Discursul Papei adresat episcopilor Bisericii luterane din Norvegia

Discursul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
adresat episcopilor Bisericii luterane din Norvegia
miercuri, 26 august 2026

Dragi prieteni,

Sunt încântat să vă urez bun venit în această dimineață la Roma și aici, la Vatican, și sper că veți avea timp, sau ați avut timp, să vizitați diferitele locuri sfinte asociate cu primii creștini și martiri, a căror mărturie a credinței în Domnul nostru rămâne o sursă permanentă de inspirație, încurajându-ne și pe noi să ne dăm viața pentru gloria lui Dumnezeu și pentru binele fraților și surorilor noastre.

Nu există nicio îndoială că ne confruntăm cu provocări dificile în timpul nostru, pe măsură ce lumea trece printr-o perioadă deosebit de turbulentă. Se pare că există o animozitate crescândă între popoare, evidentă nu numai în conflictele și disputele internaționale, așa cum ați menționat, ci și în interiorul fiecărei țări, așa cum este demonstrată de amărăciunea care caracterizează frecvent discursul politic și social.

Având în vedere condiția noastră umană decăzută, este mult prea ușor să adoptăm o atitudine de ostilitate față de cei cu care nu suntem de acord. Din acest motiv, este necesar un efort concertat pentru a căuta căi concrete de reconciliere și de fraternitate. În acest sens, Isus ne arată o altă cale, dezvăluind că bunătatea și caritatea au puterea de a dezarma. Prin urmare, sunt sincer recunoscător pentru prezența voastră aici și pentru dorința voastră comună de a căuta modalități de a construi comuniune. Într-adevăr, chiar și gesturile mici ne pot inspira și ne pot călăuzi pe calea reconcilierii.

După cum știm bine, Domnul nostru s-a rugat Tatălui ceresc pentru unitatea ucenicilor săi: „ca să fie desăvârșiți în unire, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, așa cum m-ai iubit pe mine” (In 17,23). Înrădăcinați în Botezul nostru comun și în misiunea noastră comună în lume, mă rog să putem crește mereu împreună în slujirea noastră pentru promovarea păcii și a dreptății.

Pe măsură ce continuăm pe această cale, putem privi la exemplul primilor martiri și al sfinților, precum Sfântul Olaf și Sfânta Sunniva, ale căror vieți, dedicate lui Dumnezeu și aproapelui, au contribuit la unirea popoarelor și au dat mărturie durabilă despre puterea transformatoare a carității.

Așadar, dragii mei prieteni, dragii mei frați și surori, vă mulțumesc încă o dată pentru venirea voastră în această dimineață și pentru apropierea voastră. Să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru ca, în bunătatea și înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu, să ne ajute să trăim tot mai cu adevărat ca frați și surori și, astfel, să dăm mărturie comună despre Mântuitorul nostru, Domnul nostru Isus Cristos.

Vă mulțumesc.