Discursul Papei adresat plenarei Congregației pentru Cauzele Sfinților

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la audiența acordată participanților la adunarea plenară
a Congregației pentru Cauzele Sfinților
joi, 12 decembrie 2019

Iubiți frați și surori,

Sunt bucuros să mă întâlnesc cu marea familie a Congregației pentru Cauzele Sfinților, care desfășoară munca sa în slujba Bisericii universale în vederea recunoașterii sfințeniei celor care l-au urmat cu fidelitate pe Cristos. Îl salut cu afect pe cardinalul Angelo Becciu, prefect al Dicasterului, și îi mulțumesc pentru cuvintele sale. Salut cardinalii și episcopii membri; pe secretar, monseniorul Marcello Bartolucci, pe subsecretar, oficialii, consultanții și postulatorii.

Este o ocazie semnificativă cea care motivează întâlnirea noastră de astăzi: Congregația pentru Cauzele Sfinților împlinește anul acest o jumătate de secol de viață. De fapt, la 8 mai 1969, sfântul Paul al VI-lea a decis să înlocuiască Congregația pentru Riturile Sacre cu două dicastere: Congregația pentru Cauzele Sfinților și Congregația pentru Cultul Divin. Cu această decizie el permitea să se dedice resurse adecvate de persoane și de muncă la două mari zone în mod clar distincte, pentru a corespunde mai bine cererilor tot mai numeroase ale Bisericilor particulare, fie sensibilității conciliare.

În acest jumătate de secol de activitate, Congregația voastră a analizat un mare număr de profiluri biografice și spirituale de bărbați și femei, pentru a le prezenta ca modele și călăuze de viață creștină. Beatificările și canonizările foarte multe, care s-au celebrat în aceste ultime decenii, semnifică faptul că sfinții nu sunt niște ființe umane la care nu se poate ajunge, ci sunt aproape de noi și ne pot susține pe drumul vieții. De fapt, „sunt persoane care au experimentat truda zilnică a existenței cu succesele sale și eșecurile sale, găsind în Domnul forța de a se ridica mereu și de a continua drumul” (Angelus, 1 noiembrie 2019). Și este important de a măsura coerența evanghelică a noastră cu diferite tipologii de sfințenie, pentru că „fiecare sfânt este o misiune; este un proiect al Tatălui pentru a reflecta și a întrupa, într-un moment determinat al istoriei, un aspect al Evangheliei” (Exortația apostolică Gaudete et exsultate, 19).

Mărturia fericiților și sfinților ne luminează, ne atrage și ne pune și în discuție, pentru că este „cuvânt al lui Dumnezeu” întrupat în istorie și aproape de noi. Sfințenia impregnează și însoțește mereu viața Bisericii pelerine în timp, adesea în mod ascuns și aproape imperceptibil. De aceea, trebuie să învățăm „să vedem sfințenia în poporul lui Dumnezeu răbdător: în părinții care-i cresc cu atâta iubire pe copiii lor, în bărbații și în femeile care lucrează pentru a duce pâine acasă, în bolnavi, în călugărițele bătrâne care continuă să zâmbească. […] Aceasta este de atâtea ori sfințenia «de la ușa vecină», a celor care trăiesc aproape de noi și sunt o reflexie a prezenței lui Dumnezeu” (ibid., 7).

Dicasterul vostru este chemat să verifice diferitele modalități ale sfințeniei eroice, aceea care strălucește mai vizibil ca aceea mai ascunsă și mai puțin evident, dar la fel de extraordinară. Sfințenia este adevărata lumină a Bisericii: ca atare, ea trebuie în sfeșnic pentru ca să poată lumina și conduce drumul spre Dumnezeu al întregului popor răscumpărat. Este vorba de o verificare făcută zilnic de Dicasterul vostru, care încă din antichitate a fost desfășurată cu scrupulozitate și acuratețe în cercetarea investigativă, cu seriozitate și competență în studierea izvoarelor procesuale și de documente, cu obiectivitate și rigoare în examinare și în fiecare grad de judecată, referită la martiriu, la trăirea eroică a virtuților, la oferirea vieții și la minune. Este vorba de criterii fundamentale, care sunt cerute de gravitatea materiei tratate, de legislație și de așteptările juste ale poporului lui Dumnezeu, care se încredințează mijlocirii sfinților și se inspiră din exemplul lor de viață.

Urmând această cale, lucrarea Congregației permite să se înlăture orice ambiguitate și îndoială, obținând o certitudine deplină în proclamarea sfințeniei. Deci nu pot decât să îndemn pe fiecare dintre voi să continuați pe drumul trasat și parcurs timp de circa patru secole de Congregația pentru Riturile Sacre și continuat în ultimii cincizeci de ani de Congregația pentru Cauzele Sfinților. Încurajez în asta pe superiori, pe cardinali, pe episcopii membri ai Dicasterului și pe toți oficialii.

Consultanții, în domeniul istoric, teologic și medical, sunt chemați să-și îndeplinească propria lucrare cu deplină libertate de conștiință, studiind cu atenție cazurile încredințate lor și formulând respectivele evaluări cu reflecție matură, în mod imparțial și fără a ține cont de condiționări, din orice parte ar putea să vină ele. Regulamentul și practica Dicasterului, precum și supravegherea superiorilor favorizează un raport de independență absolut între redactorii fiecărui vot și cel care formează sau coordonează congresele speciale. Este vorba de a ține cont mereu de finalitățile specifice ale cauzelor, care sunt gloria lui Dumnezeu și binele spiritual al Bisericii, și sunt strâns legate cu căutarea adevărului și a perfecțiunii evanghelice.

La rândul lor, postulatorii să fie tot mai conștienți că funcția lor cere o atitudine de slujire a adevărului și de cooperare cu Sfântul Scaun. Ei să nu se lase conduși de viziuni materiale și de interese economice, să nu caute afirmarea lor personală și mai ales să alunge tot ceea ce este în contradicție cu semnificația muncii ecleziale pe care o desfășoară. Să nu dispară niciodată în postulatori conștiința că toate cauzele de beatificare și canonizare sunt realități cu caracter spiritual; nu numai procesual, spiritual. De aceea trebuie tratate cu deosebită sensibilitate evanghelică și rigoare morală. Mai mult, odată, cu cardinalul Amato, am vorbit despre necesitatea minunii. Este nevoie de o minune pentru că tocmai degetul lui Dumnezeu este acolo. Fără o intervenție clară a Domnului, noi nu putem merge înainte în cauzele de canonizare.

Iubiți frați și surori, vă mulțumesc pentru slujirea sârguincioasă pe care o aduceți întregii Biserici. Prin lucrarea voastră, voi vă puneți alături de episcopi în special pentru a susține angajarea lor în răspândirea conștiinței că sfințenia este exigența cea mai profundă a fiecărui botezat, sufletul Bisericii și aspectul prioritar al misiunii sale. Încredințez munca voastră zilnică mijlocirii materne a Mariei, Regina sfinților, și, în timp ce vă cer să vă rugați pentru mine, din inimă vă împart Binecuvântarea Apostolică.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.12.2019
Publicarea pe acest sit: 12.12.2019
Etichete: ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?