Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la conferința internațională
organizată de Consiliul Pontifical
pentru Pastorația Serviciilor de Sănătate
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
Iubiți frați și surori,
Mulțumesc pentru primirea voastră! Vă salut pe toți cordial.
Aș vrea să repet astăzi că persoanele bătrâne au fost mereu protagoniste în Biserică și încă sunt. Și astăzi mai mult ca oricând Biserica trebuie să dea exemplu întregii societăți despre faptul că ele, în pofida inevitabilelor „slăbiciuni”, uneori chiar serioase, au fost mereu importante, ba chiar indispensabile. Ele poartă cu sine amintirea și înțelepciunea vieții, pentru a le transmite celorlalți, și sunt părtașe cu titlu deplin de misiunea Bisericii. Amintim că viața umană păstrează mereu valoarea sa în ochii lui Dumnezeu, dincolo de orice viziune discriminantă.
Prelungirea așteptărilor de viață, intervenită în decursul secolului al XX-lea, comportă faptul că un număr crescând de persoane se întâlnesc cu patologii neurodegenerative, adesea însoțite de o deteriorare a capacităților cognitive. Aceste patologii cuprind lumea socio-sanitară fie pe versantul cercetării, fie pe cel al asistenței și al îngrijirii în structurile socio-asistențiale, precum și în familie, care rămâne locul privilegiat de primire și de apropiere.
Este important suportul de ajutoare și de servicii corespunzătoare, menite să respecte demnitatea, identitatea, nevoile persoanei asistate, dar și ale celor care o asistă, rude și lucrători profesionali. Acest lucru este posibil numai într-un context de încredere și în cadrul unei relații reciproc respectuoase. Trăită astfel, experiența îngrijirii devine o experiență foarte bogată fie profesional fie uman; în caz contrar ea devine mult mai asemănătoare cu simpla și recea „tutelare fizică”.
De aceea, devine necesară angajarea pentru o asistență care, alături de tradiționalul model biomedical, să se îmbogățească în spații de demnitate și de libertate, departe de închideri și de tăceri, acea tortură a tăcerilor! Tăcerea de atâtea ori se transformă într-o tortură. Aceste închideri și tăceri care prea des înconjoară persoanele în domeniul asistențial. În această perspectivă aș vrea să subliniez importanța aspectului religios și spiritual. Mai mult, aceasta este o dimensiune care rămâne vitală și atunci când capacitățile cognitive sunt reduse sau pierdute. Este vorba de a realiza o apropiere pastorală deosebită pentru a însoți viața religioasă a persoanelor bătrâne cu grave patologii degenerative, cu forme și conținuturi diversificate, pentru că oricum mintea lor și inima lor nu întrerup dialogul și relația cu Dumnezeu.
Aș vrea să termin cu un salut adresat bătrânilor. Dragi prieteni, voi nu sunteți numai destinatari ai vestirii mesajului evanghelic, ci sunteți mereu, cu titlu deplin, și vestitori în virtutea Botezului vostru. Fiecare zi voi puteți să o trăiți ca martori ai Domnului, în familiile voastre, în parohie și în alte locuri pe care le frecventați, făcându-l cunoscut pe Cristos și Evanghelia sa, în special celor mai tineri. Amintiți-vă că doi bătrâni au fost cei care l-au recunoscut pe Isus la templu și l-au vestit cu bucurie, cu speranță. Vă încredințez pe toți ocrotirii Sfintei Fecioare Maria și vă mulțumesc din inimă pentru rugăciunile voastre. Acum, cu toții împreună, s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria pentru toți lucrătorii sanitari, pentru cei bolnavi, pentru cei bătrâni, și apoi primim binecuvântarea (Bucură-te Marie…).
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 23.11.2013
Publicarea pe acest sit: 23.11.2013
Etichete: Discursuri, Papa F