sfânt. Vă salut pe toți cu mare afecțiune și vă mulțumesc pentru primirea și pentru entuziasmul credinței voastre. Prin intermediul vostru salut întregul tineret din Torino și din Diecezele din Piemonte, cu o rugăciune specială pentru tinerii care trăiesc în situații de suferință, de dificultate și de rătăcire. Un gând particular și o încurajare puternică adresez celor dintre voi care parcurg drumul către preoție, viața consacrată, precum și către alegerile generoase de slujire a celor mai părăsiți.
Mulțumesc Păstorului vostru, Cardinalului Severino Poletto, pentru cuvintele cordiale pe care mi le-a adresat și mulțumesc reprezentanților voștri care mi-au arătat propunerile, problemele și așteptările tineretului din acest oraș și din această regiune. Cu 25 de ani în urmă, cu ocazia Anului Internațional al Tineretului, venerabilul și iubitul Papă Ioan Paul al II-lea a adresat o Scrisoare Apostolică tinerilor și tinerelor din lume, centrată pe întâlnirea lui Isus cu tânărul bogat despre care ne vorbește Evanghelia (Scrisoarea către tineri, 31 martie 1985). Tocmai plecând de la această pagină (cf. Mc. 10,17-22; Mt. 19,16-22), care a fost obiect de reflecție și în Mesajul meu din acest an pentru Ziua Mondială a Tineretului, aș vrea să vă ofer câteva gânduri care să vă ajute în creșterea voastră spirituală și în misiunea voastră în interiorul Bisericii și în lume.
Tânărul din Evanghelie îl întreabă pe Isus: „Ce trebuie să fac pentru a avea viața veșnică?” Astăzi nu este ușor să vorbim despre viața veșnică și despre realitățile veșnice, pentru că mentalitatea timpului nostru ne spune că nu există nimic definitiv: totul se schimbă, și chiar foarte rapid. „A schimba” a devenit, în multe cazuri, cuvântul de ordine, exercițiul cel mai exaltant al libertății, și în acest fel și voi tinerii sunteți înclinați deseori să vă gândiți că este imposibil să faceți alegeri definitive, care să vă angajeze pentru toată viața. Dar care este modul just de a folosi libertatea? Este adevărat că pentru a fi fericiți trebuie să ne mulțumim cu mici și fugitive bucurii momentane, care, o dată terminate, lasă amărăciunea în inimă? Iubiți tineri, nu aceasta este libertatea adevărată, fericirea nu se câștigă așa. Fiecare dintre noi este creat nu pentru a înfăptui alegeri provizorii și revocabile, ci alegeri definitive și irevocabile, care dau sens deplin existenței. Vedem aceasta în viața noastră: orice experiență frumoasă, care ne umple de fericire, am vrea să nu se mai termine. Dumnezeu ne-a creat în vederea „veșniciei”, a pus în inima fiecăruia dintre noi sămânța pentru o viață care să realizeze ceva frumos și mare. Aveți curajul alegerilor definitive și trăiți-le cu fidelitate! Domnul va putea să vă cheme la căsătorie, la preoție, la viața consacrată, la o dăruire particulară a propriilor voastre persoane: răspundeți-i cu generozitate!
În dialogul cu tânărul, care poseda multe bogății, Isus indica bogăția cea mai mare a vieții: iubirea. A-l iubi pe Dumnezeu și a-i iubi pe alții cu toată ființa. Cuvântul iubire – o știm – se pretează la diferite interpretări și are diferite semnificații: noi avem nevoie de un Învățător, Hristos, care să ne indice sensul cel mai autentic și mai profund, care să ne conducă la izvorul iubirii și al vieții. Iubire este numele propriu al lui Dumnezeu. Apostolul Ioan ne amintește asta: „Dumnezeu este iubire„, și adaugă că „nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său„. Și „dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit, și noi trebuie să ne iubim unul pe altul” (1 Io. 4,8.10-11). În întâlnirea cu Hristos și în iubirea reciprocă experimentăm în noi aceeași viață a lui Dumnezeu, care rămâne în noi cu iubirea Sa perfectă, totală, veșnică (cfr. 1 Io. 4,12). Nu este nimic, deci, mai mare pentru om, o ființă muritoare și limitată, decât a participa la viața de iubire a lui Dumnezeu. Astăzi trăim într-un context cultural care nu favorizează raporturile umane profunde și dezinteresate, ci, dimpotrivă, induce deseori la închiderea în sine, la individualism, la a lăsa să prevaleze egoismul care este în om. Dar inima unui tânăr este prin natura sa sensibilă la iubirea adevărată. De aceea mă adresez cu mare încredere fiecăruia dintre voi și vă spun: nu este ușor să faceți din viața voastră ceva frumos și măreț; este provocator, dar cu Hristos totul este posibil!
