Discursul Papei adresat participanţilor la Congresul mondial al Pastoraţiei Migranţilor şi Refugiaţilor

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat participanților la al VI-lea Congres mondial
pentru Pastorația Migranților și Refugiaților
luni, 9 noiembrie 2009

Domnilor Cardinali,
venerați Frați întru Episcopat și întru Preoție,
iubiți frați și surori!

Sunt bucuros să vă primesc la începutul Congresului mondial al pastorației pentru migranți și refugiați. Îl salut în primul rând pe Președintele Consiliului vostru Pontifical, Mons. Antonio Maria Vegliò, și-i mulțumesc pentru expresiile cordiale cu care a introdus această întâlnire. Salut pe Secretar, pe Membrii, pe Consultanții și pe Oficialii Consiliului Pontifical al Pastorației Migranților și Itineranților. Un salut respectuos adresez domnului Renato Schifani, Președintele Senatului Republicii. Vă salut pe voi toți prezenți aici. Spre fiecare se îndreaptă aprecierea mea pentru angajarea și grija cu care acționați într-un domeniu social așa de complex și delicat, oferind sprijin celui care, prin alegere liberă sau prin constrângere, părăsește propria țară de origine și emigrează în alte națiuni.

Tema Întâlnirii – „Un răspuns la fenomenul migrator în era globalizării” – evidențiază contextul special în care se plasează migrațiile în epoca noastră. De fapt, dacă fenomenul migrator este vechi ca istoria omenirii, el nu a asumat niciodată o importanță așa de mare prin consistența și prin complexitatea de probleme ca în ziua de astăzi. Interesează de acum aproape toate țările din lume și se inserează în procesul vast al globalizării. Femei, bărbați, copii, tineri și bătrâni, milioane înfruntă dramele emigrării uneori mai mult pentru a supraviețui, decât pentru a căuta condiții de viață îmbunătățite pentru ei și pentru rudele lor. De fapt se lărgește tot mai mult diferența economică între țările sărace și cele industrializate. Criza economică mondială, cu creșterea enormă a șomajului, reduce posibilitatea de angajare și mărește numărul celor care nu reușesc să găsească nici măcar un loc de muncă total precar. Atunci mulți se văd constrânși să părăsească propriile ținuturi și comunitățile lor de origine; sunt dispuși să accepte munci în condiții deloc potrivite demnității umane cu o inserare obositoare în societățile de primire din cauza diversității de limbă, de cultură și de orânduiri sociale.

Condiția migranților, și încă și mai mult cea a refugiaților, amintește, într-un anumit mod, evenimentul vechiului popor biblic care, fugind din sclavia Egiptului cu visul țării promise în inimă, a traversat Marea Roșie și, în loc să ajungă imediat la ținta dorită, a trebuit să înfrunte asprimile deșertului. Astăzi, mulți migranți părăsesc țara lor pentru a scăpa de condiții de viață inacceptabile din punct de vedere uman însă fără a găsi în altă parte primirea pe care o sperau. În fața unor situații așa de complexe, cum să nu ne oprim pentru a reflecta asupra consecințelor unei societăți bazate în mod fundamental pe simpla dezvoltare materială? În enciclica Caritas in veritate notam că adevărata dezvoltare este numai cea integrală, adică aceea care interesează pe orice om și pe omul întreg.

Dezvoltarea autentică îmbracă mereu un caracter solidar. De fapt, într-o societate în curs de globalizare, binele comun și angajarea pentru el – am mai afirmat în Caritas in veritate – nu pot să nu asume dimensiunile întregii familii umane, adică ale comunității popoarelor și națiunilor (cf. nr. 7). Mai mult, însuși procesul de globalizare, după cum a subliniat în mod oportun Slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, nu poate să constituie o ocazie propice pentru a promova dezvoltarea integrală, însă numai „dacă diferențele culturale sunt primite ca ocazie de întâlnire și de dialog și dacă repartiția inegală a resurselor mondiale provoacă o nouă conștiință a solidarității necesare care trebuie să unească familia umană” (Mesaj pentru Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului 1999, în: Insegnamenti XXII, 2, [1999], 988). Rezultă că trebuie date răspunsuri adecvate la marile schimbări sociale aflate în desfășurare, știindu-se clar că nu poate să existe o dezvoltare efectivă dacă nu se favorizează întâlnirea dintre popoare, dialogul dintre culturi și respectarea diferențelor legitime.

În această optică, de ce să nu considerăm actualul fenomen mondial migrator ca o condiție favorabilă pentru înțelegerea dintre popoare și pentru construirea păcii și a unei dezvoltări care să intereseze orice națiune? Tocmai asta am voit să amintesc în Mesajul pentru Ziua Mondială a Migrantului și a Refugiatului în Anul jubiliar Paulin: migrațiile invită să evidențieze unitatea familiei umane, valoarea primirii, a ospitalității și a iubirii față de aproapele. Însă acest lucru trebuie tradus în gesturi zilnice de împărtășire, de coparticipare și de grijă față de alții, în special față de nevoiași. Pentru a fi primitorii unii față de alții – învață sfântul Paul – creștinii știu că trebuie să fie disponibili la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, care cheamă la imitarea lui Cristos și la a rămâne uniți cu El. Numai în felul acesta ei devin grijulii față de aproapele și cedează niciodată în fața tentației disprețuirii și a refuzării celui care este diferit. Conformați lui Cristos, fiecare bărbat și fiecare femeie sunt văzuți ca frați și surori, fii ai aceluiași Tată. O astfel de comoară de fraternitate îi face „activi în ospitalitate”, fiica întâi-născută a lui agape (cf. Insegnamenti IV, 2 [2008], 176-180).

Iubiți frați și surori, fidelă față de învățătura lui Isus, orice comunitate creștină nu poate să nu nutrească respect și atenție față de toți oamenii, creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și răscumpărați de sângele lui Cristos, încă și mai mult atunci când se află în dificultăți. Iată pentru ce Biserica îi invită pe credincioși să deschidă inima la migranți și la familiile lor, știind că ei nu sunt numai o „problemă”, ci constituie o „resursă” care trebuie știut să se valorizeze în mod oportun pentru drumul omenirii și pentru dezvoltarea sa autentică. Fiecăruia dintre voi reînnoiesc mulțumirea mea pentru slujirea pe care o aduceți Bisericii și societății și invoc ocrotirea maternă a Mariei asupra tuturor acțiunilor voastre în favoarea migranților și a refugiaților. Din partea mea vă asigur rugăciunea, în timp ce cu plăcere vă binecuvântez pe voi și pe cei care fac parte din marea familie a migranților și a refugiaților.