Discursul Papei adresat plenarei Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la audiență acordată participanților la
Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical
pentru Dialogul Interreligios
joi, 28 noiembrie 2013

Domnilor cardinali,
Iubiți frați întru episcopat,
Iubiți frați și surori,

Înainte de toate îmi cer scuze pentru întârziere. Audiențele au fost în întârziere. Vă mulțumesc pentru răbdare. Sunt bucuros să vă întâlnesc în contextul sesiunii voastre plenare: adresez fiecăruia cel mai cordial salut de bun venit și îi mulțumesc cardinalului Jean-Louis Tauran pentru cuvintele pe care mi le-a adresat și în numele vostru.

Biserica Catolică este conștientă de valoarea pe care o are promovarea prieteniei și a respectului între bărbați și femei de diferite tradiții religioase. Îi înțelegem tot mai mult importanța, fie pentru că lumea, într-un fel, a devenit „mai mică”, fie pentru că fenomenul migrațiilor mărește contactele între persoane și comunități de tradiție, cultură și religie diferită. Această realitate interpelează conștiința noastră de creștini, este o provocare pentru înțelegerea credinței și pentru viața concretă a Bisericilor locale, a parohiilor, a foarte multor credincioși.

Rezultă așadar de actualitate deosebită tema aleasă pentru adunarea voastră: „Membri de diferite tradiții religioase în societate”. Așa cum am afirmat în exortația Evangelii gaudium, „o atitudine de deschidere în adevăr și în iubire trebuie să caracterizeze dialogul cu credincioșii din religiile necreștine, în pofida diferitelor obstacole și dificultăți, îndeosebi fundamentalismele de ambele părți” (nr. 250). De fapt, nu lipsesc în lume contexte în care conviețuirea este dificilă: adesea motive politice sau economice se suprapun diferențelor culturale și religioase, insistând și pe neînțelegeri și greșeli din trecut: toate acestea riscă să genereze neîncredere și frică. Există un singur drum pentru a învinge această frică și este acela al dialogului, al întâlnirii marcate de prietenie și respect. Când se merge pe acest drum este un drum uman.

A dialoga nu înseamnă a renunța la propria identitate când se merge în întâmpinarea celuilalt și nici a ceda la compromisuri cu privire la credința și la morala creștină. Dimpotrivă, „adevărata deschidere implică să ne menținem fermi în propriile convingeri mai profunde, cu o identitate clară și bucuroasă” (ibid., 251) și pentru aceasta deschisă să înțeleagă motivațiile celuilalt, capabilă de relații umane respectuoase, convinsă că întâlnirea cu acela care este diferit de noi poate să fie ocazie de creștere în fraternitate, de îmbogățire și de mărturie. Pentru acest motiv dialogul interreligios și evanghelizarea nu se exclud, dar se alimentează reciproc. Nu impunem nimic, nu folosim nicio strategie ascunsă pentru a atrage credincioși, ci mărturisim cu bucurie, cu simplitate în ce credem și ceea ce suntem. De fapt, o întâlnire în care fiecare ar pune deoparte în ce crede, s-ar preface că renunță la ceea ce îi este mai drag, n-ar fi desigur o relație autentică. În acest caz s-ar putea vorbi despre o fraternitate prefăcută. Ca discipoli ai lui Isus trebuie să ne străduim să învingem frica, gata mereu să facem primul pas, fără a ne lăsa descurajați în fața dificultăților și neînțelegerilor.

Dialogul constructiv între persoane din diferite tradiții religioase folosește și la depășirea unei alte frici, pe care o întâlnim din păcate în creștere în societățile mai puternic secularizate: frica față de diferitele tradiții religioase și față de dimensiunea religioasă ca atare. Religia este văzută drept ceva inutil sau chiar periculos; uneori se pretinde ca să renunțe creștinii la propriile convingeri religioase și morale în exercitarea profesiei (cf. Benedict al XVI-lea, Discurs adresat Corpului Diplomatic, 10 ianuarie 2011). Este răspândită gândirea conform căreia conviețuirea ar fi posibilă numai ascunzând propria apartenență religioasă, întâlnindu-ne într-un soi de spațiu neutru, lipsit de referințe la transcendență. Dar și aici: cum ar fi posibil să se creeze adevărate relații, să se construiască o societate care să fie casă comună autentică, impunând să se pună deoparte ceea ce fiecare consideră că este parte intimă a propriei ființe? Nu este posibil să ne gândim la o fraternitate „de laborator”. Desigur, este necesar ca toate acestea să se întâmple respectând convingerile celuilalt, chiar și ale celui care nu crede, dar trebuie să avem curajul și răbdarea de a merge în întâmpinare unul altuia prin ceea ce suntem. Viitorul se află în conviețuirea respectuoasă a diversităților, nu în omologarea la o gândire unică neutră din punct de vedere teoretic. Am văzut îndelung istoria, tragedia gândirilor unice. De aceea nu se poate face abstracție de dreptul fundamental la libertatea religioasă, în toate dimensiunile sale. Despre asta Magisteriul Bisericii s-a exprimat în ultimele decenii cu mare angajare. Suntem convinși că pe această cale trece edificării păcii din lume.

Mulțumesc Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios pentru slujirea prețioasă pe care o desfășoară și invoc asupra fiecăruia dintre voi belșugul binecuvântării Domnului. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.11.2013
Publicarea pe acest sit: 29.11.2013
Etichete: ,

Comentariile sunt închise.