În privirea lui Isus care îl fixează, așa cum spune Evanghelia, cu iubire pe tânăr, surprindem toată dorința lui Dumnezeu de a sta cu noi, de a ne fi aproape. Este o dorință a lui Dumnezeu care dorește „da”-ul nostru, iubirea noastră. Da, dragi tineri, Isus vrea să fie prietenul vostru, fratele vostru în viață, învățătorul care vă indică calea de parcurs pentru a ajunge la fericire. El vă iubește pentru ceea ce sunteți, în fragilitatea și slăbiciunea voastră, pentru ca, atinși de iubirea sa, să puteți fi transformați. Trăiți această întâlnire cu iubirea lui Hristos într-un puternic raport personal cu El; trăiți-o în Biserică, înainte de toate în Sacramente. Trăiți-o în Euharistie, în care se face prezent Sacrificiul său: cu adevărat El dăruiește Trupul său și Sângele său pentru noi, pentru a ispăși păcatele omenirii, pentru ca să devenim un singur lucru cu El, pentru ca să învățăm și noi logica de a se dărui. Trăiți-o în Spovedanie, unde, oferindu-ne iertarea sa, Isus ne primește cu toate limitele noastre pentru a ne da o inimă nouă, capabilă de a iubi precum El. Învățați să fiți familiari cu cuvântul lui Dumnezeu, să îl meditați, în special în lectio divina, lectura spirituală în Biblie. În sfârșit, să știți să întâlniți iubirea lui Hristos în mărturisirea iubirii Bisericii. Torino vă oferă, în istoria sa, exemple splendide: urmați-le trăind în mod concret gratuitatea slujirii. Totul în comunitatea eclezială trebuie să fie finalizat în a-i face pe oameni să atingă cu mâna infinita iubire a lui Dumnezeu.
Dragi prieteni, iubirea lui Hristos pentru tânărul din Evanghelie este aceeași pe care El o are față de fiecare dintre voi. Nu este o iubire limitată la trecut, nu este o iluzie, nu este rezervată pentru puțini. Voi veți întâlni această iubire și veți experimenta toată fecunditatea ei dacă cu sinceritate îl veți căuta pe Domnul și dacă veți trăi cu angajament participarea voastră la viața comunității creștine. Fiecare să se simtă „parte vie” a Bisericii, implicați în opera de evanghelizare, fără frică, într-un spirit de sinceră armonie cu frații în credință și în comuniune cu Păstorii, ieșind dintr-o tendință individualistă în trăirea credinței, pentru a respira profund frumusețea de a face parte din marele mozaic al Bisericii lui Hristos.
În această seară nu pot să nu vă indic ca model un tânăr al orașului vostru: fericitul Piergiorgio Frassati, în acest an împlinindu-se a douăzecea aniversare a beatificării lui. Existența sa a fost cuprinsă integral de harul și de iubirea lui Dumnezeu și a fost consumată, cu seninătate și bucurie, în slujirea zeloasă a lui Hristos și a fraților. Tânăr ca voi, a trăit cu mare angajament formarea sa creștină și și-a dat mărturia sa de credință, simplă și eficace. Un tânăr fascinat de frumusețea Evangheliei Fericirilor, care a experimentat întreaga bucurie de a fi prieten al lui Hristos, de a-l urma, de a se simți într-un fel parte vie a Bisericii. Dragi tineri, aveți curajul de a alege ceea ce este esențial în viață! „A trăi și nu a trăi de pe o zi pe alta” repeta fericitul Piergiorgio Frassati. Asemenea lui, descoperiți că merită a te angaja pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu, a răspunde la chemarea Sa în alegerile fundamentale și în cele cotidiane, chiar și atunci când costă!
Itinerarul spiritual al fericitului Piergiorgio Frassati amintește că drumul ucenicilor lui Hristos cere curajul de a ieși din sine, pentru a urma drumul Evangheliei. Acest drum exigent al spiritului voi îl trăiți în parohii și în alte realități ecleziale; îl trăiți și în pelerinajul Zilelor Mondiale ale Tineretului, întâlnire întotdeauna așteptată. Știu că vă pregătiți pentru următoarea mare adunare, care este programată la Madrid în august 2011. Doresc din inimă ca un astfel de eveniment extraordinar, la care sper să participați cât mai mulți, să contribuie la creșterea în fiecare a entuziasmului și a fidelității în a-l urma pe Hristos și în a primi cu bucurie mesajul său, izvor de viață nouă. Tineri din Torino și din Piemonte, fiți mărturisitori ai lui Hristos în acest timp al nostru! Sfântul Giulgiu să fie într-un fel cu totul particular pentru voi o invitație la a imprima în spiritul vostru chipul iubirii lui Dumnezeu, pentru a fi voi înșivă, în ambientul vostru, cu cei de o vârstă cu voi, o expresie credibilă a chipului lui Hristos. Maria, pe care o venerați în Sanctuarele voastre mariane, și Sfântul Ioan Bosco, Patronul tineretului, să vă ajute să îl urmați pe Hristos fără să vă obosiți vreodată. Și să vă însoțească întotdeauna rugăciunea mea și Binecuvântarea mea, pe care v-o dau cu mare afecțiune. Vă mulțumesc pentru atenția voastră.