Discursul Papei adresat participanților la întâlnirea despre situațiile de dependență în America Latină

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
adresat participanților la întâlnirea promovată de
Comisia Pontificală pentru America Latină
despre situațiile de dependență în America Latină
joi, 27 august 2026

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi.

Bună ziua tuturor și bine ați venit!

Vă salut pe fiecare dintre voi cu afecțiune fraternă. Îmi exprim recunoștința deosebită față de Consiliul Episcopal Latinoamerican și Caraibian (CELAM) și Organizația Statelor Americane (OAS) pentru facilitarea acestei întâlniri, precum și față de Comisia Pontificală pentru America Latină și Academia Pontificală pentru Viață).

Îi salut și pe frații din centrele de însoțire, prevenție, recuperare și integrare pentru tineri, care provin din Asia, Africa, Europa și America și a căror prezență ne amintește că suferința și speranța nu au granițe.

Tema care ne reunește este să reflectăm, dintr-o perspectivă bazată pe credință, asupra problemei drogurilor și a impactului lor asupra tinerilor noștri. Dependența este un fenomen complex care dezvăluie eșecul unei lumi dezumanizate. Suferința tinerilor necesită răspunsuri cuprinzătoare: prevenție comunitară, îngrijire științifică solidă, dreptate cu față umană și sprijin pastoral apropiat. Contribuția noastră trebuie să fie îndreptată spre îngrijirea, prezența și reconstrucția structurii comunității.

Mă bucur să observ cum, în cadrul acestei întâlniri, converg patru punți, reprezentând tot atâtea căi de colaborare în acest domeniu.

Prima punte este între Biserică și organizațiile internaționale, deoarece nimeni nu poate înfrunta singur problema drogurilor. Prin urmare, merită o mențiune specială colaborarea continuă dintre Organizația Statelor Americane și Consiliul Episcopal Latinoamerican și Caraibian (CELAM). Acestea coordonează instruirea organizațiilor comunitare bazate pe credință, construiesc rețele de sprijin și chiar au permis CELAM să prezinte Manualul Pastorației Latinoamericane pentru Însoțirea și Prevenirea Dependențelor.

A doua punte este între știință și credință. Biserica nu intervine în problema drogurilor cu intenția de a concura sau de a înlocui neuroștiința, psihiatria sau sănătatea publică; dimpotrivă, ea caută să le lumineze din evanghelie, cu o înțelegere holistică a persoanei umane.

Al treilea pod se află în interiorul Bisericii, în drumul acesteia de-a lungul continentelor. În ultimele zile, oameni din America, Asia, Africa și Europa au venit aici pentru a-și împărtăși durerile, speranțele și entuziasmele pastorale.

A patra punte este ecumenică. Biserica Catolică și alte comunități ecleziale, în practica iubirii concrete față de cei care suferă, găsesc un limbaj comun de credință foarte elocvent pentru a-i însoți și integra pe tineri în nevoile și visele lor.

Dar permiteți-mi să mă opresc o clipă pentru a reflecta asupra unei instituții care străbate toate aspectele muncii noastre: familia. Familia, pe care Conciliul al II-lea din Vatican a numit-o pe bună dreptate „biserica domestică” (cf. Lumen gentium, 11), este locul unde viața este hrănită, îngrijită și pusă în practică. Nu există o prevenție mai bună împotriva drogurilor decât o familie bună.

Astăzi, suntem martorii durerii multor familii destrămate, fie din cauza consumului de droguri, a violenței, a recrutării criminale a unui copil, a sărăciei sau a lipsei de oportunități care îi împinge pe marginea drumului. Sfântul Ioan Paul al II-lea ne-a cerut să facem din Biserică „casă și școală a comuniunii” (Scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte, 43). Iar Papa Francisc ne-a amintit că Isus vrea să „atingem mizeria umană, să atingem trupul suferind al altora” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 270). Aici se află esența misiunii pe care o îndepliniți: ca Biserica să fie o familie, incluzându-i în special pe cei care suferă.

În final, aș dori să exprim o dorință: ca Biserica să fie o familie pentru toți cei care au rămas în urmă. Asemenea bunului samaritean, care s-a făcut aproapele omului căzut, să nu trecem pe lângă ei; să construim o Biserică ce se oprește, se apropie, se mișcă, unge rănile, hrănește și devine o casă.

Mulțumesc pentru munca depusă. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vă împart binecuvântarea Domnului. Harul lui Dumnezeu să fie mereu cu voi, cu familiile voastre și cu munca voastră. Munca pe care o faceți în diferite părți ale lumii este foarte importantă.