Discursul Papei către comunitatea Colegiului Capranica

Discursul Papei Benedict al XVI-lea
la audiența acordată comunității
Colegiului Capranica din Roma
vineri, 20 ianuarie 2012

Domnule Cardinal,
Excelență,
Dragi frați!

Este întotdeauna un motiv de bucurie pentru mine să mă întâlnesc cu Comunitatea Colegiului Capranica, care de peste cinci sute de ani constituie unul din Seminariile Diecezei de Roma. Vă salut pe toți cu afecțiune, în mod particular pe Eminența Sa Cardinalul Martin și pe rector, Mons. Ermenegildo Manicardi. Și îi mulțumesc Eminenței Sale pentru cuvintele amabile pe care mi le-a adresat. Cu ocazia aniversării Sfintei Agneza, Patroana Colegiului, aș dori să vă ofer câteva reflecții care mi-au fost sugerate tocmai de figura ei.

Sfânta Agneza este una dintre faimoasele tinere romane, care au ilustrat frumusețea genuină a credinței în Cristos și a prieteniei cu El. Dubla ei calitate de fecioară și de martiră ne amintește de totalitatea dimensiunilor sfințeniei. Este vorba de o sfințenie completă, care vă este cerută și vouă de credința creștină și de vocația specială la preoție, la care Domnul v-a chemat și vă leagă de El. Martiriul – pentru Sfânta Agneza – se referă la generoasa și libera acceptare de a-și cheltui propria viață, tânără, în totalitate și fără rezerve, pentru ca Evanghelia să fie vestită ca un adevăr și o frumusețe ce luminează existența. În martiriul Agnezei, primit cu curaj în Circul lui Domițian, strălucește pentru totdeauna frumusețea de a aparține lui Cristos fără ezitări, încredințându-se Lui. Și astăzi, pentru oricine trece prin Piața Navona, efigia sfintei din înălțimea fațadei bisericii Sfânta Agneza din Agone, amintește că acest oraș al nostru se bazează și pe prietenia cu Cristos și mărturisirea Evangheliei Sale de către numeroși fii și fiice romane. Generoasa lor dăruire pentru El și pentru binele fraților este o componentă primară a fizionomiei spirituale a Romei.

În martiriu, Agneza sigilează și celălalt element decisiv al vieții ei, fecioria pentru Cristos și pentru Biserică. Darul total al martiriului este pregătit, într-adevăr, de alegerea conștientă, liberă și matură, a fecioriei, mărturie a voinței de a fi în întregime a lui Cristos. Dacă martiriul este un act eroic final, fecioria este rodul unei prietenii prelungite cu Isus, maturizate în ascultarea constantă a Cuvântului Său, în dialogul rugăciunii, în întâlnirea euharistică. Agneza, încă de tânără, a învățat că a fi ucenic al Domnului înseamnă a-l iubi punând în joc întreaga existență. Această dublă calitate – fecioară și martiră – spune reflecției noastre că un martor credibil al credinței trebuie să fie o persoană care trăiește pentru Cristos, cu Cristos și în Cristos, transformând propria viață după cerințele cele mai înalte ale gratuității.

Și formarea preotului cere integralitate, exhaustivitate, exercițiu ascetic, constanță și fidelitate eroică, în toate aspectele care o constituie; la bază trebuie să fie o viață spirituală solidă însuflețită de o relație intensă cu Dumnezeu la nivel personal și comunitar, cu o grijă deosebită pentru celebrările liturgice și participarea la Sacramente. Viața sacerdotală cere o dorință tot mai mare de sfințenie, un sensus Ecclesiae – simț al Bisericii – clar și o deschidere spre frățietate fără excluderi și parțialități. Din drumul de sfințenie al preotului face parte și alegerea lui de a-și dezvolta, cu ajutorul lui Dumnezeu, propria inteligență și propriul angajament, o adevărată și solidă cultură personală, rod al unui studiu pasionat și constant. Credința are o dimensiune rațională și intelectuală, care este esențială pentru ea. Pentru un seminarist și pentru un tânăr preot care încă se mai luptă cu studiul academic, este vorba de a asimila acea sinteză dintre credință și rațiune care este proprie Creștinismului. Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut trup și preotul, adevărat preot al Cuvântului Întrupat, trebuie să devină tot mai mult transparență, luminoasă și profundă, a Cuvântului veșnic care ne este dăruit.

Cel care este matur și în această formare a sa culturală globală poate să fie un educator și un animator mai eficace al acelei adorații „în Spirit și adevăr” despre care Isus îi vorbește samarinencei (cf. In 4,23). O astfel de adorație, care se formează în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și în puterea Spiritului Sfânt, este chemată să devină, mai ales în Liturghie, „rationabile obsequium – ascultarea rațională”, despre care vorbește Apostolul Pavel, un cult în care omul însuși în totalitatea sa de ființă dotată cu rațiune, devine adorație, preamărire a Dumnezeului viu, și la care se poate ajunge nu conformându-se la această lume, ci lăsându-se transformat de Cristos, reînnoind modul de a gândi, pentru a putea deosebi care este voința lui Dumnezeu, ceea ce este bun, plăcut lui și desăvârșit (cf. Rom 12,1-2).

Dragi Alumni ai Colegiului Capranica, angajamentul vostru pe drumul sfințeniei, și cu o solidă formare culturală, corespunde intenției originare a acestei Instituții, fondată cu 555 de ani înainte de către Cardinalul Domenico Capranica. Să aveți întotdeauna un profund sens al istoriei și a tradiției Bisericii! Faptul de a fi la Roma este un dar care trebuie să vă facă în mod deosebit sensibili la profunzimea tradiției catolice. Voi o atingeți cu mâna deja în istoria clădirii care vă găzduiește. Mai mult, voi trăiți acești ani de formare într-o apropiere specială de Succesorul lui Petru: aceasta vă permite să percepeți cu o deosebită claritate dimensiunile universale ale Bisericii și dorința ca Evanghelia să ajungă la toate popoarele. Aici aveți posibilitatea de a vă deschide orizonturile cu experiențe ale internaționalității; aici, mai ales, respirați catolicitatea. Profitați de ceea ce vă este oferit, pentru viitoarea slujire a Diecezei de Roma sau a Diecezelor de unde proveniți! Din prietenia care izvorăște din a trăi împreună învățați să cunoașteți situațiile diferite ale popoarelor și ale Bisericilor în lume și să vă formați în viziunea catolică. Pregătiți-vă să fiți aproape fiecărui om pe care îl întâlniți, nepermițând ca vreo cultură să poată să fie o barieră Cuvântului vieții ai cărui vestitori sunteți și cu viața voastră.

Dragi prieteni, Biserica așteaptă mult de la tinerii preoți în lucrarea de evanghelizare și de nouă evanghelizare. Vă încurajez ca în osteneala de zi cu zi, înrădăcinați în frumusețea tradiției autentice, uniți profund cu Cristos, să fiți capabili de a-l duce în comunitățile voastre cu adevăr și bucurie. Cu mijlocirea Fecioarei și Martirei Agneza, și a Mariei Preasfinte, Steaua evanghelizării, angajamentul vostru de astăzi să vă fie de folos fecundității ministerului vostru. Din inimă vă dau vouă și celor dragi ai voștri binecuvântarea apostolică. Mulțumesc.